ICCJ. Decizia nr. 1615/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1615/2012
Dosar nr. 4697/114/2010
Şedinţa publică din 22 martie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta SIF TRANSILVANIA SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC U.C. SA Buzău să fie desemnat un auditor financiar sau un expert în condiţiile prevăzute la art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, care să întocmească un raport suplimentar privind situaţia împrumuturilor acordate de societate unor societăţi afiliate şi a acţiunilor achiziţionate de către pârâtă la entităţi afiliate, în perioada dintre 1 ianuarie 2009 şi 31 decembrie 2009, raport care să răspundă la obiectivele prezentate în cerere, iar după efectuarea raportului şi depunerea acestuia în dosarul instanţei să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună comunicarea raportului întocmit către părţi, precum şi Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în vederea publicării opiniei expertului în Buletinul C.N.V.M. şi să oblige pârâta la plata onorariului auditoriului sau expertului desemnat şi a cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu.
Prin sentinţa nr. 520 din 17 februarie 2011 Tribunalul Buzău a respins excepţia lipsei de interes formulată de pârâtă şi a respins acţiunea reclamantei, obligând reclamanta la 800 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a reclamantei în formularea prezentei acţiuni, că aceasta are calitatea de acţionar al SC U.C. SA Buzău, deţinând 22,83 % din capitalul social al pârâtei, ceea ce dovedeşte caracterul legitim al interesului.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că la 29 aprilie 2010 a avut loc adunarea generală ordinară a acţionarilor pârâtei, care a avut ca subiect pe ordinea de zi printre altele, aprobarea situaţiilor financiare pe anul 2009, pe baza raportului consiliului de administraţie şi al auditorului financiar.
S-a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004. Aceasta deoarece în raportul consiliului de administraţie au fost explicate operaţiunile efectuate în anul 2009, acest raport fiind întocmit în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi cu Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006. Acest raport a fost publicat atât la Bursa de Valori Bucureşti, cât şi la C.N.V.M.
Informaţiile şi detaliile operaţiunii a cărei expertizare se solicită au fost inserate atât în raportul administratorilor, cât şi al auditorului financiar, întocmite cu ocazia închiderii anului 2009, prezentate şi puse la dispoziţia acţionarilor cu ocazia AGOA din 29 aprilie 2010.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta Societatea de Investiţii Financiare Transilvania SA, arătând că, din cauza unei analize neaprofundate şi a aplicării greşite a prevederilor legale, instanţa de fond a reţinut că informaţiile şi detaliile operaţiunii a cărei expertizare s-a solicitat au fost inserate atât în raportul administratorilor, cât şi al auditorului financiar. Apelanta susţine că este dreptul acţionarului minoritar de a solicita realizarea unui audit, prin intermediul unui expert independent, care să analizeze anumite aspecte solicitate a fi desluşite.
Prin Decizia nr. 49 din 11 mai 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul formulat de reclamanta SIF TRANSILVANIA SA împotriva sentinţei civile nr. 520 din 17 februarie 2011 a Tribunalului Buzău şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis cererea reclamantei şi a desemnat expertul contabil K.E. să întocmească un raport suplimentar privind situaţia împrumuturilor acordate de SC U.C. SA unor societăţi afiliate şi a acţiunilor achiziţionate de SC U.C. SA la entităţi afiliate, în perioada 1 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2009, cu obiectivele ridicate în adresa nr. 6406 din 2 iulie 2010 (fila 7 dosar fond). S-a dispus ca raportul să fie înaintat instanţei şi comunicat părţilor şi C.N.V.M., în vederea publicării opiniei expertului în Buletinul C.N.V.M., conform art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004. S-a stabilit onorariu expert în sumă de 3000 lei, în sarcina de plată a apelantului. S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi a fost obligată intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3060 lei către apelanta-reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut în esenţă că Legea nr. 297/2004 reglementează în Titlul VIII, dreptul acţionarilor de a exercita un control asupra operaţiunilor financiare ale societăţii, putându-se solicita chiar întocmirea unor rapoarte suplimentare de către un auditor financiar sau un expert în cazul în care nu se răspunde solicitării în termen de 30 de zile.
Prevederile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 dau expresie unui drept al acţionarilor minoritari de a putea intra în posesia tuturor informaţilor relevante şi suficiente necesare administrării în bune condiţii a acţiunilor deţinute. Este dreptul acţionarului minoritar de a solicita realizarea unui audit, prin intermediul unui expert independent, care să analizeze anumite aspecte solicitate a fi desluşite, la cererea sa expresă.
Reclamanta este acţionar semnificativ al pârâtei şi, în această calitate, are dreptul de a solicita date şi informaţii complete, actualizate şi relevante, necesare în vederea administrării pachetului propriu de acţiuni.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs ambele părţi.
Societatea de Investiţii Financiare Transilvania SA critică sentinţa sub următoarele aspecte.
Hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea legii, recursul încadrându-se în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de apel a pierdut din vedere însăşi finalitatea cererii de efectuare a expertizei şi anume respectarea dreptului de informare şi control al acţionarilor semnificativi asupra gestiunii societăţii.
Având în vedere finalitatea dispoziţiilor art. 259 al Legii nr. 297/2004, instanţa trebuia să pronunţe o încheiere de numire a expertului, care să prevadă onorariul şi condiţiile de plată ale acestuia.
După efectuarea raportului şi soluţionarea eventualelor obiecţiuni, instanţa se poate pronunţa printr-o hotărâre prin care să constate efectuarea expertizei, să dispună comunicarea raportului către părţi şi către C.N.V.M. în vederea publicării opiniei expertului în Buletinul C.N.V.M.
SC U.C. SA critică Decizia sub următoarele aspecte:
1. Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea legii.
Dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 impun ca instanţa să constate efectuat raportul de expertiză şi apoi să dispună comunicarea către părţi şi publicarea opiniei expertului.
Împrejurarea că raportul suplimentar întocmit „urmează să fie înaintat instanţei” presupune ca instanţa să nu se fi dezinvestit de soluţionarea cauzei.
2. Hotărârea instanţei de apel este dată cu aplicarea greşită a legii.
Informaţiile pe care apelanta-intimată doreşte să le afle în legătură cu operaţiunea realizată în 2009 în activitatea societăţii, nu au caracterul unor nereguli, ci sunt pur informative, însă aceste informaţii au fost deja puse la dispoziţia publicului.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate şi urmează a fi admise pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004: „dacă administratorii şi auditorii prevăzuţi la alin. (1) lit. b) nu dau curs solicitării în termenul prevăzut sau dacă raportul publicat nu cuprinde informaţiile din cadrul de raportare, acţionarii se vor putea adresa instanţei din raza teritorială unde îşi are sediul societatea, în vederea numirii unui alt auditor financiar sau expert pentru reluarea procedurii de întocmire şi prezentare a unui raport suplimentar, urmând ca raportul să fie înaintat instanţei şi comunicat părţilor, iar opinia auditorului financiar sau a expertului să fie publicată în Buletinul C.N.V.M.”.
Curtea de Apel a reţinut în mod corect faptul că societatea nu are drept de apreciere asupra interesului acţionarului cu privire la întocmirea rapoartelor suplimentare, ci trebuie să dea curs solicitării.
Finalitatea acţiunii reclamantei recurente SIF TRANSILVANIA SA este aceea a efectuării raportului, care potrivit dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, să fie înaintat instanţei şi comunicat părţilor. Dezinvestindu-se odată cu numirea expertului şi stabilirea obiectivelor şi a onorariului, instanţa de apel nu a finalizat procedura stabilită de dispoziţiile legale sus-menţionate.
În acest mod, raportul efectuat nu va mai putea fi înaintat instanţei, întrucât aceasta s-a dezinvestit prin hotărârea recurată.
Ca atare, instanţa de apel, potrivit dispoziţiilor legale urmează a se dezinvesti după efectuarea raportului de expertiză, care va fi comunicat către părţi şi către C.N.V.M. în vederea publicării expertului în Buletinul C.N.V.M., astfel cum dispun prevederile art. 259 din Legea nr. 297/2004.
În ceea ce priveşte numirea expertului şi efectuarea raportului, instanţa urmează a avea în vedere dispoziţiile art. 202 şi urm. C. proc. civ.
Pentru finalizarea procedurii stabilită de lege, Înalta Curte apreciază că se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării expertizei, înaintării raportului către instanţă, comunicarea acestuia către părţi şi către C.N.V.M. în vederea publicării în Buletinul C.N.V.M.
Numai în acest mod, se va finaliza procedura stabilită prin art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 şi se va da eficienţă acestor prevederi legale pentru a se asigura dreptul recurentei reclamante de a solicita date şi informaţii complete, actualizate şi relevante, necesare în vederea administrării pachetului propriu de acţiuni.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte urmează să admită recursurile, să caseze Decizia atacată şi să trimită cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIŢII FINANCIARE TRANSILVANIA SA Braşov şi de pârâta SC U.C. SA Buzău împotriva deciziei nr. 49 din 11 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi o trimite spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1618/2012. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1577/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
