ICCJ. Decizia nr. 1282/2012. Civil. Acţiune în constatare. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1282/2012
Dosar nr. 1081/1285/2010
Şedinţa publică din 8 martie 201.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 5845 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Comercial Cluj s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii în constatare, excepţie invocată de pârâta SC L.B.B.W. I. ROMÂNIA SRL, în contradictoriu cu SC L.C.S. I. SA şi pârâta B.R.D. – GROUPE SOCIETE GENERALE SA, sucursala Cluj, şi în consecinţă, s-a respins cererea formulată de reclamantă având ca obiect constatarea faptului că la data de 19 februarie 2010 reclamanta a îndeplinit condiţiile de eliberare a tranşei a treia prevăzute în contractul de cont escrow încheiat la 15 februarie 2008, s-au respins capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la rândul 1 să semneze notificarea comună, anexa 6 a contractului, iar în caz de refuz sentinţa să ţină loc de notificare şi de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul a reţinut în esenţă că reclamanta avea posibilitatea să formuleze acţiune în realizarea dreptului său împotriva pârâtelor prin care să solicite agentului de escrow deblocarea sumei depuse de promitentul cumpărător în cont şi, implicit, plata acestei sume.
Pe de altă parte, la data de 19 februarie 2010, condiţiile pentru eliberarea tranşei a treia din preţul stabilit în antecontractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul cu privire la care s-a obligat să transfere dreptul de proprietate în favoarea pârâtei SC L.B.B.W. I. ROMÂNIA SRL, întrucât petitul având ca obiect anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO 3 nr. 0921 emis de Ministerul Industriilor, precum şi anularea parţială a actelor constitutive autentificate de BNP B.M., în conformitate cu care terenurile au trecut în proprietatea pârâţilor SC L.C.S. I. SA, SC L.C.S. C. SA şi SC L.C.S. F. SA, nu au fost soluţionate cu caracter irevocabil.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC L.C.S. I. SA, arătând că în mod greşit instanţa a soluţionat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată. Aceasta deoarece reclamanta nu a solicitat constatarea unei stări de fapt, ci constatarea naşterii plenare a dreptului de creanţă al acesteia, prin prisma caracterului de certitudine, lichiditate şi exigibilitate al acestui drept, având în vedere îndeplinirea condiţiilor stabilite cumulativ prin antecontract.
În aceste condiţii, având în vedere că pentru realizarea dreptului de creanţă, apelanta avea nevoie de concursul intimatei L.B.B.W., acţiunea sa reprezintă o acţiune în realizare, în condiţiile în care toate petitele aveau ca finalitate obţinerea sumelor aflate în Contul escrow, reprezentând rata a III-a din preţ.
Deşi a soluţionat acţiunea pe cale de excepţie, prima instanţă a procedat la analizarea fondului cauzei. Având în vedere că instanţa fondului a soluţionat acţiunea prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii unei acţiuni în constatare în condiţiile în care partea poate solicita realizarea dreptului, examinarea fondului cauzei sub aspectul îndeplinirii condiţiilor cumulative pentru eliberarea ratei III din preţ devenea de prisos, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 60 din 1 aprilie 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta SC L.C.S. I. SA împotriva sentinţei nr. 5845 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Comercial Cluj, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis în parte acţiunea şi, în consecinţă, a obligat pârâta ca în termen de 5 zile de la pronunţarea deciziei să semneze notificarea comună conform anexei 6 din contractul de cont escrow încheiat la 15 februarie 2008, necesară pentru eliberarea ratei 3 din preţul stabilit în antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 329 din 14 februarie 2008, în caz de refuz, hotărârea urmând să suplinească consimţământul pârâtei SC L.B.B.W. I. ROMÂNIASRL; a fost obligată pârâta B.R.D. GROUPE SOCIETE GENERALE SA să deblocheze rata 3 – de 750.000 Euro şi să elibereze această sumă la dispoziţia reclamantei; a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantă având ca obiect constatarea faptului că la data de 19 februarie 2010 reclamanta a îndeplinit condiţiile de eliberare a tranşei a treia prevăzută în contractul de cont escrow încheiat la 15 februarie 2008; a fost obligată intimata să plătească apelantei cheltuieli de judecată în fond şi apel în sumă de 68.775 Ron.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut în esenţă că intimatei i se poate reproşa faptul că a dat dovadă de o lipsă totală de toleranţă în exercitarea dreptului său de a cere executarea integrală a contractului. Ea nu a dat dovadă de loialitate în asigurarea echilibrului contractual şi nu şi-a îndeplinit datoria de a fi activă şi transparentă atât faţă de litera cât şi spiritul contractului, nu a probat disponibilitatea sa pentru cooperare în realizarea intereselor contractuale.
În etapa concilierii nu a cooperat şi nu s-a manifestat activ, încercările apelantei de a executa contractul lovindu-se constant de pasivitatea/lipsa de flexibilitate a intimatei.
Nici în cursul litigiului intimata nu a reuşit să justifice obiectiv de ce mai consideră că, cerinţele pentru eliberarea celei de-a treia tranşe nu sunt îndeplinite.
În tot acest răstimp, chiar şi după ce hotărârile irevocabile i-au fost prezentate, a înţeles să se raporteze doar la conjunctura existentă la momentul iniţierii procedurii concilierii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC L.B.B.W. I. ROMÂNIA SRL solicitând modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii doar în parte a apelului formulat de L.S.C.I. SA cu consecinţa compensării cheltuielilor de judecată ale părţilor.
Curtea de Apel Cluj a reţinut că este inadmisibilă cererea formulată de reclamanta L.S.C.I. SA având ca obiect constatarea faptului că, la 19 februarie 2010 aceasta ar fi îndeplinit toate condiţiile de eliberare a tranşei trei din contractul de cont escrow perfectat la data de 15 februarie 2008.
Obiectiv vorbind, cererea intimatei-reclamante de apel a fost admisă doar în parte, ceea ce în înţelesul art. 274 C. proc. civ. înseamnă că aceasta a căzut, la rândul său, parţial în pretenţii.
La fondul cauzei intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar culpa procesuală îi aparţine în întregime acesteia.
Sunt invocate dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În cauză SC L.C.S. I. SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin Decizia atacată a fost soluţionată chestiunea cheltuielilor de judecată în considerarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. şi prin raportare la soluţia pronunţată. Astfel, a fost respins un singur capăt de cerere, însă pretenţiile L.C.S. au fost admise în totalitate, fiind obligate L.B.B.W. şi B.R.D. la semnarea notificării comune şi eliberarea în totalitate a ratei 3 din preţul stabilit.
Nu se poate vorbi despre încuviinţarea numai în parte a pretenţiilor L.C.S., deoarece aceste pretenţii vizează dreptul de creanţă pentru rata 3 – suma de 750.000 Euro – drept de creanţă care a fost recunoscut exclusiv în favoarea L.C.S.
Recurenta a fost obligată la plata taxelor judiciare de timbru în fond şi apel, precum şi a onorariului de avocat.
În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond, în faza apelului, aceasta nu reprezintă o cerere nouă, inadmisibilă în calea de atac conform prevederilor art. 294 C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de casare sau modificare a deciziei atacate şi, pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Prin cererea înregistrată la 12 aprilie 2011 petenta B.R.D. – G.G. SA, prin sucursala Cluj, a solicitat în temeiul art. 2811 C. proc. civ. lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 60 din 1 aprilie 2011, întrucât prin dispozitivul deciziei pronunţate s-a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 68.775 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată în fond şi apel, iar în speţă există două intimate – petenta şi SC L.B.B.W. I. ROMÂNIA SRL, însă din dispozitivul hotărârii nu reiese care dintre intimate este obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de la 10 iunie 2011 Curtea de Apel Cluj a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei, reţinându-se că din motivarea deciziei rezultă cu claritate despre ce intimată este vorba.
Astfel, se reţine „culpa procesuală a intimatei L.B.B.W. I. ROMÂNIA SRL, fiind dovedită aceasta va fi obligată să plătească apelantei în temeiul art. 274 C. proc. civ. cheltuieli de judecată în fond şi apel în sumă de 68.775 Ron.
Ulterior, la 7 iulie 2011, petenta SC L.B.B.W. I. ROMÂNIA SRL a solicitat lămurirea, completarea şi îndreptarea dispozitivului deciziei nr. 60 din 1 aprilie 2011 în sensul de.
1) a se îndrepta eroarea materială strecurată în prima fază a dispozitivului deciziei în sensul că apelul a fost admis în parte, în temeiul art. 281 C. proc. civ., cu consecinţa rectificării hotărârii pe acest aspect;
2) în caz de respingere a acestei cereri, să se lămurească dispozitivul hotărârii în sensul de a se corobora admiterea în totalitate a apelului cu admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii apelantei-reclamante de a se constata faptul că la data de 10 februarie 2010 aceasta a îndeplinit condiţiile de eliberare a tranşei a treia din contractul de cont escrow, în temeiul art. 2811 C. proc. civ., având în vedere că excepţia fusese admisă încă de instanţa de fond şi admiterea ei este potrivnică ideii de admitere în totalitate a apelului, urmând a fi înlăturată această contradicţie;
3) să se completeze dispozitivul deciziei cu privire la două aspecte:
a) defalcarea cheltuielilor de judecată acordate apelantei-reclamante pentru fond şi apel pe categorii;
b) soluţionarea cererii petentei de acordare a cheltuielilor de judecată dovedite constând din onorarii de avocat faţă de respingerea ca inadmisibilă a unui capăt de cerere din petiţia apelantei-reclamante, cu consecinţa compensării, în tot sau în parte, a cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 150 din 9 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins această cerere, reţinând că aceasta este neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC L.B.B.W. I. ROMÂNIA SRL, criticând-o sub următoarele aspecte:
Cererea intimatei-reclamante de apel a fost admisă doar în parte, instanţa recalificând, fără a pune în discuţia părţilor acest aspect, primul capăt de cerere, ceea ce nu schimbă împrejurarea că partea reclamantă în înţelesul art. 274 C. proc. civ., a căzut în pretenţii.
Solicitarea de cheltuieli direct în apel, face să se eludeze un principiu fundamental de drept consacrat de dispoziţiile art. 292 alin. (1) C. proc. civ.
Culpa procesuală aparţine în întregime reclamantei, iar sancţionarea recurentei cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în aceste condiţii este o sancţiune mult prea aspră faţă de comportamentul nefiresc al adversarei şi conduce la concluzia aplicării greşite de către instanţa de apel a prevederilor art. 274 şi art. 276 C. proc. civ.
În cauză L.C.S. I. SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului împotriva deciziei nr. 150/2011.
Criticile aduse deciziei sunt neîntemeiate şi recursul urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
În mod corect instanţa a respins cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 60 din 1 aprilie 2011.
Astfel, recurenta a solicitat completarea dispozitivului deciziei sus-menţionate, prin compensarea cheltuielilor de judecată.
Instanţa de apel nu a omis a se pronunţa asupra unei cereri conexe sau incidentale, astfel încât în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ.
Instanţa de apel a soluţionat chestiunea cheltuielilor de judecată prin raportare la soluţia pronunţată.
Deşi a admis în parte acţiunea, respingând unul dintre capetele de cerere, a recunoscut pretenţiile L.C.S. în totalitate, obligând L.B.B.W. şi B.R.D. la semnarea notificării comune şi eliberarea în totalitate a ratei 3 din preţul stabilit.
Textul art. 276 C. proc. civ. reglementează ipoteza în care instanţa nu a tranşat dreptul dedus judecăţii în favoarea unei singure părţi, ci a înţeles să recunoască acest drept parţial pentru fiecare dintre părţi.
În speţă, nu se poate vorbi despre încuviinţarea numai în parte a pretenţiilor L.C.S., deoarece aceste pretenţii vizează dreptul de creanţă pentru rata 3 – suma de 750.000 Euro şi dobânda aferentă – drept de creanţă care a fost recunoscut exclusiv în favoarea L.C.S.
În ipoteza în care instanţa de apel ar fi recunoscut dreptul de creanţă al L.C.S. numai cu privire la o parte din suma ce constituia rata a 3-a din preţ, stabilind că diferenţa se cuvine L.B.B.W., ar fi fost îndeplinite condiţiile art. 276 C. proc. civ. şi s-ar fi pus problema aprecierii asupra cheltuielilor de judecată reciproce ale părţilor.
În speţă însă instanţa nu a omis a se pronunţa asupra cheltuielilor de judecată.
În ceea ce priveşte admisibilitatea solicitării cheltuielilor de judecată efectuate în fond, în faza apelului, aceasta nu reprezintă o cerere nouă, inadmisibilă în calea de atac conform prevederilor art. 294 C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul împotriva deciziei nr. 150 din 9 septembrie 2011 urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC L.B.B.W. I. ROMÂNIA SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 60 din 1 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, şi recursul declarat de aceeaşi recurentă împotriva deciziei nr. 150 din 9 septembrie 2011 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 8 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1290/2012. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 1278/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
