ICCJ. Decizia nr. 149/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 149/2012
Dosar nr.33469/3/2009
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2012
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii C.M.S. şi C.E. au chemat în judecată pe pârâţii SC A.M.C.P. SRL, G.S., L.C. şi B.A.L., în contradictoriu cu O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, solicitând să se constate intervenită cesiunea părţilor sociale deţinute de reclamanţi conform contractului de cesiune nr. 728 din 12 aprilie 2006, încheiat între C.M.S., C.E., în calitate de cedenţi şi G.S., L.C., în calitate de cesionari; să se constate intervenite menţiunile prevăzute în actul adiţional la actul constitutiv al SC A.M.C.P. SRL nr. 729 din 12 aprilie 2009 încheiat între părţi, cu privire la asociaţi, capital social, numire de administrator, schimbare de sediu în acelaşi judeţ; să se dispună înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor cu privire la asociaţi, administratori şi schimbare de sediu în cadrul societăţii SC A.M.C.P. SRL, să se dispună radierea sediului societăţii pârâte din Bucureşti, Str. Vatra Luminoasă.
Prin sentinţa comercială nr. 4006 din 25 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins excepţia netimbrării, a inadmisibilităţii, a necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, şi a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 26/1990, înregistrarea menţiunilor la Registrul Comerţului era atribuţia administratorului, la acea dată acesta fiind reclamantul C.M.S., iar conform art. 73, art. 198 şi art. 203 din Legea nr. 31/1990, administratorul are atribuţii în ceea ce priveşte ţinerea corectă a registrelor societăţii cu modificarea corespunzătoare în caz de transfer a părţilor sociale şi înregistrarea menţiunilor la Registrul Comerţului.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 4006 din 25 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au declarat apel reclamanţii C.M.S. şi C.E., iar prin Decizia comercială nr. 592 din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul.
În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut, în esenţă, că reclamanţii nu s-au conformat dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 26/1990, şi art. 203 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, şi nici nu au dovedit că au efectuat demersuri în vederea obligării intimaţilor pârâţi la efectuarea înregistrărilor cuvenite la O.R.C., obligaţie ce le revenea ca urmare a încheierii contractului de cesiune nr. 728 din 12 aprilie 2006 şi a actului adiţional nr. 729 din 12 aprilie 2006.
Împotriva deciziei comerciale nr. 592 din 30 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, au declarat recurs reclamanţii C.M.S. şi C.E., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat casarea în totalitate a sentinţei şi admiterea acţiunii.
În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurenţii au susţinut că instanţa a făcut o greşită aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 26/1990, reţinând că administratorul ar fi fost obligat la a face demersurile prevăzute de dispoziţiile menţionate.
În continuare, au susţinut recurenţii că prin acţiunea promovată, au solicitat să se constate intervenită o convenţie între părţi, or înregistrarea actelor în Registrul Comerţului, conform dispoziţiilor art. 198 din Legea nr. 31/1990 este pentru protejarea terţilor, în speţă operând prevederile art. 969 C. civ.
Recursul reclamanţilor este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, comerciantul are obligaţia de a solicita înregistrarea în Registrul Comerţului a menţiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile de la data actelor şi faptelor supuse obligaţiei de înregistrare, iar alin. (2) al art. 22 prevede că înregistrarea menţiunilor se poate face şi la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării.
În strânsă legătură cu cele reţinute anterior sunt şi dispoziţiile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora transmiterea părţilor sociale trebuie înscrisă în registrul comerţului şi în registrul de asociaţi al societăţii.
Din perspectiva dispoziţiilor legale menţionate, se constată că dezlegarea dată de instanţa de apel s-a fundamentat pe corecta stabilire a situaţiei de fapt, precum şi interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în speţă.
Astfel, din considerentele deciziei atacate, rezultă că instanţa a analizat şi a argumentat soluţia pronunţată, reţinând în mod corect că reclamanţii, pe de o parte nu au solicitat înregistrarea menţiunilor la Registrul Comerţului, iar pe de altă parte, nu au dovedit că au făcut demersuri în vederea obligării intimaţilor-pârâţi la efectuarea acestora, cu alte cuvinte, starea de pasivitate a reclamanţilor nu poate fi opusă celorlalte părţi, aceştia având nu numai obligaţia legală de a solicita înscrierea menţiunilor, ci şi interesul în clarificarea situaţiei juridice a societăţii.
În acest context, sunt lipsite de relevanţă susţinerile recurenţilor referitoare la faptul că urmare a cesionării părţilor sociale ar fi predat actele şi ştampilele societăţii, aspecte care de altfel nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, întrucât vizează eventuala netemeinicie a deciziei recurate şi nu nelegalitatea acesteia.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamanţilor va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii C.E. şi C.M.S. împotriva deciziei comerciale nr. 592 din 30 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1012/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1009/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
