ICCJ. Decizia nr. 1232/2012. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1232/2012
Dosar nr. 24953/245/2010
Şedinţa publică din 7 martie 2012
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 24953/245/2010 pe rolul Judecătoriei Iaşi petenta M.A.D. a formulat plângere, în contradictoriu cu intimaţii Prefectul Judeţului Iaşi, Comisia Locală de Fond Funciar Iaşi şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Iaşi împotriva ordinului nr. 362/2010, solicitând restituirea în natură a suprafeţei de 2520 mp situată în Iaşi, iar în subsidiar, despăgubirea prin echivalent.
Prin sentinţa nr. 17244 din 20 octombrie 2011, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Judeţene Iaşi de Fond Funciar şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceasta.
Plângerea petentei a fost respinsă ca nefondată.
Din probele administrate în cauză, instanţa a constatat că nu sunt întocmite, cumulativ, condiţiile de admisibilitate ale cererii de reconstituire, conform dispoziţiilor art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările ulterioare, întreaga suprafaţă de teren fiind ocupată de construcţii şi de investiţii, nefiind posibilă restituirea.
În ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri, prin atribuirea unor suprafeţe echivalente ori în bani, instanţa a reţinut că dispoziţiile anterior precizate nu prevăd aceasta posibilitate, neputând fi aplicate, prin similitudine prevederile art. 24 alin. (2) din acelaşi act normativ, care se referă la terenurile din fostele zone cooperativizate.
Pentru acordarea de despăgubiri, ar fi existat posibilitatea formulării unei cereri în baza Legii nr. 10/2001, dacă erau îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute în cuprinsul acesteia.
S-a mai reţinut că după rămânerea cauzei în pronunţare, petenta a formulat o cerere de repunere pe rol, pentru noi lămuriri cu privire la fondul pricinii.
Instanţa a considerat că probatoriul administrat a fost complet, cercetarea judecătorească fiind încheiată, nemainecesitând alte lămuriri suplimentare, nemaipunându-se repunerea pe rol a cauzei, existând posibilitatea, pentru petentă, de a depune la dosar concluzii scrise, în termenul de amânare a pronunţării.
Faţă de situaţia de fapt şi de drept reţinută, instanţa a respins cererea de repunere pe rol, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Judeţene Iaşi de Fond Funciar şi a respins, pentru acest motiv, plângerea formulată în contradictoriu cu aceasta, iar pe fond, va respinge plângerea, ca nefondată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petenta M.A.D., care a invocat în esenţă următoarele critici:
- Instanţa de fond nu a avut în vedere suprafaţa reală a terenului şi nici prevederile art. 11 alin. (2)1 din Legea nr. 18/1991 republicată, conform cu care terenurile preluate abuziv de către stat, fără niciun titlu revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente.
- În soluţionarea cauzei trebuiau a fi avute în vedere dispoziţiile art. 16 şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, precum şi jurisprudenţa CEDO şi dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului ce fac parte din dreptul intern conform prevederilor Constituţiei României.
Intimaţii nu au depus întâmpinare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că obiectul căii de atac în constituie o sentinţă pronunţată de Judecătoria Iaşi în temeiul Legii nr. 18/1991 republicată.
Potrivit art. 2821 alin. (2) C. proc. civ. – hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.
Potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 republicată – împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, dispoziţii ce se aplică şi în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului [art. 54 alin. (1)].
Cum, Legea nr. 18/1991 republicată, prin art. 52 alin. (1) prevede că – „în sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia judeţeană este autoritate publică cu activitate administrativ jurisdicţională” – adică o autoritate ce desfăşoară o activitate de natura celei menţionate de dispoziţiile art. 2821 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că hotărârile judecătoreşti în discuţie sunt supuse numai căii de atac a recursului.
În atare situaţie, în care sentinţa pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost dată în soluţionarea unei plângeri împotriva ordinului nr. 362/2010 emis de prefect urmează ca instanţa să admită ca fondată excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului să decline competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Iaşi, instanţa competentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de M.A.D. împotriva sentinţei civile nr. 17244/2011 din 20 octombrie 2011, pronunţată de Judecătoria Iaşi, secţia civilă, în favoarea Tribunalului Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1233/2012. Civil. Exequator (recunoasterea... | ICCJ. Decizia nr. 1231/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
