ICCJ. Decizia nr. 1285/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1285/2012
Dosar nr.1479/2/2011
Şedinţa publică din 24 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17 februarie 2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub nr. 1479/2/2011, Ş.D., în contradictoriu cu intimaţii B.V. şi Ş.P. a formulat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cerere de revizuire a deciziei civile nr. 255 din 2 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosar nr. 10382/299/2008, solicitând anularea acestei decizii pentru aceea că este potrivnică faţă de Decizia civilă nr. 1304 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 768/299/2007, hotărâre prin care au fost dezlegate irevocabil excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuentei contestatoare, ca şi excepţia lipsei de interes a acesteia, în promovarea contestaţiei la executare.
În dezvoltarea motivelor revizuirii, s-a învederat că, în anul 2003, în urma unui împrumut angajat de soţul revizuentei, Ş.P., în nume propriu, intimata B.V. a pornit executarea silită a apartamentului situat în Bucureşti, Str. I. Brezoianu, care a făcut obiectul dosarelor de executare.
Revizuenta mai arată că la momentul predării silite a apartamentului, a formulat contestaţie la executarea silită, având în vedere că apartamentul supus executării, fiind dobândit în timpul căsătoriei, era bun comun, astfel că, B.V. trebuia să solicite mai întâi partajarea acestuia, astfel cum prevede art. 493 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât intimata este cumnata soţului său, calitate în care avea cunoştinţă de faptul că apartamentul era bun comun.
Dezbaterea acestor pricini derulate între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect (contestaţie la executare, determinarea cotei sale de contribuţie la dobândirea bunului comun şi întoarcerea executării), s-a realizat în dosarele nr. 10382/299/2008 şi nr. 768/299/2007, ambele, în prezent, în stadiul de rejudecare în fond după casare.
Astfel, în dosarul nr. 768/299/2007, prin Decizia civilă nr. 1304 din 16 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a casat Decizia civilă nr. 1478/ A din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţându-se în mod definitiv şi irevocabil asupra excepţiilor lipsei calităţii sale procesuale active ca şi a lipsei de interes în formularea contestaţiei la executare, hotărâre aflată în dosarul cauzei în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 255 din 2 februarie 2011 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Revizuenta mai arată că, prin cea din urmă decizie care încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1304 din 16 septembrie 2008, întrucât instanţa, fără a pune în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes şi fără a fi invocate din oficiu, admite ambele excepţii şi respinge contestaţia la executare cu toate capetele sale de cerere, modificând în tot sentinţa civilă nr. 3517 din 4 martie 2010 prin care a fost admisă contestaţia la executare şi s-a dispus desfiinţarea tuturor formelor de executare.
Tribunalul Bucureşti care a pronunţat Decizia a cărei anulare se solicită pe care prezentei cereri de revizuire, avea cunoştinţă de Decizia civilă nr. 1304 din 16 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 768/299/2007, întrucât se afla depusă la dosarul cauzei.
În Decizia menţionată se lămurise cu caracter irevocabil calitatea procesuală activă a contestatoarei Ş.D. şi interesul său procesual în promovarea contestaţiei la executare, întemeiate pe dispoziţiile art. 401 alin. (2) C. proc. civ., în calitatea sa de terţ vătămat prin executarea ce a făcut obiectul dosarelor de executare.
Prin aceeaşi decizie, s-a reţinut că „întrucât recurenta susţine că bunul asupra căruia se efectuează actele de executare are caracterul de bun comun, drepturile sale patrimoniale asupra bunului în litigiu sunt afectate prin supunerea acestuia procedurii de executare silită. Aşa fiind, recurenta contestatoare este vătămată prin actele de executare imobiliară, astfel încât capătă calitatea procesuală activă şi poate formula contestaţie la executare, în raport de dispoziţiile art. 401 şi urm. C. proc. civ.
În consecinţă, în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, constatând lipsa de calitate procesuală activă a reclamantei şi lipsa de interes în formularea capetelor de cerere din acţiunea introductivă."
Revizuenta conchide că faţă de cele expuse, reiese că cele două hotărâri sunt potrivnice, date de instanţe de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, ceea ce conduce la concluzia întrunirii ipotezei de revizuire reglementate de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Se mai arată că cererea de revizuire este admisibilă, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege: identitate de părţi, obiect şi cauză, hotărârile sunt pronunţate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces nu s-a invocat excepţia puterii de lucru judecat.
Intimata B.V. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti în soluţionarea cererii de revizuire, solicitând, totodată, respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât în cauză nu sunt întrunite cerinţele impuse de ipoteza art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 327 din 24 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cererii de revizuire şi a procedat la declinarea acesteia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cauza fiind înregistrată pe rolul instanţei supreme sub nr. 1479/2/2011.
S-au avut în vedere dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice; or, în cauză, cele două hotărâri pretins potrivnice au fost pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Decizia civilă nr. 1304 din 16 septembrie 2008 în dosarul nr. 768/299/2007 şi de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, Decizia civilă nr. 255 din 2 februarie 2011 în dosar nr. 10382/299/2008.
Cererea de revizuire este nefondată, potrivit celor ce succed:
Analizând cele două hotărâri judecătoreşti irevocabile, pretins potrivnice, potrivit susţinerilor revizuentei, Înalta Curte, din perspectiva cerinţelor legale prevăzute expres dar şi decurgând din dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reţine următoarele:
Prima dintre cauze, înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 la data de 4 septembrie 2006 sub nr. 768/299/2007 a avut ca obiect cererea formulată de reclamanta Ş.D. în contradictoriu cu intimata B.V. prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare în dosar nr. 43/2003, precum şi în dosarul nr. 139/2006 al B.E.J. C.S.A.; totodată, s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de adjudecare din data de 28 iulie 2003, emis de B.E.J. C.S. şi să se constate existenţa dreptului său de proprietate comună împreună cu soţul său, Ş.P., în cotă ideală de 50% asupra locuinţei situate în Bucureşti, Str. I. Brezoianu.
Drept urmare, aceeaşi reclamantă a solicitat să se stabilească în urma comparării titlurilor de proprietate ale părţilor, că titlul său, respectiv, contractul de vânzare cumpărare din 5 august 1993 este mai bine caracterizat decât titlul intimatei pârâte, respectiv, actul de adjudecare.
Prin sentinţa civilă nr. 2466 din 15 februarie 2007, Judecătoria sector 1 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantei, respingând ca inadmisibilă cererea acesteia formulată în contradictoriu cu intimata B.V.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 478/ A din 29 noiembrie 2007 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta contestatoare.
Prin Decizia civilă nr. 1304 din 16 septembrie 2008, pronunţată în dosar nr. 768/299/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis recursul declarat de reclamanta Ş.D. împotriva deciziei civile nr. 1478/ A din 29 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a casat Decizia recurată şi s-a admis apelul declarat de contestatoarea Ş.D., împotriva sentinţei civile nr. 2466 din 15 februarie 2007 a Judecătoriei sector 1, desfiinţându-se sentinţa apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Din considerentele acestei decizii reiese că instanţa de recurs a stabilit că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea ca inadmisibilă, constatând lipsa de calitate procesuală activă şi lipsa de interes a reclamantei în formularea capetelor de cerere din acţiunea introductivă, dat fiind faptul că procedura civilă, prin dispoziţiile art. 401 alin. (2), prevede în mod expres posibilitatea ca o terţă persoană să poată formula contestaţie la executare dacă este terţ vătămat prin executare.
Totodată, s-a reţinut că reclamanta susţine că bunul asupra căruia se efectuează executarea este bun comun, iar prin executare, drepturile sale patrimoniale asupra acestuia sunt afectate, caz în care recurenta este persoană vătămată prin executare, fiind deci persoană cu calitate procesuală activă, în temeiul dispoziţiilor art. 401 şi urm. C. proc. civ.
Pe de altă parte, s-a mai constatat că în urma admiterii acţiuni pauliene prin sentinţa civilă nr. 4786 din 24 iunie 2004 pronunţată de Judecătoria sector 1, definitivă şi irevocabilă, s-a statuat că imobilul în litigiu (vândut de soţii Ş. numitei M.G.) a reintrat în patrimoniul vânzătorilor prin constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare.
Pe baza efectelor acestei hotărâri judecătoreşti, instanţa de recurs a apreciat că reclamanta este îndreptăţită să susţină că are un drept de proprietate comună asupra apartamentului în litigiu, ceea ce justifică în cauză calitatea sa de persoană vătămată prin actele de executare, infirmând excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes în formularea acţiunii.
În prezent, această cauză se află în curs de rejudecare.
În cea de-a doua cauză, înregistrată la data de 4 septembrie 2006 pe rolul Judecătoriei sector 1 sub nr. 27520/299/2006, contestatoarea Ş.D. a chemat în judecată pe intimaţii B.V. şi Ş.P., solicitând instanţei prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea formelor de executare efectuate de intimata B.V. în dosarul de executare, precum şi a încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită, suspendarea formelor de executare efectuate în dosarul de executare, partajarea imobilului bun comun situat în Bucureşti, Str. I. Brezoianu, să se constate ca la dobândirea apartamentului menţionat contestatoarea a avut o cotă de contribuţie majoritară de 80%, iar soţul său, intimatul Ş.P., o cotă de contribuţie de 20%, precum şi să se atribuie imobilul contestatoarei, urmând ca aceasta să fie obligată la o sultă corespunzătoare către Ş.P.
Prin sentinţa civilă nr. 9270 din 12 iunie 2007 Judecătoria sector 1 a admis excepţia tardivităţii capătului de cerere având ca obiect anularea formelor de executare efectuate în dosar nr. 43/2003 de B.E.J. C.S.A., respingând acest capăt de cerere ca tardiv formulat, a respins capetele de cerere având ca obiect partajul imobilului şi constatarea cotelor de contribuţie la dobândirea acestuia ca rămase fără obiect şi a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie formulată de Ş.P. în interesul contestatoarei Ş.D. (cerere respinsă în principiu, de altfel, prin încheierea de şedinţă din 23 ianuarie 2007 în temeiul art. 49 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la calitatea sa preexistentă de intimat; la acelaşi termen, s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite în dosarul nr. 43/2003, având în vedere emiterea actului de adjudecare la 28 iulie 2003).
Prin Decizia civilă nr. 358/ R din 26 februarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis recursurile formulate de contestatoarea Ş.D. şi intimata B.V., casându-se sentinţa recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare; prin Decizia civilă nr. 570 din 31 martie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca inadmisibil recursul formulat de intimata B.V.
În urma casării cu trimitere spre rejudecare, pricina a fost din nou înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 sub nr. 10382/299/2008.
Prin încheierea de şedinţă din 15 iulie 2008, instanţa a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active, reţinând incidenţa art. 399 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că se invocă de către contestatoare un drept de proprietate comună asupra imobilului supus executării silite şi adjudecat în favoarea pârâtei B.V.
La termenul din 12 februarie 2009, contestatoarea Ş.D. a formulat o cerere completatoare a acţiunii introductive, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 4041 C. proc. civ., prin care a solicitat întoarcerea executării silite efectuate de acelaşi B.E.J. C.S.A. în dosarul de executare, prin restabilirea situaţiei anterioare executării.
Prin sentinţa civilă nr. 3517 din 4 martie 2010, Judecătoria sector 1 a admis în parte acţiunea formulată de contestatoarea Ş.D., aşa cum a fost completată, în contradictoriu cu intimaţii B.V. şi Ş.P.; a dispus anularea tuturor formelor de executare din dosarul nr. 43/2003 al B.E.J. C.S.A. şi a încheierii din Camera de Consiliu din 1 august 2006 pronunţată de Judecătoria sector 1 în dosar nr. 23336/299/2006; a respins capetele de cerere având ca obiect constatarea cotelor de contribuţie a părţilor, partajarea imobilului şi întoarcerea executării, ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe ambele părţi, contestatoarea şi intimata, au promovat recurs.
Prin Decizia civilă nr. 255 din 2 februarie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat recursul contestatoarei, a admis recursul intimatei B.V. împotriva încheierii de şedinţă din 15 iulie 2008 şi împotriva sentinţei civile nr. 3517 din 4 martie 2010, sentinţa recurată a fost modificată în tot, în sensul că, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, respingându-se acţiunea contestatoarei Ş.D., cu toate capetele de cerere, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Din considerentele acestei decizii, reiese că instanţa de recurs a infirmat calitatea procesuală activă a contestatoarei pe baza efectelor sentinţei civile nr. 4786 din 24 iunie 2003 a Judecătoriei sector 1, definitivă şi irevocabilă, prin care s-a admis acţiunea pauliană formulată de intimata B.V. şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat de B.N.P. E.C., în privinţa creditoarei reclamante B.V.
Prin promovarea prezentei cereri de revizuire, revizuenta Ş.D. a susţinut că cea din urmă decizie nr. 255 din 2 februarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1304 din 16 septembrie 2008, pronunţată în dosar nr. 768/299/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în ce priveşte soluţionarea divergentă a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale active, întrucât prima decizie îi recunoaşte calitatea procesuală activă, în timp ce prin cea de-a doua se neagă legitimarea sa procesuală activă, ambele pricini, având aceleaşi părţi, obiect şi cauză, astfel încât, în opinia revizuentei, se impune anularea celei din urmă hotărâri, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci acela al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea lui.
Pentru a se statua asupra admisibilităţii unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (cu tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), hotărârile respective să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepţia puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.
Dintre aceste cerinţe, două sunt de interes pentru speţa dedusă judecăţii: cea referitoare la identitatea de părţi, obiect şi cauză, precum şi cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu al excepţiei autorităţii de lucru judecat, celelalte două fiind în mod evident întrunite: hotărâri definitive, chiar irevocabile, pronunţate în dosare diferite.
În ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire (evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti), aceasta este o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de elemente reglementate de art. 1201 C. civ.
Astfel cum rezultă din expozeul anterior, cele două pricini se suprapun ca obiect (şi în cel de-al doilea proces reclamanta completându-şi cererea cu solicitarea anulării actelor de executare efectuate în dosarul nr. 139/2006 având ca obiect predarea silită a imobilului adjudecat în favoarea intimatei B.V.), cauză şi, parţial, şi în ce priveşte distribuţia procesuală (în primul dosar Ş.P. nefigurând ca parte), însă revizuenta Ş.D. şi intimata B.V. au figurat în ambele procese în calitate de părţi.
Din acest punct de vedere erau întrunite premisele constatării incidenţei parţiale a excepţiei autorităţii de lucru judecat, însă, doar din punct de vedere formal, întrucât prima decizie, respectiv, Decizia civilă nr. 1304 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă este o decizie de casare cu trimitere spre rejudecare, astfel că, deşi prin aceasta se dezleagă cu caracter irevocabil o anumită chestiune de drept, revizuenta s-a aflat în situaţia de a invoca puterea de lucru judecat a considerentelor primei decizii, din perspectiva dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.
Cea de-a doua condiţie ce impune o analiză specială în prezenta cerere de revizuire, vizează neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în al doilea proces, sau, chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.
Analizând Decizia a cărei anulare se cere prin promovarea prezentei revizuiri, se constată însă, că revizuenta prin motivele sale de recurs a invocat caracterul irevocabil al dezlegării date de instanţa anterioară prin Decizia civilă nr. 1304 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu privire la calitatea sa procesuală activă, ceea ce echivalează cu invocarea puterii de lucru judecat a considerentelor deciziei civile anterioare.
Aşa cum s-a arătat, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pe temeiul în discuţie nu este suficientă invocarea excepţiei (chiar dacă efectul pozitiv al puterii de lucru judecat), trebuie ca instanţa în faţa căreia s-a invocat, să fi omis să o analizeze.
Or, Înalta Curte constată că în faţa instanţei de recurs care a pronunţat Decizia civilă nr. 255 din 2 februarie 2011 a fost invocată puterea lucrului judecat,instanţă care a şi analizat această apărare a recurentei contestatoare, în următorii termeni:
„Nu se poate aprecia că instanţa de fond a făcut confuzie între nulitatea absolută şi nulitatea relativă sau că a ignorat caracterul irevocabil al unor hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţe superioare (astfel cum susţine recurenta Ş.D.), întrucât, pe de o parte, s-au reţinut în mod corect efectele juridice ale acţiunii pauliene, iar pe de altă parte, considerentele deciziilor civile pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi de Curtea de Apel Bucureşti (decizii enunţate şi depuse în copie la dosar de recurenta Ş.D.) nu pot fi avute în vedere pentru acreditarea tezei potrivit căreia, în urma constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat la 13 martie 2003 de B.N.P. E.C., imobilul ce a făcut obiectul acestui contract ar fi reintrat în patrimoniul soţilor Ş."
Raţiunea acestei condiţii este aceea ca instanţa de revizuire învestită cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., să nu încalce ea însăşi autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei anulare se solicită.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienta Ş.D. împotriva a deciziei nr. 255 din 2 februarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1302/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1264/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
