ICCJ. Decizia nr. 162/2012. Civil. Constatare nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 162/2012
Dosar nr. 1566/46/2010
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2340 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Piteşti s-a admis în parte acţiunea precizată a reclamantului M.C. în contradictoriu cu pârâtele B.M., B.M., M.F.I., C.L.F.F. Cuca şi C.J.F.F. Argeş, s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 37224 din 03 martie 1994 emis de C.J.F.F. Argeş pe numele A.E., s-a dispus ca, la rubrica moştenitori, să se treacă şi reclamantul alături de celălalt moştenitor B.C., s-a dispus rectificarea titlului de proprietate în sensul menţionat şi obligarea pârâtelor să depună titlul de proprietate în original la C.L.F.F. Cuca, în vederea rectificării acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele B.M., B.M. şi M.F.I.
Prin Decizia civilă nr. 1524/ R din 30 septembrie 2010, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis recursul şi a modificat în tot sentinţa civilă recurată, în sensul respingerii acţiunii precizate ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că reclamantul-intimat a pierdut, ca o consecinţă a înfierii cu efecte depline, drepturile şi obligaţiile izvorâte din filiaţia faţă de părinţii fireşti A.C. şi A.E., neavând vocaţie la moştenirea acestora.
La data de 22 decembrie 2010, M.C. a formulat cerere de repunere în termenul de revizuire şi cerere de revizuire a deciziei nr. 1524/ R din 30 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, susţinând că aceasta vine în contradicţie cu sentinţa civilă nr. 5930 din 08 iulie 1999 a Judecătoriei Piteşti, rămasă definitivă prin neapelare.
Prin Decizia nr. 282/ R din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins cererea de repunere în termenul de revizuire, ca neîntemeiată, precum şi cererea de revizuire, ca tardiv formulată.
Curtea de apel a reţinut că termenul de promovare a cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este de o lună, calculat de la pronunţarea hotărârii instanţei de recurs, a cărei revizuire se solicită. În raport de data pronunţării deciziei civile nr. 1524/ R din 30 septembrie 2010 a Tribunalului Argeş, secţia civilă şi de prevederile art. 103 C. proc. civ., Curtea a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile repunerii în termen, iar cererea de revizuire este formulată după împlinirea termenului procedural.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul M.C., susţinând că hotărârea a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 103 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 13 ianuarie 2012, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., faţă de împrejurarea că hotărârea supusă revizuirii este pronunţată în recurs.
Examinând cu prioritate această excepţie, Înalta Curte reţine următoarele:
Regula în materia căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii date asupra revizuirii este aceea că o astfel de hotărâre este supusă căii de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită [(art. 328 alin. (1) C. proc. civ.)]. În consecinţă, hotărârea dată asupra cererii de revizuire care are ca obiect o decizie a instanţei de recurs este irevocabil, aşa încât ea nu mai poate fi atacată cu recurs.
Art. 328 alin. (2) C. proc. civ. (text invocat de apărătorul recurentului cu ocazia concluziilor orale susţinute în faţa acestei instanţe), prevede că „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă".
Această dispoziţie procedurală nu este însă de natură a deschide calea unui recurs la recurs, aplicându-se şi în această ipoteză regula prevăzută la alin. (1), în sensul că, dacă hotărârea supusă revizuirii pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este irevocabilă, acelaşi caracter îl va avea şi hotărârea pronunţată în revizuire.
Din interpretarea prevederilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ., reiese că intenţia legiuitorului a fost aceea de a elimina calea de atac a apelului, atunci când hotărârea a cărei revizuire se cere este supusă atât apelului, cât şi recursului, şi nu aceea de a deschide calea recursului şi în situaţia în care hotărârea supusă revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este pronunţată în recurs.
În speţă, Decizia nr. 1524/ R din 30 septembrie 2010 a Tribunalului Argeş, a cărei revizuire s-a solicitat, este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de recurs. În aplicarea regulii prevăzute la art. 328 alin. (1) C. proc. civ., Decizia nr. 282/ R din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a soluţionat cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei irevocabile menţionate este, la rândul său, irevocabilă, recursul declarat de revizuent fiind, aşadar, inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul M.C. împotriva deciziei nr. 282/ R din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1656/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 163/2012. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
