ICCJ. Decizia nr. 1283/2012. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1283/2012
Dosar nr. 3343/1/2011
Şedinţa publică din 24 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2434 din 17 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a constatat nulitatea recursului formulat de reclamantul L.I.I. împotriva Deciziei civile nr. 73 din 7 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi s-a respins ca nefondat recursul promovat împotriva aceleiaşi decizii de intervenienta SC B. & C.E.M.B. SRL.
Împotriva acestei decizii, reclamantul L.I.I. a formulat contestaţie în anulare ce a fost înregistrată sub nr. 3343/1/2011 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală (în prezent, secţia I civilă).
În motivarea contestaţie în anulare, contestatorul învederează că în Dosarul nr. 2219/99/2009 a formulat recurs prin care a chemat în judecată Statul Român prin reprezentantul său legal, Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Acelaşi contestator a arătat că SC E.M.B. SRL, prin reprezentant legal şi împuternicit - Director general B.T. care a licitat nelegal şi pe riscul său bunul fără datorii.
Astfel, împrumutul era făcut pentru SC L.C.I.I.I.I. SRL cu contract autentic şi în nume propriu, contestatorul fiind împuternicitul legal al acestui împrumut, astfel după cum precizează acesta.
Instanţa nu a dorit să constate împrumutul achitat, iar prin Sentinţa civilă nr. 3842 din 28 martie 1997 s-a legiferat comandamentul executorului judecătoresc nr. 3107/1996 după un an de zile de la achitarea creanţelor către creditor şi legalizează Ordonanţa de adjudecare nr. 7880 din 30 iunie 1996 în mod nelegal, după doi ani de la achitarea debitului.
Restul celor dezvoltate de contestator cu titlu de motive ale contestaţiei în anulare vizează relatarea unor incidente în legătură cu executarea silită a apartamentului.
Înalta Curte constatând că cele învederate de contestator nu pot fi încadrate în dispoziţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii.
Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
În consecinţă, fată de cele dezvoltate de contestator cu titlu de motive ale căii extraordinare de atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în dispoziţiile legale anterior enumerate, astfel că Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul L.I.I., împotriva a Deciziei nr. 2434 din 17 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1282/2012. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 1284/2012. Civil. Fond funciar. Revizuire -... → |
|---|
