ICCJ. Decizia nr. 1233/2012. Civil. Exequator (recunoasterea inscrisurilor si hotararilor straine). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1233/2012
Dosar nr. 4868/101/2011
Şedinţa publică din 7 martie 2012
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la 30 iunie 2011 reclamanta F.G. în contradictoriu cu pârâtul F.C. a solicitat să fie recunoscută de Statul Român hotărârea pronunţată de Judecătoria de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 7 Leganes (Madrid) Spania în dosarul de divorţ contencios nr. 161/2008.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că prin hotărârea a cărei recunoaştere se solicită s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâtul la data de 04 noiembrie 1995, i-au fost încredinţaţi spre creştere şi educare minorii C. (1995) şi C.A. (1997) rezultaţi din această căsătorie şi fiind obligat pârâtul la plata unei contribuţii lunare în cuantum de 150 euro pentru fiecare minor.
În drept a invocat dispoziţiile Regulamentului 2201/2003, Legea nr. 105/1992 şi art. 109 C. proc. civ.
Cauza a fost dezbătută la Judecătoria de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 7 Leganes (Madrid) Spania la data de 29 septembrie 2009.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar copia hotărârii pronunţată de Judecătoria de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 7 Leganes (Madrid) Spania în dosarul de divorţ contencios nr. 161/2008, apostilată şi traducerea legalizată, procura judiciară şi împuternicirea avocaţială.
Tribunalul Mehedinţi prin sentinţa civilă nr. 133/MF din 27 iulie 2011, pronunţată în dosar nr. 4868/101/2011 a admis cererea formulată de reclamanta F.G., în contradictoriu cu pârâtul F.C., având ca obiect exequator (recunoaşterea înscrisurilor şi hotărârilor străine).
A dispus recunoaşterea hotărârii pronunţată de Judecătoria de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 7 Leganes (Madrid) Spania în dosarul de divorţ contencios nr. 161/2008, cu toate drepturile ce decurg din legea română.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut următoarele :
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar s-a constatat că prin sentinţa de divorţ pronunţată de către Judecătoria de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 7 Leganes (Madrid) Spania în dosarul de divorţ contencios nr. 161/2008, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de 04 noiembrie 1995; i-au fost încredinţaţi reclamantei, spre creştere şi educare, minorii C. (1995) şi C.A. (1997) rezultaţi din această căsătorie, pârâtul fiind obligat la plata unei contribuţii lunare în cuantum de 150 Euro pentru fiecare minor.
Conform art. 166 din Legea nr. 105/1992, hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul civil al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate sau dacă, fiind pronunţate într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetăţenie al fiecărei părţi.
Dispoziţiile art. 167 din Legea nr. 105/1992 stipulează că: „Hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate în art. 166 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) hotărârea este definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunţată;
b) instanţa care a pronunţat-o a avut, potrivit legii menţionate, competenţa să judece procesul;
c) există reciprocitate în ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea …”.
În speţă s-a constatat că sentinţa susmenţionată nu contravine legilor române şi în baza dispoziţiilor legale anterior menţionate s-a dispus admiterea cererii şi recunoaşterea hotărârii pronunţată de Judecătoria de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 7 Leganes (Madrid) Spania în dosarul de divorţ contencios nr. 161/2008, cu toate efectele prevăzute de legea română.
Curtea de Apel Craiova, secţia I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 323 de la 6 octombrie 2011 a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât F.C. cu domiciliul în Comuna Rogova, jud. Mehedinţi împotriva sentinţei civile nr. 133/MF din 27 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 4868/101/2011, în contradictoriu cu intimata reclamantă F.G. cu domiciliul în comuna Rogova, judeţ Mehedinţi, având ca obiect exequator (recunoaşterea înscrisurilor şi hotărârilor străine).
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
A constatat că în cauză sunt pe deplin incidente prevederile art. 166 din Legea nr. 105/1992, potrivit cărora hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul civil al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate sau dacă, fiind pronunţate într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetăţenie al fiecărei părţi, precum şi dispoziţiile art. 166 din Legea nr. 105/1992, fiind vorba de o hotărâre definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunţată, instanţa care a pronunţat-o a avut, potrivit legii menţionate, competenţa să judece procesul şi există reciprocitate în ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea.
Ca atare, este legală soluţia primei instanţe, de admitere a acţiunii cu consecinţa recunoaşterii hotărârii pronunţată de Judecătoria de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 7 Leganes (Madrid) Spania în dosarul de divorţ contencios nr. 161/2008, cu toate drepturile ce decurg din legea română.
Instanţa de apel a reţinut că, criticile aduse de apelantul pârât hotărârii străine nu pot fi rezolvate în prezentul cadru procesual, ci doar uzând de căile atac împotriva hotărârii pronunţate în Spania, potrivit legislaţiei acelei ţări.
De altfel, din modul de formulare a motivelor de apel rezultă că nemulţumirea apelantului pârât vizează cuantumul pensiei de întreţinere la care a fost obligat în favoarea celor doi minori rezultaţi din căsătorie, de 300 euro lunar, susţinând că este prea mare în raport de posibilităţile sale de plată, menţionând însă că este legal ca hotărârea instanţei străine să fie recunoscută.
Împotriva menţionatei decizii, a declarat recurs pârâtul F.C., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului şi respingerea acţiunii reclamantei.
Recursul pârâtului F.C., este netimbrat.
Pentru termenul de astăzi, recurentul pârât a fost citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei şi a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, conform dovezii de comunicare a citaţiei aflată la fila 6 dosar recurs, obligaţie pe care acesta în mod nejustificat nu şi-a îndeplinit-o.
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate chestiunea timbrajului, reţine că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referite la art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanţă.
Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional până la termenul stabilit de instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a legii şi art. 9 din OG nr. 32/1995, modificate, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea de recurs va fi anulată ca netimbrată. Constatând că cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat şi nici până la termenul stabilit de instanţă, 7 martie 2012, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită şi că în cauză nu operează scutirea legală de la plata taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, modificate şi să dispună anularea recursului pârâtului, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de pârâtul F.C. împotriva deciziei nr. 323 din 6 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1237/2012. Civil. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 1232/2012. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
