ICCJ. Decizia nr. 1604/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1604/2012
Dosar nr. 13060/1/2003
Şedinţa publică din 7 martie 2012
Asupra recursului civil de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 41 din 17 ianuarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul D.I. în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti, prin primar general.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat restituirea terenului în suprafaţă de 150 m.p., situat în Bucureşti, str. Alecu Dinu.
Prin probele administrate în cauză, reclamantul a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, în sensul art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, dar imobilul solicitat, care a fost expropriat, face parte din domeniul public şi se află în Administraţia Parcurilor şi Grădinilor, motiv pentru care nu poate fi restituit în natură.
Prin decizia nr. 296/ A din 22 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că tribunalul a constatat în mod corect, potrivit expertizei efectuate în cauză, că terenul în litigiu face parte din actualul Parc Floreasca, aparţine domeniului public, iar restituirea în natură nu este posibilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul.
Recursul nu a fost motivat şi nu face referire la nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reclamantul limitându-se să afirme că hotărârea instanţei de apel este netemeinică şi nelegală.
Recursul declarat este perimat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
La termenul din 17 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001 şi art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea notificării depusă de recurentul - reclamant în baza Legii nr. 10/2001.
La data de 13 ianuarie 2012, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării.
În urma verificărilor dispuse, s-a constatat că notificarea nr. 1924 din 20 martie 2001, formulată de reclamant, a fost soluţionată prin dispoziţiile nr. 4303/2005, nr. 7572/2007 şi nr. 9659/2008, emise de Primarul general al municipiului Bucureşti, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul situat în Bucureşti, str. Alecu Dinu.
De asemenea, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a emis decizia nr. 47/2007, prin care s-a emis titlul de conversie în cuantum de 145.000 lei în favoarea reclamantului.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În situaţia în care suspendarea a fost dispusă în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ., aceasta va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă, conform alin. (2) al aceluiaşi articol.
În cauza de faţă, judecata recursului a fost suspendată, aşa cum s-a arătat, la data de 17 noiembrie 2004, iar cauza care a determinat suspendarea s-a finalizat prin deciziile emise de Primarul general al municipiului Bucureşti şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, decizii neatacate în instanţă.
Deoarece procesul a rămas în mult peste termenul prevăzut de lege, timp în care nu s-a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării recursului şi observând şi faptul că nu a operat nici unul dintre motivele de întrerupere a perimării, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva deciziei nr. 296/ A din 22 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1602/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1605/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
