ICCJ. Decizia nr. 1684/2012. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.1684/2012
Dosar nr.48913/3/2009
Şedinţa publică din 8 martie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
1. Hotărârile instanţei de apel
Prin Decizia nr. 687/ A din 16 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de revizuentul municipiul Bucureşti, prin Primarul General, şi de intimata G.A.R. împotriva sentinţei civile nr. 708 din 19 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa a arătat că în mod corect prima instanţă a constatat că cererea de revizuire a fost respinsă ca tardivă.
Prin Decizia nr. 82/ A din 1 februarie 2011 aceeaşi instanţă a respins ca nefondată cererea de completare formulată de G.A.R.
S-a arătat că în apel G.A.R. a fost asistată de avocat şi a achitat onorariul de avocat în cuantum de 1.500 lei. Apelul declarat a fost respins ca nefondat, astfel încât aceasta nu este îndreptăţită la cheltuieli de judecată.
2. Recursurile
2.1. Motive
G.A.R. şi municipiul Bucureşti, prin Primarul General, au declarat recurs împotriva acestor decizii.
În privinţa deciziei nr. 687/ A din 16 noiembrie 2010 criticile formulate de G.A.R. vizează următoarele aspecte:
Aprecierea instanţei că onorariul avocaţial este nejustificat de mare, având în vedere munca depusă de avocat şi complexitatea acesteia, este absolut subiectivă şi hazardată. Chiar dacă este vorba despre o cerere de revizuire, trebuia studiat întregul dosar, din toate fazele procesuale anterioare. Avocatul a făcut apărări atât pe excepţii, cât şi pe fond.
Neacordarea cheltuielilor de judecată în apel este la fel de nejustificată, instanţa nemenţionând în mod expres că respinge cererea de acordare a cheltuielilor.
Nu poate fi vorba despre o compensare a cheltuielilor de judecată pentru că municipiul Bucureşti nu a efectuat cheltuieli de judecată. Recurenta apelantă a efectuat cheltuieli de judecată în valoare de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocaţial, pe care le-a solicitat în mod expres.
Cât priveşte Decizia nr. 82/ A din 1 februarie 2011 a arătat că în mod greşit soluţionarea cererii de completare a fost făcută de alţi judecători decât cei care au soluţionat apelul.
Faţă de culpa procesuală a municipiului Bucureşti, al cărui apel a fost respins, se impunea ca acesta să fie obligat la cheltuieli de judecată. Soluţia dată în cererea de completare a hotărârii este rezultatul unei confuzii grave a instanţei.
Prin recursul declarat, municipiul Bucureşti a arătat că în mod greşit curtea de apel a respins apelul declarat împotriva hotărârii de respingere ca tardivă a revizuirii. Revizuirea a fost declarată în termen, având în vedere că prin adresa înregistrată la Primăria municipiului Bucureşti la data de 3 noiembrie 2009 a fost depusă declaraţia pe proprie răspundere ce consemnează faptul că G.A. a încasat suma de 5.300 mărci germane de la statul german, în baza deciziei de despăgubiri, iar G.A.R. a fost despăgubită pentru partea sa din imobil, situaţie în care nu este îndreptăţită la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent.
2.2. Analiza recursurilor
Recursul declarat de municipiul Bucureşti va fi anulat, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., aspectele invocate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate stabilite prin art. 304 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs această parte nu a dedus instanţei de control judiciar decât simple susţineri, afirmaţii care au legătură cu fondul cauzei, iar nu reale critici privitoare la aprecierea instanţei asupra momentului împlinirii termenului de exercitare a căii de atac de retractare.
Nu sunt întemeiate nici criticile formulate de G.A.R. împotriva ambelor hotărâri.
Astfel, câtă vreme această parte a exercitat o cale de atac pe care instanţa a respins-o, faţă de art. 274 alin. (1) C. proc. civ. nu are dreptul la restituirea cheltuielilor de judecată, chiar dacă s-a respins şi apelul municipiului Bucureşti, pentru că art. 276 C. proc. civ. are în vedere situaţia în care pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte. Prin urmare, instanţa de apel a interpretat corect dispoziţiile procedurale aplicabile în materia acordării cheltuielilor de judecată.
Criticile vizând reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, pe motiv că instanţele nu au ţinut cont de munca desfăşurată de avocat, nu se încadrează în cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanţa de recurs poate să verifice doar dacă au fost respectate sau nu criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., pentru reducerea onorariului avocatului, iar nu dacă suma la care s-a oprit judecătorul este prea mare sau prea mică. Or, în speţă, judecătorii nu au operat cu alte criterii de reducere a onorariului decât cele prevăzute prin art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Pe de altă parte, a fost respectat principiul continuităţii în soluţionarea cererii de completare a hotărârii. Astfel, faptul că cererea a fost repartizată completului cu acelaşi număr, respectiv C3 este de natură a se considera că este vorba despre „acelaşi complet", niciun text de lege neimpunând ca cererea de completare să fie soluţionată chiar de judecătorii care au dat hotărârea în discuţie.
Faţă de cele ce preced, criticile formulate de G.A.R. nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de G.A.R. împotriva deciziei nr. 687/ A din 16 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Constată nul recursul declarat de municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva aceleiaşi decizii.
Respinge ca nefondat recursul declarat de G.A.R. împotriva deciziei nr. 82/ A din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1683/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1682/2012. Civil. Anulare act. Revizuire - Fond → |
|---|
