ICCJ. Decizia nr. 1462/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1462/2012
Dosar nr. 6848/117/2010
Şedinţa publică din 02 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 47/A din 21 ianuarie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinţei civile nr. 859 din 15 octombrie 2010 a Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele considerente:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 13 Septembrie 2010, reclamanţii H.J. şi H.E., au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând anularea Dispoziţiei de respingere nr. 3928 din 01 Iulie 2010, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca şi obligarea primarului la emiterea unei nou dispoziţii prin care să se propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren în suprafaţă de 900 mp., situat în municipiul Cluj-Napoca, strada A., judeţul Cluj, având nr. top. xxx/2, înscris în C.F. nr. yyy Cluj-Napoca, mai apoi transcris în C.F. nr. zzz Cluj-Napoca, în favoarea reclamantului H.J., domiciliat în Ungaria, strada J., Veszprem, cu cheltuieli de judecată, în caz de opunere.
Prin Sentinţa civilă nr. 859 din 15 octombrie 2010 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 6848/117/2010, s-a admis acţiunea civilă înaintată de reclamanţii H.J. şi H.E., împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca.
În consecinţă:
A fost anulată în parte Dispoziţia nr. 3928 din 01 iulie 2010, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca.
A fost obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca să emită dispoziţie cu propunere de acordare despăgubiri, despăgubiri stabilite şi plătite în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv cu privire la terenul în suprafaţă de 900 mp., situat în municipiul Cluj-Napoca, strada A., având nr. top. xxx/2, înscris iniţial în C.F. nr. yyy Cluj-Napoca, transcris în C.F. nr. zzz Cluj-Napoca, în favoarea reclamanţilor.
A fost menţinută dispoziţia cu privire la soluţia referitoare la apartamentul nr. 2, situat în municipiul Cluj-Napoca, strada A., judeţul Cluj şi a terenului aferent de 277/420 parte.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere, în esenţă, următoarele:
Imobilul cu nr. top xxx (arătat în cartea funciară nr. yyy Cluj, ca fiind format din teren, fundaţii, acoperiş, intrări la pod şi pivniţă, conducte, branşamente şi racorduri de apă, electricitate şi gaz) a fost dezmembrat în imobilul cu nr. nou xxx/1 (constând în teren în suprafaţă de 420 mp., fundaţii, acoperişuri, intrări la pod şi pivniţă, podul şi pivniţa, conducte, branşamente şi racorduri de apă, electricitate şi gaz) care a rămas înscris în aceiaşi carte funciară şi nr. top xxx/2 constând în teren în suprafaţă de 900 mp., care s-a transcris în CF nr. zzz Cluj în favoarea Statului Român.
Statul Român a preluat suprafaţa de 900 mp. teren în temeiul Decretului de expropriere nr. 27/1975, în cuprinsul procesului-verbal de expropriere menţionându-se ca proprietar al imobilul H.l. jun. şi M.M., iar suma stabilită cu titlu de despăgubiri a fost de 2025 RON.
Exproprierea s-a făcut împotriva celor trei persoane sus-menţionate deoarece la data preluării nu se operase încă în cartea funciară că H.I. jun. (identic cu H.J., actualul reclamant) era deja proprietar al imobilului cu titlu de moştenire şi partaj.
H.I. jun. era căsătorit cu H.E. din data de 01 iunie 1973, el recunoscând şi că nu a încasat despăgubirile în sumă de 2025 RON.
Din probele administrate în cauză rezultă că terenul cu nr. top xxx/2 era ocupat de amenajări aferente blocului de locuinţe de pe str. M. nr. 19, 21 şi 24, respectiv alei pietonale şi auto asfaltate şi amenajate prin documentaţie de sistematizare), precum şi de blocul de locuinţe, nefiind posibilă restituirea lui în natură.
În temeiul Legii nr. 10/2001 reclamanţii l-au notificat pe Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul cu nr. top xxx/2, precum şi pentru apartamentul nr. 2, cu terenul aferent.
Prin Dispoziţia nr. 3928/2010 Primarul municipiului Cluj-Napoca a respins notificarea reclamanţilor cu privire la apartamentul nr. 2, fără însă a face referire şi la terenul în suprafaţă de 900 mp. Or, Primarul era ţinut a dispune şi cu privire la acest teren, fiind de văzut că întrucât nu poate fi restituit în natură devine necesară acordarea de despăgubiri în echivalent, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Primarul municipiului Cluj-Napoca.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod nelegal a statuat prima instanţă că Primarul a respins notificarea reclamanţilor cu privire la apartamentul nr. 2, fără a face referire şi la terenul în suprafaţă de 900 mp., fiind de avut în vedere că reclamanţii au solicitat acordarea de măsuri reparatorii doar pentru imobilul aferent nr. top xxx/1/II înscris în CF nr. qqq Cluj. Or, acest număr topografic este singurul înscris în CF nr. qqq Cluj, ele referindu-se la ";apartament cu două camere, bucătărie, baie, cămară de alimente ..., etc";, fără a fi vorba şi despre terenul în suprafaţă de 900 mp., solicitat de reclamant în prezentul proces.
În concluzie, atâta vreme cât reclamanţii nu au solicitat ca măsurile reparatorii să vizeze şi terenul în suprafaţă de 900 mp., Primarul municipiului Cluj-Napoca nu avea dreptul de a dispune şi sub acest aspect.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele considerente:
Prin notificarea înregistrată la executorul judecătoresc B.M. sub nr. 1167 din 08 noiembrie 2001 reclamanţii H.J. şi H.E. au solicitat ca în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 să se dispună acordarea de despăgubiri băneşti, în măsura în care nu s-ar putea hotărî restituirea în natură, pentru următoarele imobile: ";1. imobilul situat în Cluj-Napoca, str. A., înscris iniţial în CF nr. qqq Cluj cu nr. top xxx/1/II.
2. apartamentul nr. 2 care a fost compus din 2 camere, bucătărie, baie, cămară alimente, antreu, verandă, atelier, garaj şi coteţ cu suprafaţa de 115 mp., cu părţile indivize comune 66/100 parte înscris în CF colectivă vvv";.
S-a mai precizat în cuprinsul notificării şi că ";valoarea estimată a imobilului casă este de 40.000 dolari SUA., iar pentru teren 150 dolari SUA/mp.";, precum şi că ";Imobilul a fost trecut în proprietatea statului cu titlu de expropriere de pe parcela cu nr. top xxx/2";.
La data de 26 noiembrie 2001 reclamanţii au depus la acelaşi executor judecătoresc o revenire la notificarea iniţială, prin care au solicitat ca în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 să se dispună acordarea de despăgubiri băneşti aferent imobilului ";(...) situat în Cluj-Napoca, str. A., înscris iniţial în CF nr. qqq Cluj cu nr. top xxx/1/II";, precizând că ";valoarea estimată a imobilului pentru teren este de 150 dolari SUA/mp.";, dar şi că ";imobilul a fost trecut în proprietatea statului cu titlul de expropriere de pe parcelele cu nr. top xxx/2";.
Astfel cum rezultă din menţiunile făcute în cuprinsul procesului-verbal nr. 7053 din 28 aprilie 1975 al Consiliului Popular al judeţului Cluj - Comisia Judeţeană de Evaluare, întocmit cu ocazia exproprierii terenului în suprafaţă de 900 mp., iniţial imobilul cu nr. top xxx (cuprinzând ca teren suprafaţa de 1321 mp.) s-a aflat înscris în CF nr. ppp Cluj.
Potrivit copiei CF colective nr. yyy Cluj, imobilul teren în suprafaţă de 1321 mp., pe care se află edificată construcţia de sub nr. top xxx, a fost dezmembrat, rezultând parcelele cu nr. top nou xxx din 1 (casă şi teren în suprafaţă de 420 mp.) şi nr. xxx din 2 (teren în suprafaţă de 900 mp.).
Această din urmă parcelă a fost transcrisă în CF nr. zzz Cluj-Napoca, nou-înfiinţată, în favoarea Statului Român, cu titlu de expropriere, în vreme ce parcela cu nr. top xxx/1 a rămas înscrisă în favoarea proprietarilor de până atunci.
Ulterior, parcela cu nr. top xxx/1 a fost, la rândul ei, dezmembrată, rezultând nr. top xxx/1/1 (apartament nr. 1 cu părţile indivize comune înscrise în CF colectivă nr. yyy Cluj) transcrisă în CF nr. ppp Cluj şi nr. top xxx/1/II (apartament nr. 2 şi părţile indivize comune înscrise în CF colectivă nr. yyy Cluj) transcrisă în CF nr. qqq Cluj.
Această din urmă parcelă l-a avut ca proprietar pe reclamantul H.I. până în anul 1982, când apartamentul nr. 2 a fost înstrăinat domnului L.E. (a se vedea înscrierea de sub B + 3), H.I. (J.) fiind proprietar şi asupra terenului în suprafaţă de 900 mp. preluat de Statul Român.
Examinând, pe de o parte, conţinutul sus-evocatelor notificări formulate de reclamanţi în baza Legii nr. 10/2001, iar pe de altă parte evoluţia tabulară a parcelei de origine, aceea cu nr. top xxx, se poate într-adevăr conchide că în cuprinsul notificărilor reclamanţii nu au indicat în mod lipsit de echivoc imobilele cu privire la care doresc acordarea de despăgubiri, făcând în prima notificare vorbire la punctul 1 despre imobilul cu nr. top xxx/1/II, iar la punctul 2 despre apartamentul nr. 2, sugerându-se că ar fi vorba despre imobile distincte.
Or, aşa cum rezultă din cuprinsul CF nr. qqq Cluj, apartamentul nr. 2 corespunde tocmai nr. top xxx/1/II.
Mai mult, în aceeaşi notificare se afirmă că imobilul a trecut în proprietatea statului prin expropriere, ceea ce nu este real, acest regim juridic avându-l suprafaţa de 900 mp. teren aferentă nr. top xxx/2, nu şi apartamentul nr. 2.
Confuză este şi revenirea, din 27 noiembrie 2001, la notificare, prin care, aşa cum am arătat deja mai sus, s-a făcut referire la imobilul cu nr. top xxx/1/II (adică la apartamentul nr. 2), pentru ca mai apoi să se afirme, de asemenea, că imobilul a trecut în proprietatea statului prin expropriere ";(...) de pe parcela cu nr. top xxx/2";. Or, apartamentul nr. 2 a fost, întotdeauna, distinct de imobilul din parcela cu nr. top xxx/2, el derivând din nr. top xxxy/1.
Toate aceste erori de indicare, evidenţiind starea de confuzie a mandatarului reclamanţilor sub aspectul identificării exacte a imobilului în legătură cu care se pretind despăgubiri, îl obligau pe Primarul municipiului Cluj-Napoca la a le solicita lămuriri cu privire la intenţia exactă a reclamanţilor, astfel încât să nu existe îndoieli cu privire la imobilul de interes în soluţionarea notificării, cu atât mai mult cu cât multiplele operaţiuni tabulare intervenite (dezmembrări, alipiri, transcrieri sau retranscrieri) erau de natură a deruta o persoană fără pregătire juridică.
Nefăcând aceasta, Primarul municipiului Cluj-Napoca nu a încercat să stabilească intenţia reală a părţilor, ea fiind dezvăluită cu totală limpezime doar prin prezenta plângere injustiţie, urmare a modului deficitar în care, prin dispoziţia Primarului, a fost înţeleasă şi soluţionată notificarea.
Toate cele de mai sus trimit la concluzia că prin evocarea, în cuprinsul celor două notificări, şi a terenului expropriat, reclamanţii au dorit, în realitate, să pretindă măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 900 mp. teren expropriat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
Motivele de recurs, fără a fi încadrate în drept, vizează nelegalitatea deciziei atacate în sensul că în mod eronat s-a reţinut că pârâtul nu s-a pronunţat prin dispoziţia emisă şi asupra terenului în litigiu, întrucât prin indicarea în ambele notificări a numărului topografic xxx/1/II (venit din top xxx/11), înscris în CF qqq este evident că s-a revendicat doar apartamentul în cauză, nu şi terenul în suprafaţă de 900 mp solicitat în cuprinsul acţiunii.
S-a susţinut că, dacă revendicatorii ar fi solicitat întreg imobilul în litigiu, ar fi putut indica numărul topografic iniţial, nedezmembrat, situaţie existentă în nenumărate notificări depuse în temeiul Legii nr. 10/2001, în care este posibil ca revendicatorii să nu fi cunoscut dezmembrările ulterioare sau transcrierea imobilelor în alte CF-uri, după preluarea acestora în proprietatea Statului Român. Aşadar, atâta timp cât reclamanţii au indicat în concret un număr topografic, este evident faptul că au cunoscut evoluţia tabulară a parcelei de origine.
Recurentul-pârât susţine că nu poate fi reţinută nici motivarea instanţei de apel potrivit căreia multiplele operaţiuni tabulare intervenite puteau deruta o persoană fără pregătire juridică, întrucât ";nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii";.
Invocând prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 22 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora ";notificarea va cuprinde (...), elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea estimată a acestuia"; şi ";în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile se va face câte o notificare pentru fiecare imobil";, recurentul a arătat că, având în vedere că reclamanţii au înţeles să identifice exact imobilul solicitat, iar casa şi terenul erau distinct înscrise în CF, având numere topografice diferite, aceştia ar fi trebuit, conform dispoziţiilor legale, să formuleze încă o notificare sau măcar să menţioneze în cuprinsul notificării terenul în litigiu.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, care se pot încadra în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Dispoziţia nr. 3928/2010 Primarul municipiului Cluj-Napoca a respins notificarea reclamanţilor cu privire la apartamentul nr. 2, fără a face referire la terenul în suprafaţă de 900 mp cu nr. top xxx/2.
Prin prima Notificare nr. 1167 din 8 noiembrie 2001 reclamanţii H.J. şi H.E. au solicitat ca în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 să se dispună acordarea de despăgubiri băneşti în mod separat pentru imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, str. A., judeţul Cluj, înscris iniţial în CF nr. qqq Cluj-Napoca, nr. top. xxx/1/II şi pentru apartamentul nr. 2, cu suprafaţa de 115 mp, părţile indivize comune 66/100-parte înscris în CF col. nr. yyy Cluj-Napoca, precizând din nou în mod separat preţul apartamentului şi al terenului, respectiv ";valoarea estimată a imobilului casă este de 40.000 dolari SUA, iar pentru teren 150 dolari SUA/mp.";, precum şi că ";Imobilul a fost trecut în proprietatea statului cu titlu de expropriere de pe parcela cu nr. top xxx/2";. Ulterior, prin notificarea din data de 27 noiembrie 2001 au revenit la notificarea iniţial formulată, cu precizarea că îşi menţine solicitările doar cu privire la imobilul identificat în CF nr. qqq cu nr. top. xxx/1/II, pentru ca mai apoi să se afirme că imobilul a trecut în proprietatea statului prin expropriere ";(...) de pe parcela cu nr. top xxx/2";.
Or, aşa cum în mod corect au reţinut şi prima instanţă şi instanţa de apel, analizând evoluţia tabulară a parcelei de origine, apartamentul cu nr. 2 a fost întotdeauna distinct de imobilul din parcela cu nr. top xxx/2, el derivând din nr. top xxx/1 şi, mai mult, acesta nu ar fi putut trece în proprietatea statului prin expropriere, acest regim juridic avându-l numai suprafaţa de 900 mp teren aferentă nr. top. xxx/2.
Critica recurentului privind faptul că prin indicarea nr. topografic xxx/1/II (venit din top xxx/11), înscris în CF qqq s-a revendicat doar apartamentul compus din 2 camere nu şi terenul în suprafaţă de 900 mp, nu poate fi reţinută, întrucât în mod corect instanţa de apel a reţinut că din modul de formulare a notificărilor, intenţia reală a reclamanţilor era de a pretinde măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 900 mp teren expropriat.
Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerinţele cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că recursul pârâtului apare ca nefondat şi va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Întrucât a pierdut procesul, recurentul-pârât a căzut în pretenţii faţă de intimaţii-reclamanţi, astfel că fiind întrunite cerinţele art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimaţii-reclamanţi în această fază procesuală, constând în onorariu de avocat în cuantum de 1500 RON, dovedit cu chitanţa nr. 204 din 05 septembrie 2011, făcând aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. raportat la valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 47/A din 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă pe recurentul-pârât Primarul Municipiului Cluj-Napoca la plata sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi H.J. şi H.E., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1460/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1466/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
