ICCJ. Decizia nr. 1401/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1401/2012
Dosar nr.932/96/2010
Şedinţa publică din 29 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3667 din 10 noiembrie 2010, Tribunalul Harghita a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul V.Ş., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. Harghita şi, drept consecinţă:
- a stabilit caracterul politic al condamnării la care a fost supus defunctul V.I., antecesorul reclamantului, în perioada 7 mai 1947 – 5 februarie 1948, conform fişei de încarcerare;
- a stabilit caracterul politic al condamnării la care a fost supus defunctul V.I., antecesorul reclamantului, prin sentinţa penală nr. 1350 din 16 septembrie 1958, în dosarul nr. 3030/1958, al Tribunalului Popular al Raionului Ciuc;
- a obligat pârâtul Statul Român, prin M.F.P., să plătească pe seama reclamantului V.Ş., 5.000 euro, pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare;
- a respins cererea referitoare la plata daunelor materiale de 18.000 lei;
Prin Decizia nr. 35/ A din 2 martie 2011, Curtea de Apel Tg. Mureş a admis apelul declarat de pârât şi a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a respins cererea de obligare la despăgubiri în favoarea reclamantului, restul dispoziţiilor sentinţei fiind menţinute.
Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte constatarea instanţei de fond referitoare la caracterul politic al condamnării antecesorului reclamantului, prin apelul declarat nu s-au formulat critici, instanţa de fond făcând o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 221/2009.
Apelul pârâtului priveşte o măsură administrativă, deşi, în cauză, este vorba de o condamnare cu conotaţii politice.
Însă rezolvarea dată de către prima instanţă cererii reclamantului, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca efect al condamnării cu caracter politic a tatălui său, a avut în vedere dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, astfel cum acestea au fost modificate prin art. I pct. 1 din OUG nr. 62 din 30 iunie 2010.
Sub acest aspect, însă, curtea a ţinut cont de faptul că norma legală menţionată a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010.
Curtea a constatat că dispoziţiile legale invocate de reclamant în susţinerea acţiunii şi aplicate ca atare de către prima instanţă, nu mai pot fi reţinute ca temei juridic al admiterii cererii privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică a tatălui său, împrejurare ce atrage netemeinicia respectivei solicitări, astfel cum aceasta a fost întemeiată în drept, motiv pentru care, în aceste limite a admis apelul pârâtului şi a schimbat sentinţa primei instanţe.
Împotriva susmenţionatei hotărâri, a declarat, la data de 16 aprilie 2011 (data poştei), recurs reclamantul V.Ş., criticând-o pentru nelegalitate, cale de atac ce a fost motivată în fapt şi în drept prin petiţia înaintată acestei instanţe la data de 30 noiembrie 2011 şi înregistrată la data de 5 decembrie 2011.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii, cu privire la care, din oficiu, a fost invocată excepţia nulităţii pentru nemotivarea în termenul legal, se constată următoarele:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. „Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii […] motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Art. 303 alin. (1) C. proc. civ. dispune că „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs". Iar alin. (2) al aceluiaşi text de lege stipulează că „termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".
Or, în speţă, hotărârea recurată a fost comunicată reclamantului la data de 7 aprilie 2011, astfel încât depunerea motivelor de recurs, la data de 30 noiembrie 2011, s-a făcut cu depăşirea termenului menţionat de dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. şi care este cel stipulat de prevederile art. 301 C. proc. civ., de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Ca urmare şi întrucât în cauză nu sunt date motive de ordine publică ce ar putea fi invocate şi din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nulitatea căii de atac deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul V.Ş. împotriva deciziei nr. 35/ A din 02 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, precum şi cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1403/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1402/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
