ICCJ. Decizia nr. 1261/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1261/2012
Dosar nr. 43548/299/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 7 martie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată Biroul Executorului Judecătoresc C.D.C. cu sediul în Galaţi, la cererea creditorului M.F., a solicitat încuviinţarea executării silite a debitoarei C.N.C.F. C.F.R. SA Bucureşti prin C.N.C.F. C.F.R. SA – Regionala Galaţi, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 501/2010 a Tribunalului Galaţi, prin toate formele legale de executare asupra bunurilor debitoarei aflate în circumscripţia Judecătoriei Galaţi.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 373 indice 1 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 8864/2011 din 28 septembrie 2011 a Judecătoriei Galaţi a fost admisă excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinându-se că potrivit prevederilor art. 373 C. proc. civ., raportat la art. 3731 C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de la sediul debitorului, care se află în Municipiul Bucureşti.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 20645/2011 din 18 noiembrie 2011 a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.
S-a reţinut că în cauză, s-a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 501/2010 a Tribunalului Galaţi, prin toate formele legale de executare asupra bunurilor debitoarei aflate în circumscripţia Judecătoriei Galaţi.
Instanţa a reţinut că, faptul că sediul central al debitoarei se află în Sectorul 1 Bucureşti nu reprezintă un criteriu atributiv de competenţă în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, din moment ce aceasta are dezmembrăminte cu personalitate juridică şi deţine bunuri ce pot fi urmărite silit şi în Municipiul Galaţi.
Faţă de această situaţie, în raport de dispoziţiile art. 373 ind.1, art. 373 alin. (2) C. proc. civ., s-a reţinut că Judecătoria Galaţi este competentă să soluţioneze cererea ca instanţă în circumscripţia căreia se află sediul debitorului, avându-se în vedere şi faptul că, creditorul a apelat în acest sens la serviciile de specialitate ale BEJ Judecătoresc C.D.C., ce îşi desfăşoară activitatea în raza Curţii de Apel Galaţi, fiind neechivocă voinţa sa ca executarea silită să se realizeze în Municipiul Galaţi.
Înalta Curte, în urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu dispoziţiile art.20 şi următoarele C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, pentru următoarele considerente de fapt şi de drept.
În cauză, Judecătoria Galaţi a fost sesizată cu o cerere de încuviinţare a executării silite, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 501/2010 a Tribunalului Galaţi, prin toate formele legale de executare asupra bunurilor debitoarei aflate în circumscripţia Judecătoriei Galaţi.
Competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite aparţine Judecătoriei Galaţi, pentru următoarele considerente:
Art. 373 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea.
Conform art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i, în copie, cererea de executare şi titlul respectiv.
Instanţa de executare este definită, în art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Aşadar, încuviinţarea executării silite o face judecătoria aflată în raza curţii de apel în circumscripţia căreia se află sediul executorului judecătoresc ce va face executarea silită.
Având în vedere că, faţă de art. 3731 alin. (4) C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării silite poate fi respinsă numai dacă cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat; titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerinţă este necesară pentru pornirea executării silite; creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă; titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege, înseamnă că executorul judecătoresc nu este obligat să indice, în chiar cererea de încuviinţare a executării silite, bunurile asupra cărora se va face executarea.
În plus, art. 3731 alin. (3) C. proc. civ. arată că, în temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege.
Prin urmare, este inutil ca la momentul încuviinţării executării silite să se verifice locul unde s-ar afla bunurile ce urmează să fie executate silit, situarea şi existenţa ca atare a bunurilor interesând doar la momentul executării propriu-zise.
Cu alte cuvinte, faptul că, la momentul încuviinţării executării silite, bunul se află în raza unei anumite instanţe, va fi total lipsit de relevanţă pentru determinarea „instanţei de executare”, în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ., dacă, până, la momentul executării efective, a ieşit din raza acelei instanţe.
În cazul în care s-a cerut încuviinţarea executării silite în toate formele de executare, sintagma „judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea” nu poate fi înţeleasă, doar în baza unei prezumţii simple, ca fiind instanţa domiciliului debitorului.
De vreme ce, faţă de art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., creditorul îşi poate alege executorul, iar această alegere are consecinţe şi sub aspectul competenţei materiale şi teritoriale în faza a doua a procesului civil, în condiţiile art. 373 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., limitarea competenţei la instanţa în raza căreia s-ar putea afla bunuri ale debitorului nu are niciun suport legal.
Cum în prezenta cauză, creditorul a apelat în acest sens la serviciile de specialitate ale BEJ Judecătoresc C.D.C., ce îşi desfăşoară activitatea în raza Curţii de Apel Galaţi, rezultă că, creditorul şi-a manifestat opţiunea ca executarea silită a debitoarei să se realizeze în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Galaţi, pe bunurile proprietatea debitoarei, ce se regăsesc în raza teritorială a acestei instanţe.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1262/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1259/2012. Civil → |
|---|
