ICCJ. Decizia nr. 1098/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1098/2012
Dosar nr. 9941/320/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş sub nr. H182/PF/2010, Corpul Executorilor Bancari din cadrul P.B.R. S.A., prin executor bancar M.-D.I. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei V.A. la cererea creditorului P.B.R. S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 6 septembrie 2006.
Judecătoria Târgu Mureş, prin Încheierea nr. 3453 din 14 septembrie 201 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 Bucureşti, reţinând că cererea este de competenţa teritorială a instanţei de la domiciliul debitoarei, unde urmează să aibă loc executarea.
Prin Sentinţa civilă nr. 7570 din 30 septembrie 2011, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat la rândul său, competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, care este instanţa de executare sesizată de creditoare, în raport de dispoziţiile art. 373 C. proc. civ.
Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă, în sensul prevederilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti pentru considerentele ce urmează:
Obiectul litigiului îl constituie cererea creditoarei de încuviinţare a executării silite, a titlului executoriu, reprezentat de contractul de credit din 6 septembrie 2006.
Dispoziţiile art. 373 alin. (1) şi (2), precum şi dispoziţiile 373 alin. (1) C. proc. civ. stipulează faptul că - hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea; că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va solicita de îndată instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv, precum şi faptul că, asupra cererii de încuviinţare preşedintele instanţei de executare se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Coroborând aceste dispoziţii legale, rezultă că instanţa competentă a soluţiona cererea de încuviinţare a executării silite a unui titlu executoriu este instanţa de executare, respectiv, instanţa de la sediul/domiciliul debitorului.
Regula de mai sus se fundamentează pe o prezumţie simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării silite.
Această prezumţie fiind una juris tantum, putea fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul deţine bunuri ce pot fi supuse executării silite în circumscripţia altei judecătorii decât cea de la domiciliul/sediul acestuia, ceea ce în cauză nu s-a realizat, nedovedindu-se că debitoarea ar avea bunuri sau conturi urmăribile pe raza teritorială a Judecătoriei Târgu Mureş.
Dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie o normă de competenţă teritorială exclusivă, absolută, iar alegerea, de către reclamant, dintre mai multe instanţe deopotrivă competente, ar opera numai în cazul în care s-ar identifica mai multe judecătorii în circumscripţia cărora se află bunuri ale debitorului.
Cum în speţă, domiciliul debitorului se află în municipiul Bucureşti, pe raza teritorială a Judecătoriei Sector 5, nefiind identificate bunuri sau conturi urmăribile ale acesteia pe raza unei alte judecătorii, deci nici pe raza Judecătoriei Târgu Mureş, urmează a se stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi.
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2012.
OPINIA SEPARATĂ
Apreciez că revine Judecătoriei Târgu Mureş competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Art. 373 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea.
Conform art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.
Instanţa de executare este definită în art. 373 alin. (2) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Aşadar, încuviinţarea executării silite o face judecătoria aflată în raza curţii de apel în circumscripţia căreia se află sediul executorului judecătoresc ce va face executarea silită.
Având în vedere că, faţă de art. 3731 alin. (4) C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării silite poate fi respinsă numai dacă cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat; titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerinţă este necesară pentru pornirea executării silite; creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă; titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege, înseamnă că executorul judecătoresc nu este obligat să indice în chiar cererea de încuviinţare a executării silite bunurile asupra cărora se va face executarea.
În plus, art. 3731 alin. (3) C. proc. civ. arată că, în temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege. Prin urmare, este inutil ca la momentul încuviinţării executării silite să se verifice locul unde s-ar afla bunurile ce urmează să fie executate silit, situarea şi existenţa ca atare a bunurilor interesând doar la momentul executării propriu-zise. Cu alte cuvinte, faptul că la momentul încuviinţării executării silite bunul se află în raza unei anumite instanţe, va fi total lipsit de relevanţă, pentru determinarea ";instanţei de executare";, în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ., dacă până la momentul executării efective a ieşit din raza acelei instanţe.
În cazul în care s-a cerut încuviinţarea executării silite în toate formele de executare, sintagma ";judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea"; nu poate fi înţeleasă, doar în baza unei prezumţii simple, ca fiind instanţa domiciliului debitorului. De vreme ce, faţă de art. 3731 alin. (1) C. proc. civ, creditorul îşi poate alege executorul, iar această alegere are consecinţe şi sub aspectul competenţei materiale şi teritoriale în faza a doua a procesului civil, în condiţiile art. 373 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., limitarea competenţei la instanţa în raza căreia s-ar putea afla bunuri ale debitorului nu are niciun suport legal.
Întrucât, în cauză, cererea de executare silită a fost adresată unui executor bancar, iar acesta, potrivit art. 11 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2628/C/1999 pentru aprobarea Statutului Corpului executorilor bancari, îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României, încuviinţarea executării silite trebuia analizată de prima instanţă sesizată, respectiv Judecătoria Târgu Mureş.
JUDECĂTOR,
Alina Iufiana Tuca
| ← ICCJ. Decizia nr. 1091/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1099/2012. Civil → |
|---|
