ICCJ. Decizia nr. 1655/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1655/2012
Dosar nr. 55176/299/2011
Şedinţa publică din 8 martie 2012
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 11783 din 17 decembrie 2011, Judecătoria Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de creditorul I.M., în contradictoriu cu debitorul CN C.F.C.F.R. SA Bucureşti, prin Sucursala Regională Galaţi, în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. civ., raportate la dispoziţiile art. 373 şi 3731 C. proc. civ. S-a reţinut că titlul executoriu este reprezentat de sentinţa civilă nr. 551 din 2 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa.
Prin sentinţa civilă nr. 333 din 13 ianuarie 2012, Judecătoria sector 1 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3731 şi ale art. 373 alin. (2) C. proc. civ., în raport de care în procedura de încuviinţare a executării silite este necesar a se face dovada strict a condiţiilor impuse de lege, în această fază nefiind posibilă decât o verificare cu caracter generic, nici unul din textele legale neimpunând administrarea vreunei dovezi care să probeze elementele la care se face referire în considerentele sentinţei de declinare. Pentru simplificarea procedurii de executare, în sensul obţinerii încuviinţării de la toate instanţele în a căror rază s-ar putea desfăşura executarea, creditorul urmăreşte de fapt să se asigure asupra legalităţii desfăşurării procedurii în sine, potrivit propriei opţiuni în ceea ce priveşte forma în care se va concretiza urmărirea silită, iar din această perspectivă competenţa aparţine instanţei căreia cererea i-a fost adresată.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a-l soluţiona.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, aşa încât competenţa de soluţionare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispoziţiile legale aplicabile acestei faze procesuale.
Astfel, potrivit art. 373 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, iar potrivit art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu.
Totodată, art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
În speţă, din înscrisurile depuse în dovedirea cererii de încuviinţare a executării silite - sentinţa civilă nr. 551 din 2 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, rezultă că sediul debitorului se află pe raza sectorului 1 Bucureşti.
Ca urmare, instanţa de executare este Judecătoria sector 1 Bucureşti, în circumscripţia căreia îşi are sediul debitorul, deoarece dispoziţiile art. 373 şi 3731 C. proc. civ. sunt de ordine publică, iar norma de competenţă este imperativă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a conflictului de competenţă, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1654/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1695/2012. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
