ICCJ. Decizia nr. 1225/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1225/2012
Dosar nr.1229/108/2008
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 9 mai 2008, reclamanta M.L. a chemat în judecată Municipiul Arad prin Primar şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în temeiul Legi nr. 10/2001, să dispună:
- restituirea în natură a terenului din Arad, Calea Aurel Vlaicu;
- acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu o suprafaţă de teren, pentru construcţia demolată şi pentru terenul din Arad, Calea Aurel Vlaicu.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea, arătând că solicită acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în compensarea cu terenul înscris în C.F. în suprafaţă de 1965 mp.
Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 17 iunie 2008, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită la restituirea în natură sau în echivalent a terenurilor înscrise în C.F. Arad şi excepţia tardivităţii cererii de restituire a acestor imobile şi a unit cu fondul excepţia calităţii procesuale active a reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 371 din 18 mai 2010, Tribunalul Arad a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că acţiunea este diferită de ceea ce a pretins titulara dreptului, defuncta V.E.E.
Astfel, din notificarea înregistrată de aceasta în anul 2001, rezultă că autoarea reclamantei solicită despăgubiri civile privind imobilul situat în Arad Calea Aurel Vlaicu, înscris în C.F., apreciind despăgubirile la suma de 300.000.000 lei.
Pretenţiile reclamantei ca moştenitoare nu se pot modifica şi nu pot fi altele decât cele formulate iniţial de titulara dreptului de proprietate.
Primăria Municipiului Arad a comunicat petentei că imobilul solicitat nu se poate restitui în natură, iar în vederea soluţionării dosarului administrativ este necesar ca moştenitoarea petentei să-şi completeze dosarul cu o copie legalizată a actului de identitate, urmând ca, după efectuarea identificării imobilului expropriat, să se demareze lucrările de dezmembrare pentru terenurile disponibile în legătură cu care a fost exprimată opţiunea de acordare a măsurii compensării.
În această situaţie, prima instanţă a concluzionat că procedura administrativă era în derulare la data promovării cererii de chemare în judecată, reclamanta putând contesta dispoziţia entităţii după emiterea acesteia.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta M.L. şi pârâtul Municipiul Arad prin Primar.
Prin Decizia nr. 532/ A din 9 martie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă a respins apelul formulat de pârât şi a admis apelul declarat de reclamantă, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
În considerentele deciziei s-a reţinut că autoarea reclamantei, V.E.E., a solicitat prin notificare, acordarea de despăgubiri civile doar pentru imobilul situat în Arad, înscris în C.F.
Prin urmare, avându-se în vedere principiul disponibilităţii, precum şi dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001, reclamanta are calitate procesuală activă şi calitatea de persoană îndreptăţită, fiind moştenitoare testamentară de pe urma defunctei V.E.E., doar cu privire la imobilul înscris în C.F.
În legătură cu apelul reclamantei, Curtea de Apel a reţinut că hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a art. 1 alin. (2), art. 10 alin. (10) şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 din care rezultă că măsura compensării cu alte bunuri sau servicii este obligatorie şi nu facultativă.
Pe de altă parte, având în vedere că la data formulării notificării, măsura reparatorie constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii nu era reglementată, instanţa de apel a apreciat că, în prezenta cauză, aceasta poate fi invocată, chiar dacă autoarea reclamantei a solicitat prin notificare numai despăgubiri băneşti.
Constatând că prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei cu privire la acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul înscris în C.F., Curtea de Apel a admis apelul reclamantei, a desfiinţat hotărârea apelată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat şi motivat recurs pârâtul Municipiul Arad prin Primar.
Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate:
Municipiul Arad a solicitat instanţei de apel să constate lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, arătând că prin actul le cesiune de drepturi autentificat la 05 noiembrie 2007 la B.N.A.V., numita M.L., în calitate de mandatară a numitei V.E. a cesionat dreptul de creanţă asupra imobilului din Arad, Calea A. Vlaicu în favoarea numiţilor P.C.I. şi J.D. Ulterior, prin actul de cesiune de drepturi autentificat la B.N.A.V., numita M.L. în calitate de moştenitoare a defunctei V.E. cesionează în întregime dreptul de creanţă asupra imobilului din Arad Calea Aurel Vlaicu numitului P.C.
În consecinţă, M.L. nu are calitate procesuală activă, acţiunea şi apelul fiind promovate de o persoană fără legitimare procesuală activă.
Instanţa de apel nu a analizat această excepţie prin prisma actelor de cesiune de drepturi depuse la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor art. 1391 C. civ. şi art. 1393 C. civ., admiţând în mod nelegal apelul declarat de M.L. în condiţiile în care aceasta nu mai justifica nici un interes în prezenta cauză, nemaifiind titulara dreptului de creanţă cu privire la imobilul din Arad, Calea Aurel Vlaicu.
Considerentele deciziei recurate nu cuprind argumentele pentru care a fost înlăturată cererea Municipiului Arad prin care s-a solicitat instanţei să constate că acţiunea numitei M.L. a rămas fără obiect ca urmare a soluţionării notificării formulate de numita V.E. prin emiterea dispoziţiei Primarului Municipiului Arad din 04 februarie 2011, cu privire la imobilul situat în Arad Calea Aurel Vlaicu şi dispoziţiei Primarului Municipiului Arad din 15 februarie 2011 privind completarea dispoziţiei din 04 februarie 2011.
Se mai arată că în considerentele deciziei civile pronunţate de Curtea de Apel Timişoara nu se regăsesc motivele pentru care instanţa a respins toate excepţiile şi criticile aduse de Municipiul Arad prin motivele de apel şi apărările formulate prin întâmpinare, ceea ce echivalează cu lipsa de motivare a hotărârii.
Se susţine că instanţa de apel nu a analizat nici criticile pârâtului Municipiul Arad cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată de către prima instanţă şi la schimbarea, prin apelul declarat de reclamantă, a obiectului cererii de chemare în judecată, după cum nu s-a pronunţat nici asupra excepţiei decăderii reclamantei din dreptul de a solicita măsuri reparatorii în echivalent constând despăgubiri sau compensare cu alte bunuri sau restituire în natură.
Analizând Decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Deşi în cuprinsul cererii de recurs, pârâtul Municipiul Arad nu indică care sunt motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. în care pot fi încadrate criticile formulate, Înalta Curte constată că o parte din acestea vizează nemotivarea hotărârii recurate sub aspectul unor motive de apel. De aceea, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va încadra aceste motive de recurs în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Exercitând controlul judiciar din perspectiva acestui caz de modificare a hotărârii, Înalta Curte porneşte de la premisa că dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. trebuie interpretate prin raportare la prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Art. 261 pct. 5 C. proc. civ. reglementează obligaţia pentru instanţă de a arăta, în considerentele hotărârii, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor. În aplicarea acestor dispoziţii legale, instanţa este obligată să motiveze soluţia pronunţată sub aspectul fiecărui capăt de cerere.
Tot astfel, din perspectiva art. 261 pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 295 C. proc. civ., nepronunţarea instanţei de apel asupra uneia din criticile formulate prin motivele de apel, este nelegală.
În cuprinsul deciziei recurate, Curtea de Apel a arătat care sunt criticile susţinute de pârât prin motivele de apel formulate şi care sunt excepţiile pe care aceeaşi parte le-a ridicat prin întâmpinarea formulată.
Cu toate acestea, după ce a răspuns criticilor cuprinse în apelul formulat de reclamantă, instanţa de apel s-a rezumat la a arăta că „pentru aceleaşi considerente, în baza art. 296 C. proc. civ., Curtea va respinge ca neîntemeiat apelul pârâtului."
Omisiunea instanţei de apel de a analiza criticile formulate de pârât prin apelul declarat, de a răspunde excepţiilor invocate de acesta, de a arăta care sunt motivele pentru care susţinerile acestei părţi sunt sau nu întemeiate, aşa cum prevede art. 261 alin. (5) C. proc. civ., echivalează cu o necercetare a fondului care face imposibilă pentru instanţa de recurs exercitarea controlului judiciar.
De aceea, în temeiul, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursuri, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Arad prin primar împotriva deciziei nr. 532/ A din 09 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1235/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1209/2012. Civil. Expropriere. Contestaţie... → |
|---|
