ICCJ. Decizia nr. 166/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 166/2012
Dosar nr. 4496/1/2002
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta S.S. a solicitat obligarea pârâţilor C.G.M.B., SC H.N. SA, P.M., D.S. şi C.M. să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, B-dul Dacia, sector 1, compus din subsol şi două nivele.
Prin sentinţa civilă nr. 1383 din 21 decembrie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins acţiunea, astfel cum a fost completată, reţinându-se, în esenţă, că imobilul a fost achiziţionat în vederea exploatării sale, ceea ce face ca în cauză să fie aplicabile dispoziţiile art. I din Decretul nr. 92/1950, astfel că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu.
Prin Decizia nr. 74 din 21 februarie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul declarat de reclamantă, reţinând, în esenţă că, la datele la care au fost încheiate cele trei contracte de vânzare cumpărare a apartamentelor, nu era declanşat prezentul litigiu, iar pârâtele SC H.N. SA (vânzătoarea) şi persoanele fizice (cumpărătorii) nu au fost notificate anterior despre o eventuală interdicţie a vânzării, astfel că au fost de bună credinţă, iar actele de vânzare cumpărare au fost încheiate cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.S.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 16 mai 2002.
La termenul din 30 septembrie 2005 judecata recursului a fost suspendată, pentru a se înainta Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti cererea de înscriere în fals formulată de pârâta C.V.M. împotriva înscrisului depus de recurentă şi înregistrat la SC H.N. SA sub nr. 17463 din 12 decembrie 1996.
La data de 21 aprilie 2010, din oficiu, instanţa a dispus repunerea cauzei pe rol, acordându-se termen la 2 iulie 2010.
La acest termen, Înalta Curte a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru a se comunica stadiul soluţionării dosarului având ca obiect cererea privind înscrierea în fals împotriva înscrisului înregistrat sub nr. 17463 din 12 decembrie 1996 la SC H.N. SA, precum şi a unei adrese către această instituţie, pentru a preciza dacă deţine originalul înscrisului împotriva căruia s-a formulat cererea de înscriere în fals.
La termenul de la 26 noiembrie 2011 judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă, iar la 15 noiembrie 2011, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 13 ianuarie 2012 când, instanţa a invocat excepţia perimării recursului.
Analizând cu prioritate această excepţie, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 26 noiembrie 2010, stabilit pentru soluţionarea recursului şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că nici una dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 26 noiembrie 2011, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii.
Reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată şi din oficiu de instanţă, faţă de dispoziţiile art. 252 alin. (1) teza I din acelaşi cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta S.S. împotriva deciziei nr. 74 din 21 februarie2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1660/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1656/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
