ICCJ. Decizia nr. 1262/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1262/2012
Dosar nr. 46503/3/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 7 martie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 15 februarie 2011 sub nr. 7464/63/2011 contestatorul P.P.M. a chemat în judecată intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale Bucureşti, solicitând anularea deciziei de pensie nr. 16548 din 31 decembrie 2010, emisă de intimată, menţinerea drepturilor sale de pensie stabilite anterior, plata sumelor de bani reţinute urmare a recalculării, cu dobânda legală aferentă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că Decizia nr. 16548 din 31 decembrie 2010 emisă de intimată este nelegală şi netemeinică, fiind beneficiar al pensiei militare de stat în baza prevederilor Legii nr. 164/2001.
Contestatorul a precizat că diminuarea pensiei s-a făcut cu încălcarea dreptului de proprietate, aşa cum este reglementat în art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 din CEDO, art. 14 din CEDO, art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi în art. 15 alin. (2) art. 44 din Constituţia României.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
1. Prin sentinţa nr. 5160 din 6 aprilie 2011 Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de către contestatorul P.P.M. în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, normă aplicabilă în acest litigiu, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
În prezenta speţă figurează ca intimat o altă entitate decât C.N.P.A.S. ori casa teritorială de pensii, motiv pentru care competentă este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul intimatei care este în municipiul Bucureşti.
2. Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a pronunţat sentinţa civilă nr. 9215 din 26 octombrie 2011 prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
În considerentele hotărârii s-a arătat că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii a intrat în vigoare în luna ianuarie 2011, iar prin art. 196 din această lege au fost abrogate atât Legea nr. 19/2000 cât şi Legea nr. 164/2001.
Potrivit art. 725 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare.
Prin art. 154 din Legea nr. 263/2010 s-a stabilit competenţa de a soluţiona cauzele ce au ca obiect contestaţii împotriva deciziilor emise de C.N.P.P., de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale în favoarea instanţelor în a căror rază teritorială îşi au reclamanţii domiciliul sau sediul după caz.
Tribunalul Dolj a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, abrogate prin dispoziţiile Legii nr. 263/2010.
Normele de competenţă fiind de imediată aplicare şi având în vedere că, contestatorul îşi are domiciliul procesual ales în Craiova, judeţul Dolj, că la data introducerii acţiunii erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi cauza a fost înaintată instanţei supreme spre competenţă soluţionare.
3. Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluţiona pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
În cauză, Curtea reţine că reclamantul P.P.M. a investit instanţa cu o cerere prin care solicită anularea deciziei nr. 16548 din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Este de necontestat că Decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 şi că cererea de anulare a fost formulată la data de 15 februarie 2011, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale Bucureşti şi a fost depusă la instanţa de la domiciliul procesual ales la sediul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere – Filiala Craiova, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Prin art. 196 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a fost abrogată expres Legea 19/2000 care făcea trimitere la prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă Decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reţinut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cererilor formulate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, sunt de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Având în vedere că în speţa de faţă competenţa teritorială este determinată de domiciliul procesual ales al contestatorului, care este în Craiova, judeţul Dolj, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că Tribunalul Dolj este competent teritorial în soluţionarea cauzei.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cererii formulată de contestatorul P.P.M. în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1263/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1261/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
