ICCJ. Decizia nr. 1351/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1351/2012
Dosar nr. 5883/105/2009
Şedinţa publică din 28 februarie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova la data de 4 decembrie 2009 reclamantul N.C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnărilor aplicate prin Sentinţele penale nr. 632/1966, 692/1959 ale Tribunalului Popular al Raionului Ploieşti, autorului său N.I. şi lui însuşi, constatarea caracterului politic al acestor condamnări, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată şi efectuarea cuvenitelor menţiuni în cazierele judiciare.
Prin Sentinţa civilă nr. 1079 din 14 septembrie 2010 Tribunalul Prahova, a respins acţiunea formulată de reclamantul N.C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut şi constatat că, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, fişei matricole penale nr. 101/1959, Sentinţelor penale nr. 632 din 04 martie 1966, a Tribunalului Popular al Raionului Ploieşti, reclamantul şi autorul său, N.I., au fost condamnaţi în baza art. 524, 5361 rap. la art. 525 pct. 1 lit. c), pct. 4, lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 107, 157 C. pen., la 6 luni închisoare corecţională şi respectiv, 3 luni închisoare corecţională, un an închisoare corecţională, 2 ani interdicţie corecţională, plus amendă, pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt, în dauna C.A.P. Păuleşti, precum şi la un an închisoare corecţională cu doi ani interdicţie corecţională, 6 luni închisoare corecţională, 8 luni închisoare corecţională, un an interdicţie corecţională în baza art. 524, 525 pct. 4 lit. c) cu aplicarea art. 154 C. pen., art. 524, 5361 rap la art. 525 pct. 1 lit. c) C. pen. pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt în dauna CAP Păuleşti, a unei persoane fizice, motiv pentru care în final autorului reclamantului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de un an închisoare corecţională, 5 ani interdicţie corecţională, în timp ce reclamantului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare corecţională.
Prin Sentinţa penală nr. 692 din 30 aprilie 1959 a Tribunalului Popular al Raionului Ploieşti a fost condamnat autorul reclamantului N.I. la 3 luni închisoare corecţională, în baza art. 26827 C. pen. rap. la art. 4, 6 din Decretul nr. 504/1957 întrucât acesta nu a înregistrat, nu a declarat întreaga cantitate de ţuică şi vin rezultate din producţia anului 1958.
În baza adeverinţei nr. 1460/1991, a titlului de proprietate nr. 46343 din 05 februarie 1996 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moştenitorilor defunctului N.I., inclusiv reclamantului asupra terenurilor de 10 ha situate în com. Păuleşti, sat Găgeni, terenuri preluate abuziv de către C.A.P. sau stat şi cu care autorul reclamantului ar fi figurat în scris în registrul agricol în perioada 1959 - 1962.
În raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4, art. 5 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 şi dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege, modificată prin O.U.G. nr. 62/2010, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că reclamantul şi autorul său N.I. au fost condamnaţi la diferite pedepse de închisoare corecţională, interdicţie corecţională, pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt în dauna avutului obştesc şi particular, şi respectiv de nedeclarare a vinurilor şi rachiurilor naturale în temeiul Sentinţelor penale nr. 632/1966 şi 692/1959.
Ca atare, condamnările aplicate reclamantului şi autorului său nu au avut un caracter politic întrucât nu au fost săvârşite în scopul de a se împotrivii regimului totalitar instaurat la 6 martie 1945, ci dimpotrivă în scop strict personal în vederea însuşirii unor bunuri ce nu le aparţineau şi nerespectării unor obligaţii referitoare la declararea băuturilor alcoolice produse în propria gospodărie.
Ori, în aceste condiţii s-a considerat că reclamantul nu are dreptul şi nu poate solicita despăgubiri morale atât în nume propriu cât şi în calitate de moştenitor al defunctului N.I., pentru condamnările aplicate prin cele două sentinţe penale invocate.
De altfel, prin prisma dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 221/2009 şi cuprinsul celor două sentinţe penale sus menţionate a reieşit cu certitudine că faptele pentru care au fost condamnaţi reclamantul şi autorul său nu au făcut parte din categoria faptelor prevăzute în mod expres de normele legale sus menţionate cu titlu de condamnări politice, caz în care reclamantul nu are dreptul la nici o despăgubire pentru condamnările aplicate.
Împotriva sus menţionatei decizii a declarat apel în termen legal reclamantul N.C. considerând-o nelegală şi netemeinică, susţinând în esenţă că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea formulată, fiind evident caracterul politic abuziv al Sentinţelor penale nr. 632/1966 şi 692/1959, pronunţate de Tribunalul Popular al Raionului Ploieşti prin care au fost condamnaţi la închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt din avutul obştesc.
Prin Decizia nr. 70 din 15 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins ca nefondat apelul reclamantului, reţinând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009, raportate la dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999.
Astfel, s-a constatat că infracţiunile pentru care au fost condamnaţi reclamantul şi autorul său, de furt din avutul obştesc, în baza art. 524 - 5361 rap. la art. 525 pct. 1 lit. c) şi pct. 4 lit. c) C. pen., astfel cum rezultă din Sentinţele penale nr. 632/1996 şi 692/1959, pronunţate de Tribunalul Popular al Raionului Ploieşti, nu au caracter politic în sensul dispoziţiilor menţionate.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a formulat recurs reclamantul, prin care invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe fond admiterea acţiunii, constatarea caracterului politic al condamnării penale şi acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în sumă de 100.000 euro, cu efectuarea menţiuni ";caracterului politic al condamnării"; în cazierul judiciar potrivit art. 9 lit. c) din Legea nr. 290/2004;
Recurentul reclamant a arătat că în mod greşit a reţinut instanţa de apel lipsa caracterului politic al condamnărilor aplicate acestuia şi autorului său, întrucât au fost condamnaţi pentru faptul că s-au opus colectivizării şi neînscrierii în C.A.P., ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009 şi a art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999.
Cu privire la dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, a susţinut că este îndreptăţit la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, ca urmare a suferinţelor îndurate prin arestarea şi executarea pedepselor, imposibilitatea desfăşurării unei vieţi normale şi lezării valorilor morale, afectarea situaţiei familiare, profesionale şi sociale.
Recursul va fi respins ca nefondat.
Problema care se pune a fi lămurită este dacă instanţa de apel a procedat în mod legal atunci când, respingând apelul reclamantului, a menţinut hotărârea instanţei de fond, cu privire la nereţinerea caracterului politic al condamnărilor suferite de reclamant şi tatăl său, în raport de care s-au solicitat despăgubiri morale în nume propriu şi pentru autorul său.
Prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat constatarea caracterului politic al condamnărilor dispuse acestuia şi tatălui său, prin Sentinţa penală nr. 632 din 4 martie 1966, pronunţată de Tribunalul Popular al Raionului Ploieşti, în Dosarul nr. 12548/1965, pentru mai multe furturi săvârşite de la C.A.P. Pauleşti şi de la numitul V.V., iar prin Sentinţa penală nr. 692/1959, pronunţate de Tribunalul Popular al Raionului Ploieşti, în Dosarul nr. 1.171/1959, N.I., autorul reclamantului, a fost condamnat la 3 luni, închisoare corecţională pentru încălcarea prevederilor art. 26827 C. pen., ca urmare a sustragerii unor recolte obţinute pe fostele terenuri agricole proprietate personală, cu care au intrat în C.A.P.
Pentru a fi incidente dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009, în sensul constatării caracterului politic al condamnării, pronunţată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, este necesar a se dovedi că prin săvârşirea acestora s-a urmărit unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999.
Infracţiunile săvârşite din motive politice, limitativ enumerate în dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999, au avut drept scop: exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalităţii, teoriei comuniste, precum şi abuzului de putere din partea celor care au deţinut puterea politică; militarea pentru democraţie şi pluralism politic; propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestări împotriva acesteia; respectarea drepturilor fundamentale ale omului, recunoaşterea şi respectarea drepturilor civile şi politice, economice, sociale şi culturale; înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naţionalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenenţă politică, de avere şi de origine socială.
Or, în speţă, situaţia reclamantului nu se circumscrie domeniului de aplicare al Legii nr. 221/2009.
Condamnarea pentru faptele menţionate nu a reprezentat consecinţa unei atitudini ostile regimului comunist, nu a fost generată de o activitate politică în forma prevăzută de Legea nr. 221/2009, ci a avut la bază furturi din avutul obştesc şi particular, fapte incriminate şi sancţionate de codul penal, aşa cum în mod legal a reţinut şi instanţa de apel.
De altfel, prin Sentinţa penală nr. 692 din 30 aprilie 1959, pronunţată de Tribunalul Popular al Raionului Ploieşti, autorul reclamantului a fost condamnat şi pentru neînregistrarea şi nedeclararea întregii cantităţi de ţuică produsă în anul 1958, faptă ce are un scop strict personal şi nu unul din cele enumerate de lege.
Prin urmare, cum faptele pentru care au fost condamnaţi reclamantul şi autorul său, nu se înscriu în categoria celor cu caracter politic enumerate de lege, hotărârea pronunţată de instanţa de apel este legală, motiv pentru care, critica cu privire la greşita neacordare a despăgubirilor morale solicitate în nume propriu şi în numele autorul reclamantului nu se mai impune a fi analizată.
Pentru considerentele arătate, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul N.C. împotriva Deciziei nr. 70 din 15 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1350/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1353/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
