ICCJ. Decizia nr. 286/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr.286/2012
Dosar nr. 4265/62/2009
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1866/ C din 14 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială si de contencios administrativ, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A.C. în contradictoriu cu pârâtele SC A.Ţ. SA Bucureşti şi SC A.Ţ.A. SA, sucursala Braşov, pe care le-a obligat să plătească în solidar reclamantului suma de 36.351,75 euro despăgubiri cu dobânda legală şi aferentă calculată începând cu data de 16 august 2008 şi până la data plăţii efective şi la 7.913,40 lei cheltuieli de judecată. Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamantului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că între reclamant şi pârâte s-a încheiat poliţă de asigurare, respectiv contract de asigurare CASCO pentru autoturismul BMW xxx x, înmatriculat sub nr. BV-xx-xxx, autoturism avariat urmare a unui accident de circulaţie produs la 30 mai 2008. Din Nota de Constatare din 18 iulie 2008, întocmită de SC A.Ţ.A. SA Braşov, rezultă că reparaţiile au necesitat o sumă ce a depăşit suma asigurată, astfel că este vorba de o daună totală, aşa cum este prevăzut în art. 53 alin. ultim din Condiţiile generale de asigurare.
Reţine instanţa de fond că întreg materialul probator administrat respectiv procesul-verbal de contravenţie, expertiza efectuată cât şi probele testimonial au făcut dovada stării de fapt, respectiv a modului de avariere a autoturismului reclamantului în accidentul din data de 30 mai 2008.
Întrucât reclamantul a avut asigurat autoturismul pentru suma de 48.469 Euro şi a optat pentru păstrarea epavei autoturismului care conform expertizei reprezenta 25 % din valoarea autoturismului, instanţa a reţinut că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri în valoare de 36.351,75 euro în conformitate cu dispoziţiile art. 969 C. civ., dar şi la dobânda legală conform art. 1088 C. civ., începând cu data de 16 august 2008, până la data efectuării plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel SC A.Ţ.A. SA Bucureşti prin sucursala Braşov criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală deoarece evenimentul rutier reclamat n-a avut loc în împrejurările declarate de asigurat, astfel că devin aplicabile prevederile art. 91 coroborate cu art. 83 şi 85 alin. (1) lit. b) alin. (2) din condiţiile de asigurare.
Potrivit art. 1169 C. civ. şi art. 83, asiguratul avea sarcina să probeze că riscul asigurat este acoperit prin asigurarea încheiată pentru ca pretenţiile formulate să fie întemeiate.
În acest sens, s-a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale a SC A.Ţ.A. SA Bucureşti, sucursala Braşov.
Prin Decizia nr. 41 din 13 mai 2011, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, s-a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale a SC A.Ţ.A. SA Bucureşti, sucursala Braşov, s-a admis apelul declarat de pârâta SC A.Ţ.A. SA Bucureşti pe care a modificat-o în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantul A.C. împotriva pârâtelor.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., pârâta SC A.Ţ.A. SA, sucursala Braşov, are capacitate procesuală atâta vreme cât are organe proprii de conducere.
Cât priveşte fondul criticilor, s-a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 1169 C. civ., reclamantul n-a făcut dovada faptului că riscul asigurat s-a produs în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 91 coroborat cu art. 83 şi 85 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din condiţiile de asigurare, fiind ignorate prevederile art. 691 din Legea nr. 136/1995.
S-a mai reţinut că dinamica producerii accidentului nu concordă cu avariile auto constatate iar procesul-verbal de contravenţie nu face dovada stării de fapt, instanţa bazându-şi raţionamentul pe o prezumţie de fapt.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul A.C. invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7, în sensul că motivele reţinute sunt străine de natura pricinii respectiv, invocarea dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 136/1995.
O altă critică se referă la lipsa de temei legal motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atunci când se susţineincidenţa dispoziţiilor art. 91 coroborat cu art. 83 şi 85 alin. (1) lit. b) alin. (2) din condiţiile de asigurare, iar nu a celor prevăzute de art. 969 C. civ., raportat la prevederile art. 2 lit. a), art. 42 şi 46 din condiţiile de asigurare.
Recursul este fondat.
Textele legale invocate de instanţa de apel respectiv, art. 69 din Legea nr. 136/1995 şi art. 1191 C. civ., sunt străine de natura pricinii întrucât, primul se referă la obligaţiile instituite de lege în sarcina anumitor autorităţi şi nicidecum în sarcina asiguraţilor (cum este cazul în speţă), iar cel de-al doilea temei legal (1191 C. civ.) stabileşte condiţiile de probă ale unui act juridic fără a avea în vedere că în cauza de faţă nu vorbim de un act juridic ci de un fapt juridic care nu cade sub rigorile textului mai sus arătat.
Referitor la temeiul legal incident speţei, acesta este cel prevăzut de art. 969 C. civ., care prevede că între părţi convenţia legal făcută are putere de lege. Această convenţie a părţilor din prezenta cauză este materializată în contractul de asigurare CASCO (Poliţa) nr. 40005650 din 5 septembrie 2007 pentru autoturismul BMW xxx, înmatriculat sub nr. BV-xx-xxx proprietatea reclamantului, autoturism avariat urmare a unui accident de circulaţie produs la 30 mai 2008, conform constatărilor făcute prin procesul-verbal de contravenţie întocmit de S.P.R.
Acest proces-verbal de contravenţie face dovada până la înscrierea în fals cu privire la cele reţinute de agentul constatator, respectiv producerea riscului asigurat, avariile constatate.
Pagubele rezultate în urma producerii riscului asigurat atrag potrivit art. 2 lit. a) din Condiţiile generale obligativitatea asiguratorului la plata contravalorii acestora în termen de 15 zile de la data când asiguratul a depus la asigurator documentele solicitate conform art. 42 din aceleaşi condiţii.
Întrucât termenii convenţiei dintre asigurat (reclamantul) şi asigurator (pârâtele) nu au fost respectate s-a generat acest litigiu întemeiat pe dispoziţiile art. 969 C. civ.
Faţă de considerentele de mai sus urmează ca recursul declarat de reclamant să fie admis conform art. 312 pct. 33 C. proc. civ., iar Decizia nr. 41 din 13 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov să fie modificată în sensul respingerii apelului declarat de pârâta SC A.Ţ.A. SA împotriva sentinţei civile nr. 1866/ C din 14 decembrie 2010 a Tribunalului Braşov şi menţinerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul A.C. împotriva deciziei nr. 41/ Ap din 13 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, modifică Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC A.Ţ.A. SA BUCUREŞTI prin sucursala Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 1866/ C din 14 decembrie 2010 a Tribunalului Braşov, secţia comercială si de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 157/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1012/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
