ICCJ. Decizia nr. 1617/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1617/2012
Dosar nr.1939/1/2011
Şedinţa publică din 7 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 46 din 04 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Dolj, a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanta M.I.M.L., împotriva Dispoziţiei nr. 15737 din 18 decembrie 2001 a Spitalului Clinic Municipal Filantropia Craiova.
În motivarea soluţiei s-a arătat că reclamanta a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită însă nu a reuşit să facă dovada unor împrejurări neimputabile autorilor săi, care să-i fi împiedicat să achite impozitele datorate statului, la data naţionalizării.
Ca atare, reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive imobilului şi nu se impune admiterea contestaţiei formulate de către aceasta.
Sentinţa Tribunalului Dolj a fost desfiinţată în mai multe cicluri procesuale, de către Curtea de Apel Craiova şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, iar în ultimul ciclu procesual, urmare a casării realizată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, Curtea de Apel Craiova s-a desesizat şi a trimis cauza Curţii de Apel Timişoara, deoarece prin încheierea din 02 iunie 2009, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti s-a admis cererea formulată de reclamanta M.I.M.L. şi s-a dispus strămutarea cauzei la prezenta instanţă de apel.
Reluându-se dezbaterile, în lumina precizărilor formulate de către instanţele de casare, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Reclamanta apelantă M.I.M.L., urmând procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, a formulat notificare şi a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din casă, anexe şi teren situat în Craiova, str. Nicolae Titulescu, imobil, preluat abuziv de către Statul Român şi aflat în administrarea unităţii deţinătoare, respectiv Spitalul Clinic Filantropia Craiova.
Unitatea deţinătoare a refuzat restituirea în natură, prin Dispoziţia atacată nr. 15737 din 18 decembrie 2001, comunicând reclamantei că despăgubirile băneşte se vor putea acorda după reglementarea modalităţilor de stabilite şi acordare a acestora, prin Norme Metodologice, ce urmau a fi emise în aplicarea Legii nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei Tribunalului Dolj reclamanta a declarat apel, susţinând în esenţă, următoarele:
- imobilul a fost preluat de autorităţile fostului stat comunist în mod abuziv şi fără nici un titlu, din patrimoniul antecesorilor reclamantei:
- reclamanta a dovedit şi justifică calitatea de persoană îndreptăţită, conform cerinţelor Legii nr. 10/2001,
- restituirea în natură a imobilului revendicat este permisă de Legea nr. 10/2001 şi reprezintă singura modalitate echitabilă de reparare a prejudiciului cauzat prin confiscarea abuzivă.
Rejudecând cauza după casare, Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 419/ A din 4 noiembrie 2010 a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentinţa în sensul admiterii acţiunii şi anulării dispoziţiei contestate. Instanţa a constatat preluarea abuzivă a imobilului şi a obligat pârâţii Statul Român prin M.F.P. Bucureşti, Consiliul Local al Municipiului Craiova prin Primar şi Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova să restituie în natură reclamantei M.I.M.L., imobilul compus din casă, anexe şi teren, situat în Craiova, str. Nicolae Titulescu, partea de est, aşa cum acesta se regăseşte pe amplasamentul existent la data preluării abuzive de către autorităţile fostului stat comunist şi ţinând cont de concluziile raportului de expertiză tehnică, întocmit de expertul G.M. privind identificarea bunului imobil.
În considerentele deciziei s-a reţinut că reclamanta M.I.M.L. are calitate de persoană îndreptăţită, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, în a revendica, în numele autorilor săi, imobilul constând în casă şi teren, descris în acţiunea introductivă, şi în motivele de apel.
Imobilul respectiv a fost trecut în proprietatea Statului Român, respectiv a A.P.A. din municipiul Craiova, în perioada regimului comunist, în mod abuziv, fără a exista un titlu valabil în acest sens, speţa fiind de domeniul art. 1 şi 2 din Legea nr. 10/2001.
Situaţia de fapt a imobilului care este o casă cu curte şi anexe a fost stabilită inclusiv prin planşele foto depuse la dosar, iar destinaţia acestui imobil, la data soluţionării apelului, a fost, de asemenea, stabilită de către instanţe, în sensul că o parte a cabinetelor medicale, împrocesate îşi mai desfăşoară activitatea în imobil; acesta se află într-o stare de degradare continuă şi fiind imprevizibilă soluţia judiciară, dedusă cel puţin de durata de timp de peste 8 ani de zile în care cauza a stat pe rolul instanţelor, persoanele care folosesc imobilul nu au realizat nici un fel de acte de conservare sau administrare a acestuia.
Potrivit jurisprudenţei reclamanta este îndreptăţită la revendicarea bunului imobil, cum este cazul în speţă, dacă în legătură cu acest bun imobil nu există un impediment major, justificat de normele dreptului pozitiv care să împiedice restituirea în natură.
Cum reclamanta, în speţă, a făcut dovada şi a refuzului administraţiei de a proceda la restituirea în natură a bunului, aceasta reprezintă, în plus, o ingerinţă a dreptului la respectarea bunurilor aşa cum acesta este reglementat în primul aliniat al art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, motiv pentru care instanţa de apel a găsit şi aici o justificare în a asigura repunerea în valoarea a dreptului reclamantei, în sensul valorificării acestuia cu incidenţă directă asupra bunului imobil.
Restituirea în natură va purta asupra imobilului menţionat, partea de est, aşa cum acest imobil se regăseşte pe amplasamentul existent inclusiv la data preluării abuzive de către autorităţile fostului stat comunist şi ţinând cont de concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul G.M.
Instanţa a menţionat că este posibil ca la executarea hotărârii pot să apară unele inadvertenţe având în vedere perioada istorică în care bunul a fost scos din patrimoniul titularului de drept, poate unele modificări ale vecinătăţilor, o situaţie derivată din lipsa cărţilor funciare în vechiul regat etc., însă aceste aspecte se vor clarifica pe calea procedurii de executare silită, dacă este cazul şi nu afectează caracterul esenţial al prezentei soluţii acela de restituire în natură a bunului imobil la care este îndreptăţită reclamanta.
Reclamanta M.I.M.L. a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului deciziei instanţei de apel solicitând ca în dispozitivul acesteia să se indice punctele de contur ale imobilului restituit astfel cum au fost indicate în schiţa anexă a raportului de expertiză.
Prin încheierea din 13 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timişoara a respins cererea reţinând că imobilul restituit există în natură pe amplasamentul pe care construcţia a fost edificată, iar restituirea acestuia se va realiza conform situaţiei naturale existente, ceea ce nu implică o nouă redimensionare a coordonatelor limitelor imobilului. De altfel, acest aspect ar presupune o nouă judecată, ceea ce excede conţinutului dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa nu a motivat soluţia de respingere a cererii. A precizat că identificarea jumătăţii de est a imobilului prin punctele de contur nu echivalează cu o nouă judecată, ci ar fi conferit un plus de precizie la punerea în executare a deciziei.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs pârâţii Consiliul Local al Municipiului Craiova prin primar, Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova, SC C.M.P.M. SRL, SC C.M.I.C.I. SRL şi Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. Dolj.
Pârâtul Consiliul Local Craiova a invocat lipsa calităţii procesuale pasive întrucât dispoziţia contestată a fost emisă de altă instituţie. A susţinut, în motivarea recursului, că moştenitorii lui S.L. pot revendica doar 1/2 din imobil conform actului de partaj voluntar, deci numai 1633 mp teren şi 333 mp construcţii, din totalul de 3266 mp teren şi 666 mp construcţii, iar din această suprafaţă reclamanta nu are dreptul decât la 816,50 mp teren şi 166,50 mp construcţii. De asemenea, instanţa nu a individualizat imobilul supus restituirii, ceea ce va face imposibilă punerea în executare.
În motivarea recursului declarat de Spitalul Clinic Municipal Craiova, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susţinut că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 întrucât nu a dispus menţinerea afectaţiunii pe o perioadă de 5 ani deoarece imobilul este necesar în vederea continuării unor activităţi de interes public, fiind în administrarea unei instituţii sanitare.
Recursul formulat de pârâtele SC C.M.P.M. SRL şi SC C.M.I.C.I. SRL a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- instanţa a încălcat dreptul acestor pârâte la un proces echitabil întrucât a refuzat să trimită obiecţiunile formulate la raportul de expertiză pentru ca expertul să răspundă la acestea
- dispozitivul deciziei atacate este confuz pentru că nu precizează suprafaţa de teren şi clădirile care se restituie
- nu a stabilit cota de moştenire la care are dreptul reclamanta, în opinia recurentelor reclamanta ar avea dreptul la o cotă de 1/6 din moştenirea bunicii S.L. conform certificatului de moştenitor din 17 februarie 1993
- nu a stabilit dacă şi ceilalţi moştenitori ai autoarei reclamantei au formulat notificări privind restituirea imobilului
- nu a indicat suprafaţa imobilului partajat în anul 1945, aceasta fiind, în opinia recurentelor, de 2870,64, din care i s-a restituit deja reclamantei o suprafaţă de 832,50 mp care a acoperit cota de 1/6
- în speţă nu are incidenţă art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. Dolj şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. susţinând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât nu este unitatea deţinătoare a imobilului, în speţă unitatea deţinătoare fiind identificată. A mai susţinut că s-au încălcat dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 întrucât instanţa nu a instituit obligaţia de a menţine afectaţiunea imobilului pe o perioadă de trei sau cinci ani.
La termenul de judecată din data de 29 februarie 2012, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra recursurilor, având a se pronunţa, cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., asupra excepţiei tardivităţii recursurilor declarate de Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Statul Român prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Dolj, dat fiind faptul că au fost declarate peste termenul legal.
Analizând lucrările dosarului s-a constatat că aceste recursuri s-au depus în termen. Astfel, Decizia atacată a fost comunicată Consiliului Local Craiova, conform procesului verbal de la dosar, la data de 20 decembrie 2010, iar recursul acestei părţi s-a depus la poştă la 5 ianuarie 2011, în termenul legal de 15 zile.
Cât priveşte recursul declarat de M.F.P., la dosarul de apel nu există dovada comunicării deciziei atacate, însă reprezentanta acestei părţi a depus borderoul cu care a făcut dovada comunicării la 9 februarie 2011, iar recursul s-a depus la poştă în 24 februarie 2011, deci în termenul legal.
Recursurile declarate de pârâţi sunt fondate pentru considerentele care succed.
Pentru a dispune restituirea în natură a imobilului instanţa avea obligaţia de a identifica, în afara oricărui dubiu, partea de est din imobil care se supune acestei măsuri prin stabilirea configuraţiei, respectiv indicarea suprafeţei de teren, eventual cu vecinătăţi şi a construcţiilor, dacă acestea există. Simpla menţiune din dispozitiv potrivit căreia se restituie în natură partea de est a imobilului, fără nici un element de identificare, nu este suficientă, atât pentru soluţionarea corectă a cauzei, respectiv convingerea instanţei că obiectul dedus judecăţii este exact identificat deoarece cade în sarcina exclusivă a instanţei să verifice amplasamentul, întinderea şi situaţia juridică a imobilelor care fac obiectul contestaţiei, cât şi pentru punerea în executare a deciziei.
Ca atare se va reţine critica privind neidentificarea imobilului inserată în recursurile declarate de pârâţii SC C.M.P.M. SRL, SC C.M.I.C.I. şi Consiliul Local Craiova.
Analizând lucrările dosarului s-a constatat că autoarea recurentei, respectiv S.A.L., a primit despăgubiri pentru cota din imobil, în baza Legii nr. 112/1995, prin Hotărârea nr. 574/1996 existentă la dosarul de apel. Potrivit art. 21 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură imobilului este condiţionată de rambursarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată, aspect care, de asemenea, trebuie avut în vedere cu ocazia rejudecării.
Instanţa va aprecia dacă este de reţinut şi critica privind menţinerea afectaţiunii imobilului pe o perioadă de trei sau cinci ani, inserată în recursurile formulate de Spitalul Clinic şi M.F.P. având în vedere că această solicitare s-a formulat pentru prima oară în motivarea acestor recursuri.
Pentru soluţionarea unitară a cauzei se impune admiterea tuturor recursurilor formulate de pârâţi, casarea deciziei şi trimiterea apelului spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Instanţa de trimitere va ţine seama de toate aspectele semnalate în prezentele considerente şi va avea în vedere, drept apărări, celelalte critici formulate de recurenţi.
Ca o consecinţă a admiterii recursurilor pârâţilor şi trimiterii cauzei spre rejudecare pentru individualizarea imobilului, recursul reclamantei împotriva încheierii din 13 ianuarie 2011 se priveşte ca nefondat. In urma rejudecării şi stabilirii exacte a configuraţiei părţii de imobil ce va fi restituită în natură, dispozitivul viitoarei decizii va cuprinde toate elementele necesare pentru punerea sa în executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii recursurilor declarate de Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Statul Român prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Dolj.
Admite recursurile declarate de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Craiova prin primar, Spitalul Clinic Municipal Craiova, SC C.M.P.M. SRL, SC C.M.I.C.I. şi Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. Dolj împotriva deciziei nr. 419/ A din 04 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi curte de apel pentru rejudecare.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.I.M.L. împotriva încheierii de şedinţă din 13 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1657/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1599/2012. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
