ICCJ. Decizia nr. 1899/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1899/2012
Dosar nr. 3972/109/2008
Şedinţa publică din 16 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 39/ A din 09 martie 201, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondate, apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Piteşti şi cererea de aderare la apel formulată de reclamanţii N.A., M.R., M.G. şi M.I. împotriva sentinţei civile nr. 85 din data de 27 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Argeş.
Pentru pronunţarea această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03 noiembrie 2008, contestatorii N.A., M.R., M.G., M.I. şi M.I.A. au solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Piteşti obligarea acestuia de a emite dispoziţie prin care să fie despăgubiţi pentru suprafaţa de 3000 m.p. teren situat în municipiul Piteşti, str. N. Bălcescu nr. 201, preluat în mod abuziv, precum şi despăgubiri pentru construcţiile demolate fără decret de expropriere, imobile ce au aparţinut autorului lor M.S.
În motivare s-a arătat că prin dispoziţia nr. 4227 din 06 octombrie 2008 emisă de Primarul municipiului Piteşti s-a reţinut că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al contestatorilor cu acte autentice şi nici nu s-a dovedit preluarea abuzivă în proprietatea statului a construcţiei în prezent demolată .
Prin sentinţa civilă nr. 85 din 27 aprilie 2010, Tribunalul Argeş a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, a admis în parte contestaţia şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 4227/2008 emisă de Municipiul Piteşti - prin Primar, constatând că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească măsuri reparatorii în condiţiile legii speciale pentru suprafaţa de 3.000 m.p., teren situat în Piteşti, str. N. Bălcescu, nr. 201, judeţul Argeş şi construcţii demolate, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică D.V., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost obligat pârâtul la 5700 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârât a fost respinsă cu motivarea că prin sentinţa civilă nr. 256 din 10 decembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Argeş, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a analizat contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 775/2002 emisă de Municipiul Piteşti - prin Primar, în timp ce prezenta contestaţie vizează dispoziţia nr. 4227 din 06 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, astfel că nu există identitate de obiect şi cauză juridică pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 1201 C. civ.
Aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză şi chiar considerentele sentinţei civile nr. 256 din 10 decembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Argeş, suprafaţa de teren de 3000 m.p. este ocupată de construcţia blocurilor D4, D5 şi D6, zona de siguranţă a acestora, parcări şi de alei de acces. De altfel, şi din adeverinţa din 23 ianuarie 1991, emisă de I.J.G.C.L. Argeş, rezultă că locuinţa a fost demolată fără decret de expropriere nefiind despăgubit pentru casă şi teren, iar actualmente pe terenul respectiv sunt construite blocuri de locuinţe, aşa cum rezultă şi din planul de situaţie ataşat.
Transpunându-se în teren actul de partaj din 1932 a rezultat că într-adevăr, pe terenul în suprafaţă de 3000 m.p. pe care s-a aflat şi construcţia demolată apare ca fiind edificat blocul D5 împreună cu zona de acces şi de siguranţă a acestuia.
Este adevărat că din adeverinţa nr. 1931 din 26 ianuarie 1995 rezultă că 30 ari din cei 75 ari au fost predaţi cu proces verbal către G.A.S. Ştefăneşti, însă ulterior, prin construcţia blocurilor de locuit, tribunalul a reţinut că temeiul juridic al terenurilor a fost modificat, acesta fiind reprezentat de calitatea de imobil preluat fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, cu incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la dovada dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3000 m.p. şi construcţie - locuinţă demolată, tribunalul a reţinut că prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-au identificat aceste imobile ce au aparţinut autorilor reclamanţilor în baza deciziei civile de partaj nr. 370 din 24 septembrie 1932 pronunţată de Tribunalul Judeţului Argeş - lotul nr. 5, acestea fiind identificate în schiţele anexă filele 192 -195.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul Primarul Municipiului Piteşti, iar prin cererea de aderare s-a solicitat admiterea apelului şi modificarea sentinţei civile pronunţată în cauză în sensul admiterii cererii în totalitate şi obligarea pârâtului să-i despăgubească cu suma stabilită de expert în raportul de expertiză.
Referitor la apelul formulat de pârâtul Primarul Municipiului Piteşti, Curtea a reţinut că nu pot fi admise criticile aduse sentinţei pronunţată de instanţa de fond, întrucât aceasta a făcut o interpretare corectă a probatoriului administrat în cauză, reţinând o situaţie de fapt cu privire la imobilele din litigiu în concordanţă cu acesta, căreia i s-au aplicat corespunzător dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Din considerentele sentinţei recurate a rezultat că au fost analizate susţinerile părţilor şi probele administrate în cauză şi corect a statuat că terenul în suprafaţă de 3000 m.p. ocupat de construcţia blocurilor D4, D5 şi D6, zona de siguranţă a acestora, parcări şi alei de acces, a aparţinut autorului reclamanţilor, care nu a fost restituit în baza Legii nr. 18/1991 şi nici nu s-au acordat despăgubiri.
Dovada proprietăţii acestui teren s-a făcut cu decizia civilă de partaj nr. 370 din 24 septembrie 1932 pronunţată de Tribunalul Judeţului Argeş, prin care lotul nr. 5 în care este prevăzut acest teren s-a atribuit autorului reclamanţilor, teren ce a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert D.V. (f.187-195).
Din adeverinţa nr. 1931 din 26 ianuarie 1995, emisă de Primăria Municipiului Piteşti, rezultă că autorul reclamanţilor, M.S., a deţinut rol agricol în Piteşti, str. N. Bălcescu, care cuprindea teren arabil 70 de ari, teren curţi-clădiri 5 ari, total teren 75 ari, din care 3000 m.p. au fost predaţi cu proces-verbal către G.A.I. Ştefăneşti.
Din adresa nr. 2775 din 25 februarie 1991 emisă de aceeaşi primărie rezultă că imobilul aparţinând autorului reclamanţilor a fost demolat fără decret de expropriere, iar pe teren au fost construite blocuri de locuit, situaţie faţă de care în mod corect a statuat prima instanţă incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, obiect de reglementare al acesteia îl constituie imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - decembrie 1989, precum şi cele rechiziţionate în baza Legii nr. 139/1940.
Criticile aduse de către apelant cu privire la nelegalitatea sentinţei în sensul că prin soluţia pronunţată în cauză s-ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat stabilită prin dispoziţia nr. 775/2002 emisă de primar, contestată de reclamanţi şi respinsă prin sentinţa civilă nr. 256 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Argeş, definitivă şi irevocabilă, sunt nefondate şi urmează a fi respinse.
Prin sentinţa civilă sus-menţionată pronunţată de Tribunalul Argeş a fost analizată contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 775/2002 emisă de Municipiul Piteşti - prin primar, în timp ce obiectul prezentei contestaţii vizează dispoziţia nr. 4227/2008 emisă de acelaşi primar, astfel că nu există identitate de obiect şi cauză juridică pentru a fi incidente în cauză dispoziţiile art. 1201 C. civ.
Din considerentele sentinţei pronunţată de tribunal în anul 2002, rezultă faptul că prin decizia nr. 775 din 16 august 2002 autoritatea competentă nu s-a pronunţat în privinţa acordării de despăgubiri pentru construcţiile demolate, întrucât notificările cu privire la terenul şi construcţiile demolate au fost înaintate Prefecturii judeţului Argeş pentru a dispune potrivit dispoziţiilor capitolului V din Legea nr. 10/2001, sub acest aspect considerându-se că cererea de acordare de despăgubiri băneşti - contestaţia - este prematur formulată (f. 113 Dosar nr. 6266/2002).
Referitor la cererea de aderare la apel formulată de intimaţii-reclamanţi în baza dispoziţiilor art. 293 pct. 1 C. proc. civ., prin care aceştia au solicitat modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii acestora în totalitate şi obligarea pârâtului să-i despăgubească cu suma stabilită de expert în raportul de expertiză, Curtea a constatat că este nefondată, faţă de măsurile reparatorii reglementate de dispoziţiile legale incidente.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Piteşti, în susţinerea căruia s-au invocat aceleaşi motive ca în cererea de apel.
Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului, în considerarea celor ce succed:
Art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevede printre hotărârile supuse recursului deciziile pronunţate de instanţa de apel.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate a hotărârii atacate şi dezvoltarea acestora.
Din coroborarea acestor dispoziţii procedurale rezultă că prin cererea de recurs trebuie să se formuleze critici privind decizia de apel, respectiv modul de soluţionare de către instanţă a motivelor de apel.
Reluarea criticilor de apel prin cererea de recurs, fără a se formula motive de nelegalitate privind modul de soluţionare a acestora, nu respectă cerinţele normelor procedurale susmenţionate, urmând ca Înalta Curte să dispună în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Piteşti împotriva deciziei civile nr. 39/ A din 09 martie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 1884/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1901/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|