ICCJ. Decizia nr. 1723/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1723/2012
Dosar nr. 15938/211/2008
Şedinţa publică din 9 martie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca reclamanta R.E. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii V.P. şi V.A. şi S.. prin C.L.M. Cluj-Napoca ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la demolarea construcţiei din lemn-parter şi mansardă-care a fost edificată fără autorizaţie de construire şi fără acordul său pe terenul situat în Cluj-Napoca str. Paris, înscris în C.F. nr. 22702, A + l nr. top 5254 Cluj, aflat în coproprietate, în caz contrar să fie autorizată la demolarea acestei construcţii pe cheltuiala pârâţilor, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 3191 din 9 martie 2010, Judecătoria Cluj-Napoca a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să demoleze construcţia din lemn-parter şi mansardă, edificată fără autorizaţie pe terenul înscris în C.F. nr. 22702 A + l, nr. top 5254 situat în Cluj-Napoca, precum şi să plătească reclamantei suma de 3459 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţa a reţinut că, aşa cum rezultă din extrasul C.F. nr. 22702 Cluj nr. top 5254, asupra terenului situat pe str. Paris din mun. Cluj-Napoca sunt coproprietari părţile şi S.R. prin C.L.M. Cluj-Napoca.
Prin procesul-verbal de constatare nr. 12 din 12 februarie 2008 întocmit de Municipiul Cluj-Napoca – D.P.C. s-a constatat că pârâţii, în calitate de proprietari ai ap. nr. 1 din imobilul situat în Cluj-Napoca str. Paris au executat lucrări de construcţii în vederea reparării anexei gospodăreşti din lemn, modificând dimensiunile iniţiale. Cu acea ocazie s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor şi intrarea în legalitate prin obţinerea autorizaţiei de construire, în caz contrar aducerea la starea iniţială.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară de către expert B.G. s-a stabilit că pe parcela de teren folosită de pârâţi a existat o anexă construită din lemn, cu dimensiunile iniţiale mult mai reduse decât cea actuală. În perioada 2008 - 2009, pârâţii au efectuat modificări ale acestei magazii, în prezent construcţia având dimensiuni mai mari şi fiind compusă din parter şi etaj.
Urmare acestor modificări, anexa etajată situată la sud-sud-est faţă de terenul folosit de către reclamantă produce o umbrire totală a zonei din capătul acestei grădini, afectând negativ culturile agricole din acea zonă.
Faţă de aceste considerente, prima instanţă a considerat că acţiunea reclamantei este întemeiată, fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale reglementate de dispoziţiile art. 998 – art. 999 C. civ.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel pârâţii V.P. şi V.A., precum şi C.L.M. Cluj-Napoca.
Prin decizia nr. 479/ A din 7 octombrie 2010, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a respins apelul declarat de pârâţii V.P. şi V.A., a admis apelul declarat de pârâtul C.L.M. Cluj-Napoca, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul înlăturării obligaţiei acestuia de plată a cheltuielilor de judecată şi a obligat pârâţii V.P. şi V.A. la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată către reclamanta R.E.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că prima instanţă a făcut o corectă stabilire a situaţiei de fapt şi că, în raport de aceasta, s-a făcut o judicioasă aplicare a dispoziţiilor art. 998 – art. 999 C. civ., întrucât în cazul coproprietăţii fiecare dintre coproprietari poate folosi bunul, însă cu condiţia de a nu schimba destinaţia acestuia şi de a nu împiedica exerciţiul concurent şi simultan al atributului folosinţei al celorlalţi coproprietari.
În cazul în care unul dintre coproprietari ridică o construcţie pe terenul aflat în coproprietate, fără consimţământul celorlalţi coproprietari, aceştia sunt îndreptăţiţi să solicite demolarea acestei construcţii.
Pe de altă parte, prin procesul verbal nr. 12/2008 s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor de construire, obţinerea autorizaţiei, iar în caz contrar aducerea imobilului în starea iniţială, însă pârâţii nu s-au conformat acestor măsuri dispuse de C.L. Cluj.
În condiţiile în care terenul se află în coproprietatea părţilor, nu prezintă relevanţă pentru soluţionarea cauzei faptul că apelanţii-pârâţi au folosit timp de 50 de ani vechea anexă din lemn şi că aceasta este amplasată pe terenul pe care în fapt îl folosesc doar apelanţii.
În ce priveşte apelul declarat de pârâtul C.L.M. Cluj-Napoca, tribunalul a considerat fondate susţinerile privind lipsa culpei sale procesuale, în condiţiile în care prima instanţa a stabilit obligaţii doar în ceea ce-i priveşte pe pârâţii V.P. şi V.A. şi, în consecinţă, raportat la dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi ţinând seama şi de achiesarea intimatei-reclamante la pretenţiile acestui pârât, în baza art. 296 C. proc. civ., a înlăturat dispoziţia privind obligarea pârâtului C.L. Cluj-Napoca la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Decizia Tribunalului Cluj a fost atacată cu recurs de către pârâţii V.P. şi V.A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Prin încheierea din 2 martie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a dispus suspendarea cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 11209/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că soluţia din prezentul dosar depinde de soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. 11209/211/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, întrucât obiectul acestuia îl constituie sistarea stării de indiviziune asupra terenului înscris în C.F. 22702 nr. top5254, pe care se află amplasată construcţia a cărei demolare se solicită în prezentul litigiu.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta R.E., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
Recurenta susţine că măsura suspendării, dispusă prin încheierea recurată, este nelegală întrucât soluţia din prezentul dosar nu depinde de soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. 11209/211/2008, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pârâţii V.P. şi V.A. au formulat cereri de suspendare a cauzei până la soluţionarea dosarului nr. 11209/211/2008, atât în faţa Judecătoriei Cluj-Napoca, cât şi în faţa Tribunalului Cluj, acestea fiind respinse de ambele instanţe.
Pârâţii au formulat recurs numai împotriva Deciziei nr. 479/2010 a Tribunalului Cluj, nu şi împotriva încheierii prin care le-a fost respinsă cererea de suspendare, astfel că, instanţa de recurs nu putea admite cererea de suspendare.
Totodată, instanţa nu a motivat încheierea prin care a dispus măsura suspendării.
Recurenta susţine că soluţia din prezentul dosar nu depinde de dosarul având ca obiect ieşirea din indiviziune, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, deoarece construcţia, a cărei demolare se solicită în prezentul dosar, rămâne ilegal construită, cu încălcarea flagrantă atât a dispoziţiilor Legii nr. 50/1991, cât şi a dreptului de proprietate al reclamantei.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea încheierii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare, cu consecinţa trimiterii dosarului la Curtea de Apel Cluj, în vederea continuării judecăţii.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Pentru a fi incident motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să fie lipsită de temei legal sau să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii.
În cauză, instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod just dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dispunând suspendarea judecării recursului până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 11209/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prevăd că instanţa poate suspenda judecata atunci când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţii, textul de lege lăsând la latitudinea instanţei posibilitatea de a suspenda cauza, având deplina libertate de apreciere în acest caz de suspendare legală facultativă.
Susţinerile recurentei din cuprinsul motivelor de recurs privind neîndeplinirea cerinţei prevăzută de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., respectiv împrejurarea că soluţia din prezentul dosar nu atârnă de soluţia ce va fi pronunţată în dosarul 11209/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca nu pot fi primite, întrucât vizează situaţia de fapt, ridicând o problemă legată de temeinicia, iar nu de legalitatea încheierii atacate, ce nu poate forma obiect al analizei în recurs, faţă de actuala configuraţie a dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
Nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia pârâţii nu puteau formula cererea de suspendare întrucât nu au formulat recurs împotriva încheierii prin care le-a fost respinsă această cerere în faţa instanţei de apel.
Aşa cum s-a arătat, dispoziţiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ., constituie unul din cazurile de suspendare legală facultativă şi se referă la o chestiune prealabilă, lăsând la aprecierea instanţei oportunitatea suspendării cauzei.
Nu există niciun text de lege care să interzică, în ipoteza respingerii cererii de suspendare, reiterarea acesteia în altă fază procesuală. Da altfel, art. 2441 alin. (2) C. proc. civ., nu prevede calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins suspendarea.
În fine, este nefondată şi susţinerea potrivit căreia încheierea recurată este nemotivată întrucât, aşa cum s-a arătat, instanţa a constatat existenţa împrejurării care a determinat luarea măsurii suspendării, respectiv existenţa pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca a dosarului nr. 11209/211/2008, având ca obiect existenţa sau inexistenţa unui drept, de care atârnă soluţia ce se va da în prezenta cauză.
De altfel, măsura suspendării dispusă în faza procesuală a recursului nu afectează în niciun mod, nici măcar temporar, drepturile reclamantei, deoarece în favoarea sa a fost pronunţată deja o hotărâre definitivă şi executorie, caracteristici neinfluenţabile prin suspendarea judecăţii recursului declarat împotriva ei.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.E. împotriva încheierii de şedinţă din 2 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1722/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1724/2012. Civil → |
|---|
