ICCJ. Decizia nr. 1619/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.1619/2012
Dosar nr.32628/3/2009
Şedinţa publică din 8 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 283 din 01 martie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 32628/3/2009, s-a admis excepţia lipsei de interes a capătului doi de cerere din contestaţia precizată, s-a admis în parte contestaţia precizată, privind pe contestatorul R.E.I.D., în contradictoriu cu intimata Agenţia Domeniilor Statului şi s-a anulat Decizia nr. 160425 din 07 iulie 2009 emisă de intimată. S-a respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind obligarea intimatei să emită o nouă decizie în favoarea SC S.C.S.V.S. SRL şi a fost obligată intimata Agenţia Domeniilor Statului la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestator.
În considerentele sentinţei se arată că, notificarea nr. 3355 din 30 aprilie 2001, formulată de contestator, nu a fost soluţionată pe fond de către intimată, fiind respinsă ca inadmisibilă, pentru motivul principal că acesta nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului.
Faţă de aceste împrejurări, în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, tribunalul a admis în parte contestaţia precizată şi a anulat Decizia nr. 160425 din 07 iulie 2009 emisă de Agenţia Domeniilor Statului.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat apel de către Agenţia Domeniilor Statului la data de 29 iulie 2010, cu respectarea termenului prevăzut de art. 284 C. proc. civ., sentinţa fiind comunicată apelantei la data de 15 iulie 2010, conform dovezii aflate la fila 175 dosar fond.
În motivele de apel depuse la 13 decembrie2010 se critică sentinţa arătându-se că, instanţa de fond, deşi pronunţă anularea măsurii dispuse de apelantă cu privire la notificarea intimatului, formulată în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, nu arată în nici un fel motivele, de fapt şi de drept, care atrag aplicarea unei asemenea sancţiuni, fapt care echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă, ca o garanţie a caracterului echidistant al procedurii judiciare şi a respectării dreptului de apărare al părţilor, „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor" (art. 261 pct. 5 C. proc. civ.). În speţă, Decizia pronunţată în soluţionarea fondului, nu conţine argumentele care au justificat adoptarea soluţiei, ci doar simple aprecieri cu privire la obiectul contractelor de cesiune, încheiate de intimat.
Instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin contractul de concesiune autentificat din 1 februarie 2007 la B.N.P. - A.R.C. şi B.B., R.E.I.D. a cedat numitei C.M. toate drepturile ce le deţinea pentru imobilul teren şi construcţii situat în Bucureşti, str. I., sector 3 - devenit ulterior nr. 16 D, ( situat pe fosta moşie Dudeşti – Cioplea) cu excepţia drepturilor asupra imobilelor pentru care s-au emis dispoziţii de restituire pe numele său.
Prin contractul de cesiune autentificat din 1 martie 2007 la acelaşi BNP - C.M., prin mandatar Stoleru Valentin a cedat SC S.C.S.V.S. SRL drepturile litigioase deţinute asupra imobilului compus din teren în suprafaţa de 2.089,52 m.p. situat în Bucureşti, str. I.
La 22 februarie 2010 contestatorul R.E.I.D., a depus o precizare a contestaţiei arătând că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituia anularea deciziei nr. 160425 din 7 iulie 2009 emisă de Agenţia Domeniilor Statului şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziţii motivate pe numele persoanei îndreptăţite - SC S.C.S.V.S. SRL.
Instanţa de fond a pronunţat o sentinţă contradictorie deoarece a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul R.E.I.D., a anulat Decizia nr. 160425 din 7 iulie 2009 emisă de Agenţia Domeniilor Statului, dar a respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind obligarea intimatei să emită o nouă decizie în favoarea SC S.C.S.V.S. SRL.
În dispozitiv este respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii în favoarea SC S.C.S.V.S. SRL, iar în considerente se arată că intimata are obligaţia de a emite Decizia titularului actual al dreptului, care este chiar societatea menţionată anterior.
Curtea a apreciat că în mod greşit tribunalul nu a procedat la citarea acestei părţi şi a soluţionat cauza pronunţând o sentinţă în contradictoriu cu această societate, cu încălcarea drepturilor acesteia la legală citare, apărare şi soluţionarea cauzei în mod echitabil.
Având în vedere cele menţionate anterior din care rezultă că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile imperative prevăzute de art. 85 şi următoarele C. civ. şi nu a intrat în cercetarea fondului contestaţiei, soluţionând cel de-al doilea capăt în mod greşit pe excepţia lipsei de interes a SC S.C.S.V.S. SRL, Curtea de Apel a admis apelul, a desfiinţat sentinţa civilă apelată nr. 283 din 1 martie 2010 pronunţată în Dosar nr. 32628/3/2009 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Împotriva deciziei civile nr. 256/ A din 08 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul R.E.I.D. care a susţinut următoarele motive de nelegalitate.
În primă instanţă, la termenul din data de 22 februarie 2010, contestatorul R.E.I.D. a formulat o precizare a acţiunii, în sensul că a formulat un al doilea capăt de cerere, prin care solicita obligarea Agenţiei Domeniilor Statului la emiterea unei dispoziţii/decizii motivate pe numele persoanei îndreptăţite, indicând că persoana îndreptăţită este SC S.C.S.V.S. SRL.
Contestatorul R.E.I.D. nu a precizat că înţelege să cheme în judecată SC S.C.S.V.S. SRL, indicarea denumirii acesteia în precizarea depusă la 22 februarie 2010 a întărit susţinerile din cuprinsul acţiunii iniţiale, cu privire la „persoana îndreptăţită" în înţelesul Legii nr. 10/2001.
Se susţine încălcarea principiului disponibilităţii, reclamantul fiind cel care fixează limitele cererii de chemare în judecată şi tot reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual.
Instanţa, din oficiu, nu poate dispune introducerea unei alte persoane în proces, cu atât mai mult cu cât nu există prevedere imperativă în acest sens.
Se susţine că, dacă Decizia atacată ar fi fost emisă pe numele persoanei îndreptăţite (SC S.C.S.V.S. SRL), aceasta ar fi avut posibilitatea să o atace în instanţă şi, prin urmare, să fie parte într-un proces.
Se apreciază că ar fi fost lipsită de finalitate introducerea în cauză a SC S.C.S.V.S. SRL, întrucât aceasta nu ar fi avut calitate procesuală în cererea de anulare a deciziei atacate.
Mai mult, simplul fapt că în dispozitivul sentinţei civile nr. 283 din 01 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost menţionată denumirea SC S.C.S.V.S. SRL nu înseamnă că hotărârea a fost pronunţată în contradictoriu cu aceasta.
Recurentul consideră că acestea sunt motive de modificare a deciziei civile nr. 256/ A din 08 martie 2011, potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că instanţa de apel a interpretat greşit precizarea formulată de contestator la termenul de judecată din 22 februarie 2010 şi a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acesteia.
Totodată, consecinţa interpretării greşite a precizării contestatorului reprezintă aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce constituie motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând Decizia recurată prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce succed:
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este necesar ca instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, să fi schimbat natura sau înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Acest motiv de nelegalitate nu subzistă în cauză, susţinerea recurentului în sensul că instanţa de apel, ar fi interpretat greşit „precizarea" de la termenul din 22 februarie 2011 nu constituie o critică de nelegalitate în sensul art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Nici motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este incident în cauză, instanţa de apel interpretând în mod just dispoziţiile legale incidente şi anume art. 297 alin. (1) C. proc. civ., neputându-se apreciat că acea interpretare a „precizării" contestatorului ar putea reprezenta aplicarea greşită a legii în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Criticile formulate de recurent nu pot fi primite, deoarece soluţia instanţei de apel în sensul admiterii apelului, desfiinţării sentinţei civile nr. 283 din 1 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti şi trimiterii cauzei spre rejudecare la această instanţă este cea legală, fiind aplicate în mod just dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Obiectul prezentei acţiuni îl constituie anularea deciziei nr. 160425 din 7 iulie 2009 emisă de Agenţia Domeniilor Statului, şi obligarea intimatei la emiterea unei noi dispoziţii motivate pentru persoana îndreptăţită - cesionarul SC S.C.S.V.S. SRL.
Asupra acestor cereri, instanţa de fond este obligată a se pronunţa având în vedere şi dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. ce prevăd că „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi pentru aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unor hotărâri temeinice şi legale".
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond trebuie să analizeze calitatea de cesionar a SC S.C.S.V.S. SRL, dobândită prin contractul de cesiune autentificat din 1 martie 2007 şi să cerceteze legalitatea deciziei nr. 160425 din 7 iulie 2009 emisă de Agenţia Domeniilor Statului din punct de vedere al dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine dispoziţia ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul R.E.I.D. împotriva deciziei civile nr. 256/ A din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 163/2012. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1616/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
