ICCJ. Decizia nr. 1281/2012. Civil. Recalculare pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1281/2012
Dosar nr. 2003/111/2008
Şedinţa publică din 24 februarie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 martie 2009, pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul G.C. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând obligarea pârâtei la recalcularea pensiei acordate din sistemul public cu luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani şi să emită o nouă decizie de pensionare.
Prin Sentinţa civilă nr. 1114/LM din 02 decembrie 2008, Tribunalul Bihor a admis în parte acţiunea, a dispus anularea Deciziei nr. 28384 din 23 februarie 2006, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să recalculeze pensia reclamantului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01 septembrie 2005, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 28384 din 21 decembrie 1992, reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă conform dispoziţiilor Legii nr. 3/1977, iar prin Decizia nr. 28384 din 31 august 2005 i-a fost recalculată pensia în temeiul O.U.G. nr. 4/2005, stagiul complet de cotizare avut în vedere fiind de 30 de ani.
Tribunalul a reţinut că din O.U.G. nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultat din date diferite privind ieşirea la pensie.
În lumina acestei interpretări, Tribunalul a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile, de la data intrării în vigoare, tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr. 226/2006 a fost emisă în temeiul art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 actualizată şi potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 „prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare";, rezultă cu prisosinţă că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispoziţiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfăşurat activitate în grupa I de muncă (condiţii speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute în Anexa nr. 1 la Legea nr. 226/2006, în speţă reclamantul îndeplinind funcţii de oţelar, maistru în turnătorie, activitate ce se încadrează la pct. 23, din Anexa nr. 1 la Legea nr. 226/2006.
Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 prevede că: „sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale";.
Având în vedere datele privitoare la activitatea în muncă a reclamantului aflate în dosarul de pensionare, din care rezultă că acesta a desfăşurat o perioadă de 25 de ani activitate în condiţii speciale, în temeiul art. 3 coroborat cu art. 5 din Legea nr. 226/2006, Tribunalul a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâtă să recalculeze pensia stabilită reclamantului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani şi nu 20 de ani, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul şi pârâta.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă-mixtă, prin Decizia nr. 779 din 23 aprilie 2009, a respins ca nefondat recursul reclamantului şi a admis recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Oradea şi a modificat în parte sentinţa tribunalului în sensul că drepturile stabilite în favoarea reclamantului se vor acorda începând cu data de 01 iunie 2008 în loc de 01 septembrie 2005.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a avut în vedere următoarele:
Reclamantului i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru limită de vârstă prin Decizia nr. 28384/1992 cu începere din 01 noiembrie 1992, realizând o vechime în muncă de 42 de ani, din care, 26 ani, 5 luni şi 29 zile în grupa I de muncă, utilizându-se un stagiu complet de cotizare de 30 ani.
Din copia carnetului de muncă, instanţa de recurs a reţinut că reclamantul a lucrat din 10 septembrie 1963 la Uzina de Utilaj Minier Dr. P.G. ca oţelar, maistru la turnătorie, apoi la Uzina Mecanică Dr. P.G., tot la secţia de turnătorie, până la data pensionării.
Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, a prevăzut încadrarea în astfel de situaţii, începând cu 01 aprilie 2001, activităţile cuprinse în anexa nr. 1, dar, potrivit art. 2 alin. (2), sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în condiţii speciale, astfel că, din acest motiv, instanţa de fond a dispus fără a fi încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, câtă vreme textul sus-menţionat a creat o derogare în acest sens. Mai mult, O.U.G. nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 a înlăturat discriminările dintre pensionari, instituind principiul, la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie, criticile intimatei recurente fiind nefondate.
Anexa nr. 1 a Legii nr. 226/2006 a prevăzut că sunt încadrate în condiţii speciale, activităţile din oţelării, din turnătorii, pct. 24, ori, recurentul contestator a lucrat la oţelărie, turnătorie, fiind aplicabil acest act normativ situaţiei acestuia, cum corect a reţinut instanţa de fond. Faptul că fosta Uzină Mecanică, angajatorul recurentului, s-a reorganizat, redenumită SC H. SA Stei şi că acum are în obiectul de activitate alte activităţi decât cele anterioare, că nu a făcut demersurile necesare includerii în Anexa nr. 2 a Legii nr. 226/2006, nu este un aspect imputabil angajatului pentru a face inaplicabile aceste dispoziţii legale, altfel s-ar crea o discriminare între acesta şi alte categorii de pensionari care au lucrat în aceleaşi condiţii însă angajatorul a făcut demersurile menţionate, aspect ce ar contraveni O.U.G. nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005.
Cât priveşte împărţirea punctajului mediu anual la 25 de ani, instanţa de apel a reţinut că aceste aspecte s-au dispus conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 226/2006, aplicabile în speţă, susţinerile recurentului contestator în sensul că trebuie să i se aplice un stagiu de cotizare complet de 20 de ani contravine celor expuse, cu atât mai mult cu cât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, ci alin. (2) reglementat prin legea specială invocată mai sus, activitatea neincluzându-se în cele prevăzute de alin. (1) lit. a) - d) - minerit subteran, cercetare zonă radioactivă, aviaţie civilă şi activitate artistică.
Referitor la data acordării drepturilor stabilite - 01 septembrie 2005, din actele dosarului de fond se reţine că a fost înregistrat litigiul la 07 mai 2008 la Tribunalul Bihor, contestată fiind Decizia nr. 28384 din 23 februarie 2006, ori, termenul legal de contestare conform art. 87 din Legea nr. 19/2999, de 45 de zile, nefiind respectat, în mod greşit s-a dispus recalcularea din 01 septembrie 2005 cum era înscris în această decizie.
Mai mult, recalcularea nu s-a dispus în baza H.G. nr. 1550/2004 pentru a face aplicabilă această dată, ci în baza Legii nr. 226/2006 ce conform art. 6 se completează cu Legea nr. 19/2000, lege ce în art. 169 alin. (3) stabileşte data recalculării ca fiind luna următoare solicitării.
Faţă de considerentele expuse, instanţa de apel constatând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 169 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, art. 6 din Legea nr. 226/2006, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a admis recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi a modificat în parte sentinţa tribunalului, în sensul că drepturile stabilite se vor acorda din 01 iunie 2008, în loc de 01 septembrie 2005. Celelalte dispoziţii din sentinţă au fost menţinute.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat un nou recurs, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii recursului pârâtei şi admiterea propriului recurs pe motiv că după pronunţarea deciziei atacate în speţă, a intervenit un element nou respectiv Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 şi care au desfăşurat activitate în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977- lege sub care s-a născut dreptul la pensie, respectiv 20 ani pentru persoanele care se încadrează în grupa I de muncă.
La termenul din 24 februarie 2012, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului pe care o va admite pentru următoarele considerente.
Decizia recurată este o decizie irevocabilă pronunţată de Curtea de Apel Oradea în soluţionarea recursului promovat de reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 114/LM din 2 decembrie 2008 a Tribunalului Bihor.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile anterior citate, reclamantul nu are deschisă calea recursului la recurs, soluţie la care conduce şi principiul unicităţii căii de atac, astfel că, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul promovat în aceste condiţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul G.C. împotriva Deciziei nr. 779/R din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1280/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1282/2012. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
