ICCJ. Decizia nr. 1085/2012. Civil. Succesiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1085/2012
Dosar nr. 1962/200/2009
Şedinţa publică din 20 februarie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2009 pe rolul Judecătoriei Buzău, contestatorul D.N. a chemat în judecată pe intimaţii D.D., D.G., C.T., C.N., C.M. şi C.V., şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea Sentinţei civile nr. 6370 din 6 noiembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Buzău şi a Somaţiei nr. 7/2009.
În drept, contestatorul şi-a întemeiat cererea pe art. 300, art. 317, art. 318, art. 319 alin. (2), art. 6732, art. 6733, art. 6735 alin. (1), art. 6736 alin. (2), art. 6737, art. 6738 alin. (1) şi art. 6739 C. proc. civ. şi art. 400, art. 480 şi art. 481 C. civ.
Pentru termenul de judecată din 27 martie 2009, contestatorul a depus o cerere denumită ";cerere reconvenţională";, prin care a solicitat anularea Sentinţei civile nr. 6370 din 6 noiembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Buzău şi rejudecarea dosarului în fond, cu ieşirea din indiviziune în contradictoriu cu intimaţii.
La termenul de judecată din data de 27 martie 2009, la solicitarea instanţei, contestatorul a precizat că obiectul cauzei îl constituie contestaţia în anulare împotriva Sentinţei civile nr. 6370 din 6 noiembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Buzău.
Prin Sentinţa nr. 3533 din 15 mai 2009, Judecătoria Buzău a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare.
În ceea ce priveşte obiectul prezentei cauze, trecând peste modalitatea confuză şi greoaie de motivare a cererii de chemare în judecată, instanţa a constatat că, prin cererea de chemare în judecată formulată, contestatorul D.N. a urmărit anularea Sentinţei civile nr. 6370 din 6 noiembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Buzău şi rejudecarea fondului cauzei, folosind procedura contestaţiei în anulare.
Analizând conţinutul cererii de chemare în judecată şi al cererilor şi notelor scrise depuse de contestator pe parcursul judecăţii, instanţa a constatat că, în ansamblu, acesta a formulat prezenta cale de atac întrucât nu a fost mulţumit de modalitatea în care expertul V.T. a efectuat expertiza în cauză şi nici de modul în care au fost partajate bunurile între părţi. Totodată, a făcut referiri şi la pretinse fapte de natură penală comise de intimaţi.
Din examinarea dosarului de fond, instanţa a constatat că, prin Sentinţa civilă nr. 6370 din 6 noiembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Buzău, s-a admis în parte acţiunea reclamantei D.D., în contradictoriu cu pârâţii D.N., D.G., C.T., C.N., C.M. şi C.V. şi s-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor, prin omologarea variantei I din raportul de expertiză specialitatea construcţii întocmit de ing. R.M., şi respectiv variantei unice din raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de ing. V.T.
Această sentinţă a rămas definitivă, prin respingerea apelului ca nefondat, măsură dispusă de Tribunalul Buzău prin Decizia civilă nr. 123 din 31 martie 2008, şi irevocabilă prin constatarea de către Curtea de Apel Ploieşti a nulităţii recursului declarat de contestatorul D.N., fiind pronunţată în acest sens Decizia nr. 620 din 16 iunie 2008.
Raportat la această situaţie de fapt, judecătorul fondului a stabilit, că în condiţiile în care o parte dintre motivele de apel împotriva Sentinţei civile nr. 6370 din 6 noiembrie 2007 a Judecătoriei Buzău au format obiectul controlului judiciar exercitat de către Tribunalul Buzău prin Decizia nr. 123 din 31 martie 2008, iar toate aspectele invocate, în ansamblul lor, vizează nemulţumiri legate de efectuarea expertizei şi de partajarea dispusă în dosarul în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 6370 din 6 noiembrie 2007 a Judecătoriei Buzău, prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă, motivele formulate excedând cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei contestatorul a declarat apel, iar prin Decizia civilă nr. 317 din 16 noiembrie 2009, Tribunalul Buzău a respins ca nefondat apelul, reţinând că în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată deoarece ea nu poate fi încadrată în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, contestatorul a declarat recurs, iar prin Decizia nr. 228 din 15 martie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat nul recursul declarat.
Instanţa de recurs a reţinut că susţinerile formulate de recurent nu vizează decizia recurată şi se referă, în realitate, la aspecte de fond şi de procedură ale procesului ce a fost soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 6370 din 6 noiembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Buzău, neexistând nicio critică faţă de soluţia de respingere ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare sau de cea de respingere ca nefondat a apelului declarat împotriva acestuia.
Singura critică ce se referă la Decizia nr. 317 din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Buzău, recurată în prezenta cauză, este cea referitoare la înmânarea înscrisurilor şi la discuţia dintre preşedintele de complet şi intimat, critică ce nu poate fi însă subsumată vreunui caz de nelegalitate a deciziei, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 304 C. proc. civ.
Împotriva Deciziei nr. 228 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, contestatorul D.D.N. a formulat recurs, cererea de recurs fiind înregistrată la data de 2 aprilie 2010.
Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 299 C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
În cauză, hotărârea ce face obiectul recursului - Decizia civilă nr. 228 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti - a fost pronunţată în soluţionarea unui recurs şi este, în temeiul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., o hotărâre irevocabilă.
Prin urmare, recursul exercitat împotriva acestei decizii, având ca obiect o hotărâre irevocabilă este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul D.D.N. împotriva Deciziei nr. 228 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1082/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1087/2012. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
