ICCJ. Decizia nr. 1139/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1139/2012
Dosar nr.22874/271/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 februarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă, de faţă, constată următoarele:
La 9 decembrie 2011, B.E.J. P.D. a solicitat instanţei, încuviinţarea executării silite, prin toate formele de executare, a debitorului Statul Român, M.F.P., prin D.G.F.P. Bihor, pentru un debit de 30.000 euro, echivalent în lei, reprezentând daune morale şi respectiv 35.000 lei, reprezentând daune materiale, plus cheltuielile de executare.
Sesizată cu soluţionarea acestei cereri, Judecătoria Oradea, prin sentinţa nr. 14696 din 22 decembrie 2011, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi în consecinţă a declinat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii, reţinând că debitorul îşi are sediul în Bucureşti, situaţie în care sunt aplicabile prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel.
Or, se arată, instanţa de executare este cea de la domiciliul debitorului, respectiv Judecătoria sector 5 Bucureşti.
La rândul său, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, s-a declarat necompetentă teritorial să soluţioneze cauza de faţă, prin sentinţa civilă nr. 235 din 12 ianuarie 2012, declinându-şi competenţa în favoarea Judecătoriei Oradea, astfel că ivindu-se conflictul negativ de competenţă între două instanţe care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, cauza a fost înaintată, conform dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a stabili instanţa competentă.
Se constată că prima instanţă sesizată, respectiv Judecătoria Oradea, este competentă să soluţioneze cauza de faţă, în considerarea argumentelor ce succed.
Din felul cum este structurat Codul de procedură civilă, în redactarea actuală, este fără echivoc că legiuitorul a înţeles să instituie reguli speciale pentru ultima fază a procesului civil, stabilind chiar din cuprinsul Capitolului I al Cărţii a V-a (art. 373 alin. 2) că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Corelativ, art. 373 alin. (3) C. proc. civ., dispune că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date prin lege, în competenţa altor organe.
Tot astfel, potrivit art. 3731 C. proc. civ., după depunerea cererii de executare silită, însoţită de titlul executoriu, la executorul judecătoresc, acesta urmează a solicita, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, instanţei de executare, încuviinţarea executării silite.
În speţă, toate datele cauzei explică opţiunea executorului judecătoresc de a solicita Judecătoriei Oradea, în baza dispoziţiilor art. 3731 C. proc. civ., încuviinţarea executării silite pentru recuperarea debitului în valoare de 35.000 lei şi respectiv 30.000 euro, echivalent în lei.
Astfel, atât creditorul B.E.D. cât şi debitorul Statul Român, M.F.P., prin D.G.F.P. Bihor, au domiciliul, respectiv sediul, pe raza Municipiului Oradea, titlul care urmează a fi pus în executare, constituindu-l o sentinţă (nr. 46/ C din 22 februarie 2010) pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia civilă, astfel cum aceasta a fost schimbată în parte prin Decizia nr. 102 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Tot astfel şi sediul executorului judecătoresc se află în str. Tribunalului, Oradea, judeţul Bihor.
Ca atare, apare fără echivoc că executarea silită urmează a se efectua în cauză pe raza Municipiului Oradea, acolo unde se află sediul reprezentantei pârâtului Statul Român, M.F.P., respectiv D.G.F.P. Bihor, din conturile căreia ar urma să se reţine suma ce face obiectul demarării procedurii de executare silită.
În acest context, în mod corect a reţinut cea de a 2-a instanţă sesizată că nu este competentă a soluţiona cererea, întrucât executarea silită se intenţionează a se face în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Oradea, care este în drept să soluţioneze cererea, conform dispoziţiilor art. 373 alin (2) C. proc. civ.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1146/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1128/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
