ICCJ. Decizia nr. 1301/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1301/2012
Dosar nr.6159/101/2009
Şedinţa publică din 24 februarie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele.
Prin cererea formulată la data de 17 iulie 2009 reclamanţii F.E.V., I.C., I.M., I.I., I.O.V., I.D., I.A., I.B., I.V., I.E., B.B. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, M.F.P. Bucureşti, D.G.F.P. Mehedinţi, D.A.D.R. Mehedinţi, O.A.R.Z. Mehedinţi, pentru a se constata că sunt persoane îndreptăţite la despăgubiri pentru construcţiile preluate de stat prin Decretul nr. 92/1950 şi demolate în perioada 1978 - 2001, în suprafaţă de 383,81 mp, situat în str. Kiseleff, imobil retrocedat parţial prin Decizia nr. 697/2006, a Curţii de Apel Craiova, respectiv doar 3 clădiri în suprafaţă de 372,69 mp din cei 756 mp suprafaţă construită.
Au solicitat suma de 500.000 lei, cu titlul de despăgubiri corespunzătoare preţului actual de piaţă şi să fie obligaţi pârâţii să-şi demoleze cele două copertine (şoproane) construite fără autorizaţie pe terenul lor sau să fie autorizaţi să le demoleze pe cheltuiala pârâţilor, cu daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii, au arătat că sunt coproprietari prin moştenire legală ai imobilului din str. Kiseleff provenind de la autorul H.I., care se compune din teren în suprafaţă de 1136 mp, pe care autorul l-a construit, două case de locuit şi clădiri pentru un mic abator şi o fabrică de preparat mezeluri, preluat de stat fără titlu valabil.
Prin Decizia nr. 697/2006, a Curţii de Apel Craiova a fost restituit în natură terenul şi clădirile nedemolate ale imobilului din litigiu, hotărâre confirmată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 6634/2007.
La data de 2 iulie 2008 terenul şi clădirile nedemolate au fost predate, iar pentru cele demolate au menţionat că au pretenţii la despăgubiri şi că au găsit în curte un şopron acoperit cu plăci de azbociment, construit fără autorizaţie.
Pârâta Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin şi M.F.P. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive, întrucât nu sunt entităţi învestite cu soluţionarea cererii.
Pârâţii M.A.D.R. şi D.A.D.R. Mehedinţi au depus întâmpinare şi concluzii scrise prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât nu este identitate între pârâţi şi cei pretinşi a fi obligaţi în raportul juridic dedus judecăţii şi excepţia autorităţii de lucru judecat întrucât acordarea despăgubirilor pentru clădirile demolate au făcut obiectul cercetării judecătoreşti prin Decizia nr. 697/2006 a Curţii de Apel Craiova, irevocabilă.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa civilă nr. 136 din 1 aprilie 2010, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primăria Drobeta Turnu Severin, M.F.P. şi D.G.F.P. Mehedinţi şi a autorităţii de lucru judecat invocată de D.A.D.R. Mehedinţi şi M.A.D.R. şi s-a respins acţiunea formulată de F.E.V. A luat act că s-a renunţat la petitul privind obligaţia de a face.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, la data de 5 mai 2003, reclamanţii au solicitat în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Drobeta Turnu Severin, str. Kiseleff, precum şi a terenului aferent, prin sentinţa civilă nr. 390/2004 a Tribunalului Mehedinţi fiind admisă în parte acţiunea, prin acordarea de despăgubiri, în contradictoriu cu pârâtele A.A.R.Z. Mehedinţi, D.G.A.I.A. Mehedinţi, Prefectura Mehedinţi şi M.A.P.D.R. Bucureşti.
Prin Decizia nr. 697/2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 6634/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a respins acţiunea faţă de pârâta Prefectura Mehedinţi pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi s-a dispus restituirea în natură a imobilului respectiv, compus din construcţii şi terenul aferent în suprafaţă de 1136 mp.
Instanţa a constatat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtele Primăria Municipiului Drobeta Turnu - Severin, M.F.P. şi D.G.F.P. Mehedinţi este întemeiată, urmând a fi admisă, întrucât nu sunt entităţi deţinătoare ale imobilului din litigiu.
A constatat întemeiată faţă de dispoziţiile art. 1201 C. civ. şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocată în apărare de pârâţii M.A.D.R. şi D.A.D.R. Mehedinţi.
În speţă, instanţa a apreciat că există triplă identitate de obiect, părţi şi cauză între acţiunea dedusă judecăţii şi cererea de chemare în judecată ce a fost soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 6634/2007 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, imobilul din str. Kiseleff fiind restituit în natură integral reclamanţilor în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pe fond, instanţa a constatat că acţiunea este neîntemeiată, având în vedere că imobiluldin litigiu, compus din construcţii şi teren a fost restituit integral cu respectarea principiului prevalenţei restituirii în natură, în conformitate cu art. 1 alin. (1), art. 7 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dar şi cu respectarea exigenţelor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
Legea nr. 10/2001 are un caracter reparator, însă acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent se poate dispune numai în situaţia în care nu este posibilă restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de către stat.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta F.E.V., decedată, şi continuată de reclamantul moştenitor F.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie deoarece în mod greşit s-a reţinut autoritatea de lucru judecat, conform art. 1201 C. civ., având în vedere că în respectiva cauză nu au fost solicitate despăgubirile care se cuveneau pentru construcţiile demolate, prin urmare nu există identitate de obiect al celor două acţiuni.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 398 din 17 noiembrie 2010 a respins apelul astfel declarat, având în vedere următoarele considerente:
Reclamanţii au formulat acţiune în pretenţii pentru a se constata că sunt persoane îndreptăţite la despăgubiri pentru construcţiile preluate de stat prin Decretul nr. 92/1950 şi nerestituite, având în vedere că restituirea s-a efectuat numai faţă de 3 clădiri cu suprafaţa de 372,69 mp, obligarea pârâţilor la despăgubiri în sumă de 500.000 lei, corespunzătoare preţului actual de piaţă al construcţiilor demolate, precum şi obligarea pârâţilor la demolarea a două copertine construite fără autorizaţie pe terenul restituit în natură. La judecarea acestui ultim capăt de cerere, reclamanţii au renunţat.
Anterior acestui proces, aceeaşi reclamanţi au formulat contestaţie în cadrul Legii nr. 10/2001, solicitând să li se restituie în natură imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, str. Kiseleff, compus din teren şi construcţii.
Prin sentinţa civilă nr. 390 din 17 mai 2004, Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâţii să procedeze la o ofertă de restituire prin echivalent a imobilului compus din teren şi construcţii, situat la adresa arătat, în limita valorii de 2.265.098.000 lei.
Curtea de Apel, soluţionând apelul declarat de reclamanţi, prin Decizia nr. 697 din 27 septembrie 2006, a admis acest apel şi a schimbat sentinţa, în sensul că a fost anulată dispoziţia nr. 56 din 8 august 2001, emisă de G.A.I.A. Mehedinţi, dispunându-se restituirea în natură a imobilului precizat, compus din construcţii şi terenul aferent în suprafaţă de 1136 mp.
În cursul soluţionării acestui apel, prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert P.M.A., s-a cerut expertului să identifice atât construcţiile existente pe teren cât şi cele care au existat în patrimoniul autorului reclamanţilor, la momentul preluării de către stat. Aşa cum a reţinut instanţa, pe teren există opt corpuri de clădiri edificate în ani diferiţi.
Împotriva acestei decizii civile a fost declarat recurs de către reclamanţi, criticându-se soluţia deoarece nu s-au acordat măsuri reparatorii pentru construcţiile demolate, a căror valoare trebuia să fie stabilită potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării.
Soluţionând cauza, I.C.C.J. secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 6634 din 15 octombrie 2007, a respins recursul declarat de reclamanţi, reţinându-se că niciuna dintre susţinerile reclamanţilor nu poate fi reţinută, motivarea raportându-se la concluziile raportului de expertiză.
Aşa cum rezultă din istoricul procesului anterior, se reţine că reclamanţii, atât în faţa instanţei de apel, cât şi în faţa instanţei de recurs, au invocat faptul că pe teren au fost demolate unele construcţii pentru care ar fi îndreptăţiţi la despăgubiri, situaţie în care se constată că obiectul prezentei acţiuni a făcut, de asemenea, obiectul acţiunii anterioare, instanţele pronunţându-se în mod irevocabil în modul arătat.
De altfel, prin procesul verbal de executare din 2 iulie 2008, restituirea s-a făcut asupra întregului teren, precum şi a tuturor construcţiilor existente pe acest teren, aşa cum au fost identificate prin raportul de expertiză.
Existând îndeplinită tripla identitate de: persoane, cauză şi obiect, se constată că, în cauză, în mod legal a fost reţinută excepţia autorităţii de lucru judecat, conform art. 1201 C. civ., situaţie în care, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins apelul şi faţă de art. 274 C. proc. civ. a obligat apelantul plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimata D.A.D.R. Mehedinţi.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul F.D. invocând nelegalitatea deciziei atacate întrucât instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 1201 C. civ. reţinând eronat, în cauză, autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 697/2006 a Curţii de Apel Craiova. Astfel, a susţinut că în litigiul soluţionat prin deciziei nr. 697/2006 a Curţii de Apel Craiova nu s-a analizat, instanţa nefiind învestită în acest sens, problema despăgubirilor ce se cuvin pentru construcţiile demolate.
Analizând Decizia recurată din perspectiva criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Autoritatea de lucru judecat constituie un principiu de interes general, deoarece se consideră că ceea ce s-a constituit printr-un act de jurisdicţie exprimă adevărul şi judecata nu mai poate fi reluată, punându-se capăt în mod irevocabil oricărui litigiu în care părţile au uzat de toate căile de atac deschise şi puse la dispoziţia lor de către lege.
Existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocata în cadrul unui proces cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invoca exclusivitatea hotărârii, cazul în speţă.
Astfel, printr-un prim proces, iniţiat prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2003, aceiaşi reclamanţi, contestând Decizia emisă în baza notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, au solicitat restituirea în natură a imobilului - clădire, situat în Drobeta Turnu Severin, Str. Kiseleff şi terenul aferent în suprafaţă de 1000 mp.
În primă instanţă, Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă a soluţionat cererea prin sentinţa civilă nr. 390 din 17 mai 2004, obligând pârâţii la a face o ofertă de restituire prin echivalent, întrucât s-a reţinut că imobilul solicitat, respectiv clădirea, a suferit lucrări de îmbunătăţiri care au schimbat complet identitatea şi destinaţia acestuia, respectiv de aceea de locuinţă.
Prin apelul formulat împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au criticat faptul că nu s-a respectat principiul priorităţii restituirii în natură, arătând că imobilul nu a suferit modificări structurale de esenţă, care să determine instanţa să facă aplicarea dispoziţiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 şi că, deşi, în anexa decretului de naţionalizare autorii figurau cu un singur apartament, în fapt existau două apartamente. Au solicitat restituirea în natură a imobilului.
Curtea de Apel Craiova a admis apelul reclamanţilor împotriva acestei hotărâri, pe care a schimbat-o, a anulat dispoziţia nr. 56/2001 emisă de G.A.I.A. Mehedinţi şi a dispus restituirea în natură a imobilului precizat, compus din construcţii şi terenul aferent în suprafaţă de 1136 mp.
În apel s-a dispus efectuarea unei expertize pentru identificarea în suprafaţă şi vecinătăţi a imobilului, evaluarea sa la preţul de circulaţie, evaluarea construcţiilor şi amenajărilor ce nu pot fi dislocate, identificarea eventualelor adăugiri sub aspectul structurii şi naturii lor, care să ducă la modificarea integrală, întocmirea unei schiţe cu reprezentarea construcţiilor şi a terenului, aşa cum au existat în patrimoniul autorilor reclamanţilor şi cu reprezentarea construcţiilor şi amenajărilor pretinse a fi edificate de pârâtă, identificarea clădirilor şi încăperilor predate prin procesul-verbal din 1 octombrie 1976, întocmirea unor schiţe cu evidenţierea construcţiilor vechi şi nou edificate, identificarea terenului liber, dacă există, neafectat de construcţii ori dacă este necesar exploatării imobilului şi stabilirea destinaţiei actuale a imobilului.
Potrivit constatărilor experţilor prin raportul de expertiză ordonat şi suplimentul dispus, ca urmare a obiecţiunilor formulate de reclamanţi, imobilul în litigiu este compus din 8 clădiri şi terenul aferent acestora, dintre care corpul I de construcţii a fost edificat anterior anului 1950, iar celelalte corpuri, reprezentând laboratoare, grup sanitar, centrală termică, şopron metalic, adăpost vieri şi padoc, sunt construcţii nou edificate.
S-a constatat că asupra clădirii principale s-au executat numai lucrări de reparaţii capitale şi amenajări în funcţie de destinaţia actuală (spaţii administrative), astfel încât acesta nu a fost transformat încât să devină unul nou faţă de cel iniţial, chiar dacă s-au adăugat corpuri noi ori s-a modificat compartimentarea iniţială.
Deşi li s-a admis cererea de restituire în natură, reclamanţii au recurat soluţia Curţii de Apel, solicitând prin motivele de recurs măsuri reparatorii prin echivalent pentru clădirile demolate potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 6634 din 15 octombrie 2007 a respins recursul reclamanţilor.
Instanţa de recurs a reţinut că, în raport de situaţia de fapt reţinută de Curtea de apel ca urmare a aprecierii devolutive a probelor administrate (în principal a expertizei de specialitate efectuate în cauză), în mod corect instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care stabilesc cu valoare de principiu că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
În prezentul litigiu cu care a fost învestită instanţa, se remarcă că reclamanţii exprimă aceleaşi pretenţii pe aspectul construcţiilor demolate.
Se reţine că, în prezenta cauză reclamanţii nu mai puteau sa ceară măsuri reparatorii prin echivalent pentru clădirile demolate întrucât prin acţiunea soluţionată anterior prin Decizia nr. 6634 din 15 octombrie 2007 a Înaltei Curţi s-a dezlegat irevocabil acest aspect, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea imobilului teren şi a construcţiilor existente pe acesta, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză.
Prin urmare, între reclamanţii şi pârâţii din prezenta cauză s-a mai purtat o judecată, obiectul şi scopul fiind practic acelaşi, ambele judecăţi având acelaşi temei de fapt şi de drept.
În acest context al analizei, se poate vorbi de caracterul absolut al excepţiei invocate de instanţele de fond în temeiul art. 1202 alin. (2) C. civ., reclamanţii neputând pretinde să dovedească o situaţie contrară celei deja stabilite pe cale judecătorească în litigiul anterior.
Or, după cum s-a arătat instanţa a statuat irevocabil asupra pretenţiilor reclamanţilor în temeiul Legii nr. 10/2001, iar repunerea în discuţie într-o nouă procedură judiciară a aceleaşi cereri şi în contradictoriu cu aceleaşi părţi ar însemna ignorarea efectelor juridice a primei hotărâri, respectiv a deciziei civile Decizia nr. 6634 din 15 octombrie 2007 a Înaltei Curţi şi generarea unei instabilităţi în raporturile juridice civile.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de apel a apreciat incidentă cauzei excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, constatând că nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul F.D. împotriva deciziei nr. 398 din 17 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1305/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 130/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
