ICCJ. Decizia nr. 1013/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1013/2012
Dosar nr.4312/85/2010
Şedinţa publică din 16 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 octombrie 2010 la Tribunalul Sibiu reclamanta S.C. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin M.F.P., solicitând acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea tatălui său S.K., care a fost deportat în fosta U.R.S.S. în perioada 10 mai 1945-8 noiembrie 1949, să i se acorde despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor mobile confiscate ca efect al măsurilor administrative şi restituirea în natură a acestor bunuri.
În motivarea acţiunii a arătat că tatăl său a fost deportat în U.R.S.S. în perioada indicată, iar prin Decizia nr. 218/2000 i s-a acordat calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În ce priveşte bunurile confiscate, reclamanta a arătat că a solicitat restituirea lor în baza Legilor nr. 10/2001 şi 247/2005, însă nu i-au fost restituite.
Prin sentinţa civilă nr. 1134/2010 Tribunalul Sibiu a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că reclamanta este fiica lui S.K., decedat la data de 3 noiembrie 1968. Prin Hotărârea nr. 37/1994 emisă de Comisia Judeţeană de Aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990 s-a constatat calitatea de urmaşă a acestuia pentru S.M., soţie supravieţuitoare.
Prin Decizia nr. 218/2000 emisă de Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, i s-a acordat numitului S.K. această calitate, urmând să beneficieze de toate drepturile prevăzute de lege.
Cu privire la împrejurarea că tatăl reclamantei a fost deportat în U.R.S.S. instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada cu înscrisurile depuse şi nu s-a făcut dovada că împotriva acestuia s-a luat o măsură cu caracter politic sau că reclamanta sau antecesorii săi au suferit un prejudiciu moral.
În consecinţă s-a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 4 şi 5 din Legea nr. 221/2009.
În ce priveşte cererea pentru restituirea bunurilor instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că, urmare a unei măsuri administrative cu caracter politic acestea au fost confiscate şi nu sunt îndeplinite condiţiile art. 5 lit. b) din Legea nr. 221/2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C.
În motivarea apelului s-a susţinut că instanţa de fond a apreciat greşit probatoriul administrat faţă de dispoziţiile legale incidente.
Reclamanta a arătat că autorului său i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, a beneficiat de dispoziţiile Legii nr. 119/1990. În aceste condiţii cum poate instanţa să susţină că nu s-a dovedit caracterul politic al măsurii administrative, precum şi prejudiciul material şi moral.
În privinţa cuantumului despăgubirilor privind prejudiciul moral instanţa trebuia să ţină cont de consecinţele negative produse în plan fizic, psihic şi social de măsura luată faţă de autorul său.
În urma deportării, familiei i s-au luat toate bunurile, mobile şi imobile, iar terenurile au fost doar parţial restituite prin titlul de proprietate eliberat de Comisia Judeţeană de fond funciar Sibiu.
Prin Decizia nr. 58 din 17 februarie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă a respins apelul.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada că tatăl său, S.K., a fost deportat în U.R.S.S., unde a prestat muncă obligatorie în perioada 10 mai 1945-08 noiembrie 1949.
Pentru a putea beneficia de dispoziţiile Legii nr. 221/2009 este necesar ca cel care se adresează instanţei să facă, în condiţiile art. 1169 C. civ., dovada caracterului politic al măsurii administrative.
Pentru a avea caracter politic măsura trebuie să fi fost dispusă ca urmare a unor fapte ce au avut drept scop împotrivirea faţă de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Este adevărat că antecesorului reclamatei i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, dar nu se poate şti dacă această recunoaştere s-a făcut în considerarea măsurii deportării sau pentru alte fapte ulteriore acestui moment.
Fiind vorba de o lege specială, iar reclamanta solicitând despăgubiri pentru măsura luată împotriva tatălui său, aceasta avea datoria să dovedească mai întâi că măsura dispusă a avut caracter politic, iar cu privire la despăgubirile materiale trebuia să facă dovada că bunurile pretins confiscate existau în patrimoniul autorului său la data deportării, că au fost confiscate, iar confiscarea a fost consecinţa directă a măsurii deportării şi nu cu alt titlu.
Fată de înscrisurile de la dosar, s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada caracterului politic al măsurii deportării tatălui său şi nici al confiscării bunurilor.
Pe de altă parte, chiar dacă reclamanta ar fi dovedit caracterul politic, trebuie reţinut cu referire la daunele morale, că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi au fost declarate neconstituţionale prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 şi nr. 1360/2010.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".
Prin urmare, la momentul pronunţării prezentei decizii, textul de lege care a permis acordarea daunelor morale descendenţilor celor ce au suferit condamnări/măsuri administrative politice a fost declarat neconstituţional, ceea ce are ca efect suspendarea de drept a textului legal.
În consecinţă, nu mai există fundamentare legală pentru admiterea pretenţiilor reclamantei, Curtea Constituţională apreciind că este neconstituţional inclusiv să fie recunoscut descendenţilor dreptul la daune morale pentru prejudiciul suferit de autorul lor, deoarece prejudiciul moral nu se transmite, fiind intuitu persone.
S-a reţinut că lipseşte temeiul legal pentru acordarea de daune morale descendenţilor celor ce au suferit măsuri administrative cu caracter politic, ca urmare a declarării neconstituţionalităţii textului de lege ce a stat la baza formulării acţiunii.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs indicând generic dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor se susţine în esenţă că a fost dovedit caracterul politic al măsurii deportării ce a fost luată împotriva tatălui său S.K. şi că în mod greşit nu au fost acordate despăgubirile materiale.
La termenul de judecată din 16 februarie 2012 Înalta Curte a pus discuţie motivul de ordine publică referitor la calificarea căii de atac şi, pe cale de consecinţă, la compunerea completului care a judecat cauza, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
Cu privire la excepţia invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată şi o va admite ca atare pentru următoarele considerente.
Faţă de data pronunţării primei instanţe, respectiv 12 noiembrie 2010 şi dispoziţiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009, modificată, devin incidente dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., având în vedere faptul că sentinţa primei instanţe a fost pronunţată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009 modificată, aşa cum rezultă din programul L. aflat la dispoziţia Înaltei Curţi.
Potrivit art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009 modificată prin Legea nr. 202/2010 împotriva sentinţei primei instanţe se poate declara numai recurs, iar instanţa competentă să judece este curtea de apel.
De aceea, faţă de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite recursul spre competentă soluţionare aceleiaşi curţi de apel, ca instanţă de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. împotriva deciziei nr. 58 din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre competentă soluţionare aceleiaşi curţi de apel ca instanţă de recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 201
| ← ICCJ. Decizia nr. 1014/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1011/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
