ICCJ. Decizia nr. 1315/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1315/2012
Dosar nr.1841/115/2010
Şedinţa publică din 24 februarie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Reclamanţii S.C., S.M.T.I., E.L.S.A., H.A.S.B. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin M.F.P. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 125.000 euro pentru fiecare reclamant (nepot al persoanei prejudiciate prin măsura administrativă cu caracter politic), reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit de pe urma bunicii lor S.C. deportată în Bărăgan în perioada 18 iunie 1951 - 27 iulie 1955, în baza ordinului M.A.I. nr. 200/1951.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Caraş Severin, secţia civilă prin sentinţa civilă nr. 1296 din 30 iunie 2010, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâtul la plata sumei de 10.000 euro pentru fiecare reclamant în parte, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că bunica reclamanţilor a fost deportată din locul de baştină în Bărăgan în perioada menţionată în cererea introductivă şi care se situează în perioada de referinţă a Legii nr. 221/2009, că în momentul deportării, 18 iunie 1951, i-au fost confiscate animalele, utilajele agricole, terenurile şi că nu a beneficiat de despăgubiri din partea Statului Român.
Prima instanţă a constatat că sunt întrunite condiţiile cerute de Legea nr. 221/2009, autoarea reclamanţilor fiind supusă unei măsuri administrative cu caracter politic, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, reţinând ca fiind incidente dispoziţiile art. 3 şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009.
Lipsirea de libertate la care a fost supusă a produs consecinţe în planul vieţii private şi pe plan profesional, fiind afectată viaţa de familie imaginea şi sursele de venit.
Raportat la atingerea adusă mai multor drepturi fundamentale şi având în vedere ansamblul consecinţelor negative ale prejudiciului, tribunalul a apreciat că se cuvine fiecărui reclamant în parte suma de 10.000 euro, cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Statul Român prin M.F.P. criticând soluţia atât din punct de vedere al reţinerii unei situaţii de fapt eronate cât şi pe cuantumul despăgubirilor acordate.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 108 din 26 ianuarie 2011 a admis apelul pârâtului şi, pe fond, a respins acţiunea reclamanţilor, reţinând, ca motiv de ordine publică, incidenţa în cauză a declarării ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, analiză efectuată sub dublu aspect, atât din punct de vedere al constituţionalităţii acestui text de lege cât şi cel al compatibilităţii lui cu dispoziţiile C.E.D.O.
Curtea a reţinut că, la data soluţionării apelului, Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale fusese deja publicată în M. Of., temeiul juridic care a stat la baza admiterii acţiunii fiind desfiinţat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, neindicând în drept un motiv de recurs şi precizând că vor depune ulterior motivele pentru care consideră Decizia atacată nelegală.
Înalta Curte urmează a constata nul recursul, excepţie invocată, din oficiu, în şedinţa publică din 24 februarie 2012, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (1) recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2) acelaşi text legal, respectiv pentru motive de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu.
Dispoziţiile art. 301 C. proc. civ. prevăd că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 303 alin. (3) C. proc. civ. termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În speţă, potrivit dovezilor de la dosar apel, reclamanţilor le-a fost comunicată Decizia Curţii de Apel în data de 22 martie 2011, declaraţia de apel a fost făcută la data de 5 aprilie 2011, iar motivele de recurs au fost depuse abia în data de 1 februarie 2012, potrivit datei poştei de pe plicul aflat la dosar recurs.
Se constată că termenul de recurs, calculat potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (1) şi alin. (5) C. proc. civ. se împlinea la data de 7 aprilie 2011, iar depunerea motivelor de recurs abia în data de 1 februarie 2012 a depăşit cu mult termenul legal statornicit de lege în acest scop.
Potrivit dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurarea mai presus de voinţa ei.
Prin motivele de recurs, reclamanţii critică Decizia recurată pe aspectul îndreptăţirii lor la beneficiul Legii nr. 221/2009, întrucât autoarea lor a suferit o măsură administrativă cu caracter politic, dar şi că prima instanţa le-a acordat în mod judicios cuantumul daunelor morale, sentinţa primei instanţe fiind schimbată de instanţa de apel.
Rezultă că, motivele de recurs depuse peste termenul legal nu cuprind nici un motiv de ordine publică, aşa încât să fie posibilă analizarea lor, în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Prin urmare, pentru aceste considerente, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 303 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, pentru nemotivarea lui în termenul legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanţii S.C., S.M.T.I., E.L.S.A. şi H.A.S.B., împotriva deciziei nr. 108 din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 134/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1314/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
