ICCJ. Decizia nr. 1267/2012. Civil. Suspendare hotărâre A.G.A. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1267/2012
Dosar nr. 3370/115/2007
Şedinţa publică din 8 martie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 461/CC din 2 noiembrie 2010, Tribunalul Caraş - Severin a respins acţiunea precizată, formulată de reclamanta SC C.S. SRL Reşiţa împotriva pârâţilor SC P. REŞIŢA SRL şi Consiliul Local Reşiţa având ca obiect constatarea nulităţii absolute a Hotărârilor nr. 76 din 27 martie 2007 şi nr. 267 din 25 septembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, raportat la motivele invocate de reclamantă în susţinerea nulităţii absolute a hotărârilor contestate, Tribunalul a reţinut că în HCL nr. 76/2007 se face referire la terenul înscris în C.F. nr. 1841 nr. top. G 100/4/d şi că, prin HCL nr. 267 din 25 septembrie 2007, acest teren a fost înlocuit cu terenul compus din parcelele C.F. nr. 1841 nr. top. G 100/4/a/2/b şi G 100/4/b/2; că, în niciun caz mărirea capitalului social al SC P. REŞIŢA SRL nu s-a realizat prin reevaluarea bunurilor, nefiind încălcate prevederile art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, deoarece terenul din C.F. nr. 1841 nr. top. G 100/4/d (menţionat de HCL nr. 76/2007) nu a intrat niciodată în proprietatea SC P. REŞIŢA SRL – stare de fapt ce rezultă din actul constitutiv al societăţii pârâte.
Imobilul cumpărat de reclamantă se află pe parcela C.F. nr. 1870 Câlnic, nr. top G 100/t/2, aşadar, o cu totul altă parcelă decât cele care au fost aduse aport în natură la capitalul social al societăţii pârâte.
În aceste condiţii, s-a considerat că interesul juridic al reclamantei pentru introducerea acţiunii lipseşte, dat fiind faptul că dreptul său de proprietate asupra construcţiilor de pe parcela menţionată nu a fost atins prin respectiva majorare de capital.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC C.S. SRL, arătând că instanţa de fond a fost lipsită de rol activ, atunci când a apreciat că parcela din C.F. 1870 Câlnic nr. top G 100/t/2 se află în cu totul altă parte decât parcelele ce au fost aduse ca aport în natură.
Prin Decizia civilă nr. 140 din 24 mai 2011, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de reclamanta SC C.S. SRL, a anulat sentinţa atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut în esenţă că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2341 din 13 noiembrie 2007, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiilor aparţinând vânzătoarei SC A.T.R.M.R. SA, în suprafaţă de 172 mp, precum şi dreptul de folosinţă asupra terenului cu nr. top. G 100/t/2 (ce formează obiectul Dispoziţiei Primarului Municipiului Reşiţa nr. 1995 din 6 iulie 1992), este evident că acesteia trebuie să i se recunoască interesul în a contesta, cel puţin din această perspectivă, hotărârile de majorare a capitalului social al SC P. REŞIŢA SRL, cu terenuri care încorporează şi terenul grevat de dreptul său de folosinţă.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs SC P. REŞIŢA SRL prin administrator judiciar SCP T. & ASOCIAŢII SPRL Bucureşti şi Consiliul Local al Municipiului Reşiţa prin Primar S.M.
SC P. Reşiţa SRL prin administrator judiciar invocă dispoziţiile art. 304 pct. 3, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi critică Decizia sub următoarele aspecte:
Prezenta cauză este fără obiect având în vedere faptul că Hotărârea nr. 76/2007 a fost modificată în tot de Hotărârea nr. 267 din 25 septembrie 2007 emisă de acelaşi Consiliu Local al Municipiului Reşiţa şi în aceeaşi calitate, respectiv de AGA a SC P. REŞIŢA SRL.
Recurenta apreciază că Tribunalul Caraş – Severin a cercetat fondul cauzei şi a decis că nu este necesar ca o hotărâre de majorare capital social cu o suprafaţă de 5.648 mp să fie anulată pe simplul motiv că reclamanta deţine, în cadrul suprafeţei menţionate, dreptul de folosinţă asupra unui teren de 172 mp pe care se află construcţiile deţinute cu titlu de proprietate.
Faptul că ambele suprafeţe de teren se află identificate prin acelaşi plan topografic nu poate conduce decât la efectuarea din partea reclamantei a tuturor formelor legale de dezmembrare a suprafeţei a cărei folosinţă o deţine.
Hotărârea a cărei anulare o solicită reclamanta nu afectează în niciun fel dreptul de proprietate asupra construcţiilor existente şi nici dreptul de folosinţă asupra terenului pe care acestea sunt poziţionate ci doar schimbă proprietarul unei suprafeţe mari de teren.
Consiliul Local al Municipiului Reşiţa critică Decizia sub următoarele aspecte:
Deşi Curtea de Apel Timişoara consideră că instanţa de fond a procedat la soluţionarea cauzei pe excepţia lipsei de interes al reclamantei, din considerentele sentinţei se poate observa că Tribunalul Caraş-Severin a analizat şi fondul cauzei.
Chiar dacă s-ar face dovada că imobilele construcţii deţinute cu titlu de proprietate de către SC C.S. SRL ar fi amplasate pe terenurile care au constituit aport la majorarea capitalului social al SC P. REŞIŢA SRL, reclamanta are doar un drept de folosinţă pe durata existenţei clădirilor asupra terenului pe care acestea sunt amplasate, respectiv asupra a 172 mp, ori întreaga suprafaţă adusă ca aport în natură este de 5648 mp. Atât timp cât majorarea capitalului social al SC P. REŞIŢA SRL nu a fost afectat dreptul de proprietate al SC C.S. SRL şi nici măcar dreptul de folosinţă, nu se justifică interesul reclamantei în promovarea acţiunii. Sunt invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata SC C.S. SRL a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursurilor ca urmare a faptului că prin suprimarea apelului hotărârile pronunţate în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990 se atacă direct cu recurs şi în consecinţă recursul formulat în astfel de situaţii nu mai este de competenţa I.C.C.J.
Această excepţie nu poate fi primită întrucât sentinţa Tribunalului Caraş-Severin a fost pronunţată la 2 noiembrie 2010, anterior modificării dispuse prin Legea nr. 202/2010 cu privire la calea de atac împotriva hotărârilor pronunţate în acţiuni având ca obiect anularea hotărârilor adunării generale a acţionarilor şi potrivit dispoziţiilor art. 725 alin. (3) C. proc. civ. „hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate”.
De asemenea, intimata solicită prin întâmpinare respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate şi urmează a fi respinse pentru următoarele aspecte:
Este de necontestat că instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei-intimate reţinând că interesul juridic al acesteia pentru formularea acţiunii lipseşte, pentru că dreptul său de proprietate asupra construcţiilor de pe parcela C.F. nr. 1870 Câlnic nr. top G 100/t/2 nu a fost atins prin respectiva majorare de capital.
Curtea de Apel Timişoara a făcut o analiză riguroasă a situaţiei de carte funciară a imobilelor, reţinând că există şir de dezmembrări ale parcelelor şi că este evident că şirul dezmembrărilor înregistrate în cartea funciară duce la concluzia că parcelele cu nr. top G 100/4/a/2/b şi, respectiv, G 100/4/b/2, nu pot proveni decât din parcelele nr. G 100/4/a/2 şi, respectiv, G 100/4/b.
S-a reţinut în mod corect că reclamantei trebuie să i se recunoască interes în a contesta hotărârile de majorare a capitalului social al SC P. REŞIŢA SRL cu terenuri care încorporează şi terenul grevat de dreptul său de folosinţă.
Interesul reprezintă acea condiţie de exercitare a acţiunii civile care constă în folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare.
Interesul este legitim atunci când pe calea acţiunii se urmăreşte afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege sau a unui interes ocrotit de lege, potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut.
Înalta Curte apreciază că intimata-reclamantă a dovedit interesul pe care îl are în acţiunea privind constatarea nulităţii absolute a hotărârii AGA a SC P. REŞIŢA SRL, iar susţinerile recurentelor care privesc probleme ce ţin de fondul cauzei urmează a se dezbate în faţa primei instanţe.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei atacate şi pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile urmează a fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI REŞIŢA şi SC P. REŞIŢA SRL prin Administrator Judiciar SCP T. & ASOCIAŢII SPRL Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 140 din 24 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 8 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1264/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1263/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
