ICCJ. Decizia nr. 1259/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1259/2012
Dosar nr.11108/180/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 7 martie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, secţia civilă, la data de 7 martie 2011 sub nr. de Dosar 3402/200/2011, petenta SC P.D. SRL Bacău în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău - Buzău, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea procesului verbal de contravenţie din 15 februarie 2011 prin care a fost sancţionată cu amendă în sumă de 36.000 lei, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
Prin procesul-verbal de contravenţie din 15 februarie 2011, aflat la filele 8 şi 9, întocmit de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău - Buzău, fapta imputată petentei constă în aceea că a primit la muncă, la punctul de lucru din comuna Verneşti, judeţul Bacău, un număr de 9 persoane fără contract individual de muncă, anterior începerii activităţii.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, modificată.
Judecătoria Buzău, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 4419 din 9 iunie 2011, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
Dispoziţiile art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001 coroborate cu art. 19 C. proc. civ., interpretate per a contrario, stabilesc competenţa teritorială exclusivă în soluţionarea plângerii contravenţionale în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că fapta contravenţională imputată petentei SC P.D. SRL Bacău este prevăzută şi sancţionată prin art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 potrivit cu care constituie contravenţie primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. (1) din aceiaşi lege sancţionată cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi cumulat valoarea de 100.000 lei.
Obligaţia pe care legea o impune conform art. 16 C. muncii constă în a încheia contracte de muncă tuturor persoanelor pe care angajatorul le primeşte la muncă. Această obligaţie revine angajatorului, persoană juridică, persoană fizică autorizate să desfăşoare o activitate independentă precum şi asociaţie familială, care trebuie să încheie contractul individual de muncă pe baza consimţământului părţilor, în formă scrisă şi în limba română.
Prin urmare punctul de lucru nu poate fi „angajator”, iar posibila neîndeplinire a obligaţiei de a încheia contracte de muncă nu se putea săvârşi decât la sediul angajatorului, aşa cum indică expres Codul muncii, întrucât inacţiunea se săvârşeşte, ca element material al contravenţiei, la locul în care ar fi trebuit să se săvârşească acţiunea, conduită activă, la care legea obligă.
Faţă de cele reţinute, întrucât sediul angajatorului se află în municipiul Bacău, în temeiul art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, raportat la art. 276 alin. (1) lit. e) şi art. 15 C. muncii, coroborate cu art. 19 şi art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. instanţa a reţinut că posibila neîndeplinire a obligaţiei de a încheia contracte de muncă nu poate fi legată decât de sediul angajatorului, situaţie în care s-a dispus admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale şi declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Bacău.
Judecătoria Bacău, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 9225/2011 din 21 noiembrie 2011 a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de petenta SC P.D. SRL Bacău în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău - Buzău în favoarea Judecătoriei Buzău.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în baza art. 20 alin. (2) şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Bacău a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.
Instanţa a reţinut că potrivit art.32 alin. (2) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea se formulează la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, adică punctul de lucru în care au fost identificate persoanele care desfăşurau activităţi fără a avea contract de muncă.
Astfel s-a reţinut că locul săvârşirii contravenţiei este localitatea Verneşti, judeţul Buzău, fiind fără relevanţă faptul că în această localitate funcţionează doar un punct de lucru al petentei SC P.D. SRL Bacău, faptele reţinute în procesul - verbal de contravenţie fiind săvârşite în acea localitate şi nu la sediul angajatorului.
Înalta Curte, în urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, pentru următoarele considerente de fapt şi de drept:
Prin procesul - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 15 februarie 2011 încheiat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău - Buzău, s-a constatat săvârşirea de către petentă a contravenţiei la punctul de lucru din comuna Verneşti, judeţul Bacău.
Prin cererea cu care a învestit instanţele în prezentul litigiu, petenta SC P.D. SRL Bacău a solicitat, în temeiul OG nr. 2/2001, anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
Potrivit art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, modificată, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimite de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Contravenţia în raport cu care se dispută competenţa teritorială, este cea prevăzută de art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii, şi constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din acelaşi Cod .
Or, potrivit art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii, contravenţia constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă. Prin urmare, contravenţia nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condiţiile art. 16 alin. (1) C. muncii ci primirea la muncă, folosirea muncii fără existenţa unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absenţa contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. muncii) constă în acţiunea imputată angajatorului, care foloseşte munca neangajată în condiţiile legii, locul săvârşirii contravenţiei este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condiţiilor impuse de lege.
A proceda altfel, înseamnă a deplasa nepermis conţinutul contravenţiei de la folosirea muncii fără contract de muncă, la obligaţia încheierii contractului de muncă, obligaţie care privită în sine nu atrage nici o consecinţă juridică dacă nu are ca rezultat şi folosirea muncii.
De aici rezultă că legiuitorul nu a sancţionat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiţii, şi în consecinţă contravenţia se săvârşeşte ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă.
Prin urmare, obiectul contravenţiei nu constă în verificarea condiţiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului cât şi în alt loc, ci dacă, persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite la muncă de angajator, fără a realiza condiţia impusă de lege, aceea a existenţei contractului de muncă.
În consecinţă, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru din comuna Verneşti, judeţul Bacău al angajatorului ca desfăşurând activităţi fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârşirii contravenţiei, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfăşurării muncii fără forme legale aşa cum dispune art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii.
Prin urmare, stabilirea instanţei competente teritorial în soluţionarea unui litigiu având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, se face în funcţie de locul săvârşirii contravenţiei.
Or, în cauză, s-a stabilit că pretinsa contravenţie a fost săvârşită la punctul de lucru al petentei, astfel încât, în temeiul art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, competenţa de soluţionare a cererii prin care se solicită anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei., revine Judecătoriei Buzău.
În consecinţă, în temeiul art. 22 C. proc. civ. raportat la art. 159 pct. 3 C. proc. civ. şi la art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1261/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1238/2012. Civil → |
|---|
