ICCJ. Decizia nr. 8646/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8646/2011
Dosar nr.2528/1/2011
Şedinţa publică din 8 decembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Apreciind de prisos administrarea oricărei probaţiuni.
Instanţa nu a cercetat modul în care reclamanţii au intrat în posesia hotărârii comunicată de instanţă, dând valoare doar faptului luării la cunoştinţă de către reclamanţi de soluţia pronunţată în apel, cu alte cuvinte, din moment ce reclamanţii au cunoscut soluţia încă de la data pronunţării sentinţei, aveau posibilitatea ca personal sau prin apărător să promoveze apel.
Cu alte cuvinte instanţa a transformat regula stipulată în art. 284 alin. (1) C. proc. civ. şi anume că „termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel" în excepţia prevăzută la alin. (3) a aceluiaşi articol şi anume: „dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel".
Prevederea de la alin. (3) nu instituie o normă obligatorie pentru părţi ci una facultativă spre deosebire de regula prevăzută în alin. (1).
Cu alte cuvinte reclamanţii nu puteau prevedea că va interveni forţa majoră şi să acţioneze în consecinţă declarând apel conform art. 284 alin. (3) C. proc. civ. Aşadar, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Reclamanţii au mai arătat că au luat la cunoştinţă de soluţia Tribunalului Timiş după pronunţare, dar că au dorit să promoveze un apel motivat, motiv pentru care au solicitat instanţei la data de 21 iunie 2010 să procedeze la redactarea şi comunicarea hotărârii şi că nu puteau anticipa că hotărârea va fi luată din cutia poştală unică ce deserveşte două apartamente ale aceluiaşi imobil de către vecin, o persoană în vârstă de peste 80 ani şi care va uita să le-o înmâneze; că procedura de comunicare este nulă, în baza art. 105 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 92 alin. (4) C. proc. civ., fapt ce rezultă din originalul sentinţei, care nu prezintă nicio urmă a afişării, şi că procedura comunicării nu s-a făcut prin afişare la poarta principală a imobilului, ci prin lăsare în cutia poştală.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanţa constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. (1) „Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
(2) Termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost făcută odată cu somaţia de executare.
(3) Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel".
Acest termen, potrivit clasificării făcută de doctrină termenelor procedurale, are caracter legal, imperativ şi absolut.
Termenul procedural este un interval de timp înlăuntrul căruia trebuie îndeplinit sau, după caz, este oprit să se săvârşească un anumit act de procedură.
Sancţiunea pentru nerespectarea condiţiilor privitoare la termenele procedurale cu caracter legal, imperativ şi absolut este decăderea.
Sediul materiei este în art. 103 alin. (1) C. proc. civ. din conţinutul căruia rezultă că neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În condiţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea nu operează atunci când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să săvârşească actul de procedură în termen. În acest caz, actul de procedură trebuie să fie îndeplinit în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării şi tot în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării.
În speţă, se invocă împrejurarea că cele două apartamente au o singură căsuţă poştală, ceea ce constituie o împrejurare mai presus de voinţa reclamanţilor, asimilată forţei majore, care să-i fi împiedicat să exercite calea de atac a apelului în termenul legal.
Această critică nu poate fi primită, întrucât instanţa a motivat soluţia în raport de prevederile alin. (1) şi (3) ale art. 284 C. proc. civ., hotărârea fiind legală sub acest aspect.
Astfel, sentinţa apelată a fost comunicată prin afişare, cu respectarea dispoziţiilor art. 92 alin. (2) - (5) C. proc. civ., aşa cum rezultă din procesele-verbale de îndeplinire a comunicării sentinţei apelate, la data de 2 august 2010, iar apelul a fost declarat la data de 3 septembrie 2010, peste termenul legal de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., deci tardiv, iar în faptul că există o singură căsuţă poştală pentru cele două apartamente, nu constituie o împrejurare mai presus de voinţa recurenţilor, asimilată forţei majore, care să-i fi împiedicat să exercite calea de atac a apelului în termen legal, cu atât mai mult cu cât reclamanţii nu au depus diligenţele necesare în apărarea propriului lor interes de a respecta termenul legal de declarare a apelului, ştiind că prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond le-a fost respinsă acţiunea.
Pentru aceste considerente, înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii G.I. şi G.E. împotriva Deciziei nr. 116/A din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 8647/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 8642/2011. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
