ICCJ. Decizia nr. 190/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 190/2012
Dosar nr.32260/3/2009
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 04 august 2009 la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL a chemat în judecată pe pârâţii R.A.D.E.F. R.F. şi Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa: 1. să se constate, în temeiul art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 364/2004 existenţa dreptului său de a încheia cu pârâta R.A.D.E.F. R.F. contractul de vânzare-cumpărare a activelor Cinematograful Arta situat în municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, în suprafaţă de 624 mp constituit din sală, hol, depozite, vestibul, imobil înscris în C.F. cu nr. cadastral 23669, teren în suprafaţă de 1.816 mp – pentru preţul de 257.058 lei (respectiv 61.000 Euro); clădire administrativă situată în municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna şi teren în suprafaţă de 235,75 mp înscris în C.F. nr. 23672 pentru preţul de 7.478 Euro (31.510 lei); 2. să se pronunţe o hotărâre judecătorească care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru clădirea administrativă ce a rămas în proprietatea R.A.D.E.F.R.F. prin Legea nr. 303/2008; 3. să se dispună înscrierea în C.F. nr. 23669 top 788/2/a şi C.F. 23672 – top 788/2/2 a dreptului de proprietate în favoarea sa asupra imobilului cinematograful Arta, compus din clădire de cinematograf şi teren în suprafaţă de 1.816 mp asupra imobilului clădire administrativă şi teren în suprafaţă de 235,75 mp; 4. să se dispună ca, la rămânerea irevocabilă a hotărârii de transmitere a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, să se radieze dreptul de proprietate al Statului Român şi dreptul de administrare în favoarea Sfatului Popular al oraşului Sfântu Gheorghe din C.F. 23669 – nr.top 788/2/a şi C.F. 23672 – nr. top 788/2/2.
Prin cererea reconvenţională formulată în cauză la data de 31 august 2009 pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sf. Gheorghe a solicitat să se constate că prin efectul Legii nr. 303 din 03 decembrie 2008, de la data intrării în vigoare a acesteia, imobilul Cinematograful Arta situat în Municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, din domeniul privat al Statului Român şi din administrarea R.A.D.E.F. R.F. a trecut în domeniul public al unităţii administrativ teritoriale – Municipiul Sfântu Gheorghe; să se dispună obligarea reclamantei să permită şi să asigure pătrunderea reprezentanţilor Municipiul Sfântu Gheorghe în incinta imobilului Cinematograful Arta în exercitarea prerogativelor de proprietar de drept al imobilului, în vederea inventarierii bunurilor mobile; să se dispună evacuarea necondiţionată a pârâtei pentru neplata chiriei stipulate în contractul de închiriere nr. 3/2006 şi obligarea la plata chiriei restante de 784 Euro/lună, începând cu data transferului dreptului de proprietate până la plata efectivă, cu majorările de întârziere pe care le va preciza până la primul termen de judecată; să se dispună obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Pârâtul a mai solicitat ca R.A.D.E.F. R.F. să fie obligată la predarea activului şi pasivului aferent imobilului Cinematograful Arta pe baza bilanţului contabil.
La termenul de judecată din data de 10 februarie 2010 tribunalul a invocat şi a admis excepţia de netimbrare a capetelor unu şi doi din cererea principală în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997, reţinând că reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru stabilită la termenul anterior.
De asemenea, tribunalul a respins excepţia de necompetenţă materială, excepţia de necompetenţă teritorială, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului local Sfântu Gheorghe – pentru capetele trei şi patru din cererea principală şi a constatat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a rămas fără obiect în privinţa primelor două capete din cererea principală, pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 10 februarie 2010.
La termenul de judecată din data de 10 februarie 2010 pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe a precizat cuantumul chiriei solicitate ca fiind de 43.081,1 lei (chirie datorată la 31 ianuarie 2010) şi cuantumul penalităţilor aferente – 7.858,48 lei.
La termenul de judecată din data de 15 septembrie 2010 tribunalul a invocat din oficiu şi a admis excepţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată a R.A.D.E.F.R.F. în temeiul dispoziţiilor art. 57 C. proc. civ., cerere formulată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe întrucât dispoziţiile art. 57 C. proc. civ. prevăd posibilitatea părţilor de a chema în judecată un terţ „care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul", deci o persoană care ar putea avea calitatea de reclamant într-un viitor litigiu prevalându-se de aceleaşi drepturi ca cele deduse judecăţii de reclamant din procesul pendinte; terţul chemat astfel în judecată are calitatea procesuală de reclamant urmând să îşi dovedească dreptul pretins în contradictoriu cu reclamantul şi pârâtul; în speţă pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe prin cererea formulată în contradictoriu cu pârâta R.A.D.E.F.R.F. a invocat pretenţii distincte de cele deduse judecăţii de reclamantă, chemând în judecată R.A.D.E.F.R.F. în calitate de pârâtă.
Prin sentinţa comercială nr.8938 pronunţată la 22 septembrie 2010 în dosarul nr. 32260/3/2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a anulat, ca netimbrate capetele de cerere unu şi doi din cererea principală formulată de reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL, în contradictoriu cu pârâţii R.A.D.E.F. R.F. şi Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe prin Primar; a respins ca neîntemeiate capetele trei şi patru din cererea principală; a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe în contradictoriu cu reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL şi a constatat că imobilul Cinematograful Arta situat în Municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna a trecut din domeniul privat al Statului Român şi din administrarea R.A.D.E.F. R.F. în domeniul public al Municipiului Sfântu Gheorghe; a respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei să permită pătrunderea reprezentanţilor Municipiului Sfântu Gheorghe în incinta imobilului în litigiu în vederea inventarierii bunurilor mobile ca rămas fără obiect; a respins capătul de cererea privind evacuarea reclamantei ca neîntemeiat; a obligat reclamanta să plătească pârâtului Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe suma de 43.081,80 lei cu titlu de chirie şi suma de 7.858,48 lei cu titlu de majorări de întârziere; a respins cererea formulată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe în contradictoriu cu pârâta R.A.D.E.F. R.F. ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că se impune anularea ca netimbrate, a primelor două capete de cerere din cererea principală (capătul de cerere având ca obiect constatarea existenţei dreptului reclamantei de a încheia cu pârâta R.A.D.E.F. R.F. contractul de vânzare-cumpărare pentru bunurile în litigiu şi capătul de cerere având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare), ca efect al admiterii excepţiei de netimbrare.
În ceea ce priveşte capătul trei din cererea principală (înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor în litigiu) şi capătul patru din cererea principală (radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului Român şi dreptul de administrare al Sfatului Popular al Oraşului Sfântu Gheorghe la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de transmitere a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei), tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate în condiţiile în care au caracter accesoriu în raport cu primele două capete din cererea principală în privinţa cărora s-a admis excepţia de netimbrare.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională tribunalul a reţinut că prin contractul de închiriere nr. 3 din 24 ianuarie 2006 încheiat între reclamantă şi pârâta R.A.D.E.F. R.F., reclamanta a dobândit de la pârâtă dreptul de folosinţă asupra cinematografului Arta, situat în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna până la data de 31 decembrie 2010 în schimbul unei chirii de 784 Euro lunar.
Prin sentinţa comercială nr. 6521 din 14 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL în contradictoriu cu pârâta R.A.D.E.F. R.F. şi a fost obligată pârâta să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare a activelor cinematograful Arta situat în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna şi clădirea administrativă situată în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, prin negociere directă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut în temeiul Legii nr. 346/2004 că reclamanta este îndreptăţită să dobândească dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au format obiectul contractului de închiriere.
Această sentinţă a rămas irevocabilă la data de 09 octombrie 2008 prin Decizia comercială nr. 2806 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 4560/2/2007.
Prin Legea nr. 303 din 03 decembrie 2008 privind aprobarea OUG nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea OG nr. 39/2005 privind cinematografia şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea OG nr. 39/2005 privind cinematografia, s-a prevăzut la punctul 8 că „de la data intrării în vigoare a acestei legi, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic prevăzute în anexa nr. 1 la OG nr. 39/2005 aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea R.A.D.E.F. R.F., împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective".
Cum în speţă, imobilul Cinematograful Arta situat în Municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna este menţionat în anexa 1 la OG nr. 39/2005 la poziţia 150, tribunalul a constatat că prin efectul dispoziţiilor legale anterior menţionate acest imobil a trecut din domeniul privat al Statului Român şi din administrarea pârâtei R.A.D.E.F. R.F. în domeniul public al Municipiului Sfântu Gheorghe.
Aşa fiind, tribunalul a apreciat întemeiat primul capăt din cererea reconvenţională, admiţându-l.
În ceea ce priveşte cel de al doilea capăt de cerere având ca obiect obligarea reclamantei să permită pătrunderea reprezentanţilor Municipiului Sfântu Gheorghe în incinta cinematografului Arta pentru inventarierea bunurilor mobile, tribunalul a reţinut că inventarierea bunurilor mobile din cinematograful Arta a fost realizată de reprezentanţii Municipiului Sfântu Gheorghe la data de 07 ianuarie 2010, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. 71 din 07 ianuarie 2010 încheiat de executorul judecătoresc K.E. în cadrul executării silite a sentinţei civile nr. 1766/2009 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe aspect reţinut şi de Tribunalul Covasna prin sentinţa nr. 344 din 08 decembrie 2010 (fila 211 dosar). S-a reţinut totodată în această sentinţă că la data de 07 ianuarie 2010 s-a încheiat şi un proces-verbal între reprezentanţii R.A.D.E.F. R.F. şi primarul oraşului Sfântu Gheorghe, prin care s-a convenit predarea-primirea activului Cinematograful Arta conform balanţei de verificare şi a fişei mijloacelor fixe, fiind anexate procesul-verbal, lista de inventariere şi fişa mijloacelor fixe.
Prin urmare, în condiţiile în care inventarierea bunurilor mobile aflate în imobilul în litigiu a fost realizată la data de 07 ianuarie 2010, tribunalul a apreciat că cel de al doilea capăt din cererea reconvenţională a rămas fără obiect şi l-a respins ca atare.
Referitor la capătul trei din cererea reconvenţională având ca obiect evacuarea reclamantei din imobilul ce formează obiectul contractului de închiriere nr. 3/2006 pentru neplata chiriei, tribunalul a apreciat că este neîntemeiat şi l-a respins ca atare întrucât obligarea locatarului de a preda bunul se naşte la momentul încetării efectelor contractului de închiriere, iar contractul de închiriere nr. 3/2006 urmează să îşi producă efectele până la data de 31 decembrie 2010 astfel cum au stabilit părţile la momentul încheierii sale.
Comportamentul culpabil al locatarului care nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată a chiriei dă dreptul locatorului să solicite rezilierea contractului, conform art. 1021 C. civ., şi doar în ipoteza desfiinţării contractului poate solicita predarea bunului ce a format obiectul locaţiunii anterior termenului stabilit în contract.
În ceea ce priveşte capătul patru din cererea reconvenţională – obligarea reclamantei la plata chiriei stabilite în contractul de închiriere nr. 3/2006 şi la plata penalităţilor de întârziere, tribunalul a apreciat întemeiată cererea, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe fiind îndreptăţit în calitate de administrator al bunului – calitate conferită de prevederile pct. 8 din Legea nr. 303/2008 – să solicite plata chiriei stabilită în contract, respectiv suma de 43.081,80 lei reprezentând echivalentul în lei al sumei de 784 Euro lunar pentru perioada 1 ianuarie 2009 - ianuarie 2010 precum şi penalităţi de întârziere în cuantum de 7.858,48 lei. În privinţa penalităţilor de întârziere, tribunalul a reţinut că prin art. 7 din contractul de închiriere părţile au stabilit că pentru neplata la termen a chiriei locatarul datorează penalităţi de întârziere „egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare" iar potrivit art. 120 alin. (7) C. proCod Fiscal penalităţile de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare sunt de 0,1 % pe zi de întârziere, pentru perioada ianuarie 2009 – ianuarie 2010 acest cuantum fiind solicitat şi de pârât conform tabelului aflat la fila 183 din dosar.
Apărarea reclamantei potrivit căreia nu are obligaţia de a achita chiria pentru un imobil care prin efectul unei hotărâri judecătoreşti îi aparţine nu poate fi primită întrucât prin sentinţa nr. 6521 din 14 mai 2007 nu s-a realizat transferul dreptului de proprietate asupra imobilului ce a format obiectul contractului de închiriere în patrimoniul reclamantei ci instanţa a dispus obligarea pârâtei R.A.D.E.F.R.F. să îi transmită reclamantei dreptul de proprietate asupra bunului prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, reclamanta rămânând – câtă vreme nu s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare – doar titularul unui drept de folosinţă asupra spaţiului.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 969 C. civ. şi art. 1073 C. civ., tribunalul a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 43.081,80 lei cu titlu de chirie şi la plata sumei de 7.858,48 lei cu titlu de penalităţi de întârziere.
În ceea ce priveşte cererea formulată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe în contradictoriu cu pârâta R.A.D.E.F. R.F., tribunalul a respins-o ca inadmisibilă ca efect al admiterii excepţiei de inadmisibilitate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 183 de la 7 aprilie 2011 a respins apelul declarat de reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL Braşov prin administrator judiciar C.I.I. I.C.I., cu sediul în Braşov împotriva sentinţei comerciale nr. 8938 din 22 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe prin primar şi R.A.D.E.F. R.F., ca nefondat.
A admis apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe prin primar, împotriva sentinţei comerciale nr. 8938 din 22 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimatele SC I.L.G.D.C. SRL Braşov prin administrator judiciar C.I.I. I.C.I., cu sediul în Braşov şi R.A.D.E.F. R.F. Bucureşti.
A schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că: a obligat reclamanta la plata către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sf. Gheorghe şi a sumei de 8624 Euro, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând chirie aferentă perioadei 01 februarie 2010 - 31 decembrie 2010, precum şi la plata penalităţilor de întârziere aferente acestei sume, calculate potrivit normelor legale incidente în cazul creanţelor bugetare, a dispus evacuarea reclamantei din imobilul situat în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna (cinematograful Arta), pentru lipsa titlului locativ, a respins capătul din cererea reconvenţională privind plata chiriei pentru perioada ulterioară datei 31 decembrie 2010, ca neîntemeiat şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
La termenul de judecată de la 24 martie 2011 instanţa de apel a reţinut că susţinerile apelantei SC I.L.G.D.C. SRL referitoare la excepţia lipsei capacităţii procesuale a Consiliului Local al Municipiului Sf. Gheorghe se constituie în fapt, într-un motiv de apel.
Cu privire la apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe care a fost admis, instanţa de apel a reţinut următoarele.
Că motivul de apel privind soluţionarea cererii de evacuare a reclamantei SC I.L.G.D.C. SRL este întemeiat, având în vedere faptul că, între timp, contractul de închiriere a încetat la data de 31 decembrie 2010, prin împlinirea termenului convenit de părţi.
Or, spre deosebire de rezilierea contractului, care are o natură juridică aparte, chiar şi în condiţiile unui pact comisoriu de grad IV, încetarea contractului la împlinirea termenului extinctiv se produce automat, astfel că se poate constata direct faptul încetării contractului pe acest temei şi să dispună evacuarea, pentru lipsa titlului locativ.
Faţă de împrejurarea că, în cauză contractul de închiriere a fost în fiinţă până la data de 31 decembrie 2010 şi precizările depuse de apelantul – pârât Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe în apel cu privire la cuantumul chiriei şi al majorărilor de întârziere aferente, calculate până la data de 31 decembrie 2010, şi dispoziţiile art. 294 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că se vor putea cerere dobânzi, rate, venituri ajunse la termene şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe, instanţa de apel a reţinut că reclamanta datorează şi chiria restantă până la încetarea contractului de închiriere, fără punere în întârziere şi fără nicio altă formalitate prealabilă.
Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a menţinut soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte obligarea reclamantei la plata chiriei aferente perioadei 01 ianuarie 2009 - ianuarie 2010 şi a obligat reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL la plata către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe şi a sumei de 8624 Euro (calculată în raport cu chiria lunară menţionată în contractul de închiriere), în echivalent lei la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând chirie aferentă perioadei 01 februarie 2010 - 31 decembrie 2010, precum şi plata penalităţilor de întârziere aferente acestei sume, calculate potrivit normelor legale incidente în cadrul creanţelor bugetare.
Instanţa de apel a respins cererea intimatului de obligare a reclamantei SC I.L.G.D.C. SRL la plata unor sume, cu titlu de chirie şi după data de 21 decembrie 2010.
II. Cu privire la apelul declarat de reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL care a fost respins ca nefondat, s-a reţinut că:
În esenţă, apelanta SC I.L.G.D.C. SRL a susţinut că, în temeiul art. 21 din Legea nr. 215/2001, acţiunea ar fi trebuit să se judece în contradictoriu cu Municipiul Sf. Gheorghe, reprezentat prin Primar, deoarece municipiul, în calitate de unitate administrativ teritorială, are personalitate juridică şi, prin urmare, el este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului ce a constituit în cauză obiectul contractului de închiriere şi, prin urmare, el este şi beneficiarul sumelor primite cu titlu de chirie.
În realitate, apelanta a reiterat, sub o altă formulare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a consiliului local, invocată de aceasta prin cererea introductivă formulată de apelanta SC I.L.G.D.C. SRL, discutată şi respinsă de prima instanţă prin încheierea din şedinţa publică din 10 februarie 2010.
Astfel, prima instanţă a reţinut că această excepţie a rămas fără obiect în ceea ce priveşte primele două capete din cererea introductivă formulată de SC I.L.G.D.C. SRL, având în vedere faptul că acestea au fost anulate ca netimbrate, iar în privinţa restului pretenţiilor formulate de reclamantă, tribunalul a reţinut că, consiliul local are calitate procesuală pasivă în condiţiile în care reclamanta a solicitat radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al statutului şi radierea dreptului de administrare al Sfatului Popular al Oraşului Sfântul Gheorghe şi înscrierea dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, iar pârâta este succesoarea fostului Sfat Popular al Oraşului Sfântul Gheorghe.
Întrucât Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe are calitate procesuală şi poate sta în proces în raport cu cerere de chemare în judecată formulată de SC I.L.G.D.C. SRL, s-a admis că acesta poate sta în proces şi în raport cu cererea reconvenţională pe care a formulat-o în contradictoriu cu reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL.
Totodată s-a constatat că, consiliul local are calitate procesuală şi capacitatea specială de a sta în proces şi în temeiul reglementărilor speciale din materia cinematografiei, respectiv prin Legea nr. 303/2008 privind aprobarea OUG nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea OG nr. 39/2005 privind cinematografia şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea OG nr. 39/2005 privind cinematografia, prevăzute la pct. 8.
În speţă, cum imobilul Cinematograful Arta situat în Municipiul Sfântul Gheorghe a trecut în domeniul public al Municipiului Sfântul Gheorghe, consiliul local asigură administrarea acestui imobil şi în această calitate poate să stea în proces, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate, cu atât mai mult cu cât, în ceea ce priveşte cererea reconvenţională a consiliului local, aceasta are în vedere efectele unui contract de închiriere, care este chiar un act de administrare.
Punerea în aplicare a dispoziţiilor legale menţionate, s-a realizat prin Protocolul încheiat la 31 martie 2009 între R.A.D.E.F. R.F., fostul titular al dreptului de administrare şi Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe, noul titular al dreptului de administrare.
Instanţa de apel a respins critica apelantei reclamante SC I.L.G.D.C. SRL prin care a susţinut că prima instanţă, respectiv Tribunalul Bucureşti, nu ar fi fost competentă să soluţioneze cererea reconvenţională, ci competenţa ar fi revenit Judecătoriei Sf. Gheorghe, reţinând că cererea reconvenţională urmează acelaşi regim juridic, în sensul că judecata ei este de competenţa instanţei sesizată cu cererea principală, în raport de dispoziţiile art. 17 C. proc. civ.
În speţă, instanţa a reţinut existenţa unei legături între cererea principală formulată de reclamantă şi cererea reconvenţională a pârâtului, avându-se în vedere că pretenţiilor acestei reclamante legate de dobândirea unui drept de proprietate asupra imobilului cu destinaţia de cinematograf, pârâtul Consiliul local le-a opus propriile pretenţii întemeiate pe contractul de închiriere încheiat cu această societate, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 119 alin. (1) C. proc. civ., operând prorogarea de competenţă prevăzută de art. 17 C. proc. civ. pentru cererile incidentale, aşa cum este şi cererea reconvenţională.
Cu privire la fondul cauzei, apelanta reclamantă SC I.L.G.D.C. SRL a criticat soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte admiterea capătului de cerere din cererea reconvenţională formulată de consiliul local privind constatarea că, prin efectul Legii nr. 303/2008 imobilul în cauză a trecut în domeniul public al Municipiului Sfântul Gheorghe şi în administrarea consiliului local.
Instanţa de apel reţine că această critică este neîntemeiată, întrucât în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. privind inadmisibilitatea acţiunii în constatare, deoarece pârâtul consiliul local nu a formulat o acţiune în constatare, ci o acţiune complexă, în pretenţii, solicitând, printre altele evacuarea, precum şi obligarea reclamantei SC I.L.G.D.C. SRL la plata chiriei restante.
În ceea ce priveşte fondul pretenţiilor consiliului local referitoare la evacuarea SC I.L.G.D.C. SRL şi plata chiriilor restante, instanţa de apel, examinând argumentele apelantei SC I.L.G.D.C. SRL prin care critică soluţia primei instanţe, respectiv răspunde motivelor de apel invocate de consiliul local, reţine că acestea sunt neîntemeiate, fiind pe deplin valabile considerentele expuse la pct. I din prezenta hotărâre, în cadrul cărora au fost examinate atât susţinerile apelantului consiliul local, cât şi ale apelantei SC I.L.G.D.C. SRL, instanţa de apel găsind întemeiat apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, acestea pot fi acordate de instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., doar în măsura în care a fost sesizată sub acest aspect cu o cerere formulată în mod procedural legal. Or, în acest sens, apelantul Consiliul local a formulat o cerere de obligare a SC I.L.G.D.C. SRL la plata cheltuielilor de judecată abia în cuprinsul concluziilor scrise înregistrate la dosarul cauzei la data de 30 martie 201, după încheierea dezbaterilor, la 24 martie 2011şi amânarea pronunţării.
Împotriva deciziei comerciale nr. 183 din 7 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat recurs reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL, prin administrator judiciar C.I.I. I.C.I. cu sediul în Braşov, întemeiat pe dispoziţiile art. 3021 pct. c şi art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând în concluzie, admiterea recursului, în principal, casarea deciziei şi trimitere cauzei spre rejudecare, iar în secundar, modificarea deciziei în sensul respingerii atât a acţiunii principale, cât şi a cererii reconvenţionale.
Cum recurenta reclamantă, a depus la dosar două rănduri de motive de recurs, ambele depuse în termen, acestea urmează a fi subsumate şi analizate o singură dată.
În criticile formulate, recurenta reclamantă după o prezentare amănunţită a situaţiei de fapt, susţine în esenţă următoarele:
- Recurenta reclamantă a invocat excepţia netimbrării petitelor 1 şi 2 din cererea reconvenţională formulată de către intimatul pârât Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe, la fond şi apel, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, solicitând anularea ca netimbrate a acestora.
- Invocând art. 304 pct. 5 C. proc. civ. recurenta reclamantă a reiterat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Consiliul Local Sf. Gheorghe, organism ce nu poate sta în nume propriu în proces, singurul subiect de drepturi şi obligaţii ce are şi capacitate procesuală este Municipiul SF. Gheorghe reprezentat de primar, în raport de dispoziţiile art. 19 şi art. 21 din Legea nr. 215/2001.
Faţă de această situaţie recurenta susţine că Decizia atacată este lipsită de eficienţă juridică, ea neputând fi pusă în executare, întrucât a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosinţă şi că, în temeiul art. 21 din Legea nr. 215/2001 acţiunea ar fi trebuit să se judece în contradictoriu cu Municipiul Sf. Gheorghe, reprezentat prin Primar, deoarece municipiul, în calitate de unitate administrativ teritorială, are personalitate juridică şi, prin urmare, el este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului ce a constituit în cauză obiectul contractului de închiriere şi, prin urmare, el este şi beneficiarul sumelor primite cu titlu de chirie .
Recurenta reclamantă SC I.L.G.D.C. SRL a invocat şi excepţiile necompetenţei material funcţionale şi teritoriale a tribunalului în judecarea cererii reconvenţionale, apreciind a fi aplicabile disp. art. 13 alin. (1) C. proc. civ., avându-se în vedere că cererea reconvenţională este o adevărată acţiune în pretenţii privind petitul de obligare la plata contravalorii chiriilor restante.
În acest sens, recurenta reclamantă SC I.L.G.D.C. SRL a susţinut că prima instanţă, respectiv Tribunalul Bucureşti, nu ar fi fost competentă să soluţioneze cererea reconvenţională, ci competenţa ar fi revenit Judecătoriei Sf. Gheorghe sau Tribunalului Sf. Gheorghe, fiind vorba de o cerere având ca obiect pretenţii.
În ceea ce priveşte petitul având ca obiect evacuarea apreciază că în speţă s-a pronunţat o instanţă necompetentă material – funcţional, în sensul că, în cauză competenţa aparţine secţiei civile şi nu secţiei comerciale, iar în raport de valoarea creanţei competenţa materială în soluţionarea cererii ar reveni Judecătoriei Sf. Gheorghe sau Tribunalului Covasna, conf. art. 2 alin. (1) pct. a C. proc. civ.
Pentru soluţionarea petitului privind evacuarea, recurenta apreciază că instanţa competentă teritorial era instanţa de la locul situării imobilului, conf. art. 10 pct. 2 C. proc. civ. cu respectarea prevederilor art. 5 din acelaşi cod.
- Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă cere Înaltei Curţi, să constate existenţa dreptului său de retenţie asupra imobilului cinematograful Arta, situat în Sfântu Gheorghe, , judeţul Covasna în temeiul art. 1444 C. civ., până la plata efectivă a despăgubirilor reprezentând contravaloarea investiţiilor efectuate de societatea sa, în perioada în care a folosit acest imobil în baza contractului de închiriere nr. 3 din 24 ianuarie 2006, în sumă de 458.726,26 Euro, cu dobânda legală aferentă.
Intimatul pârât Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe, prin întâmpinarea şi concluziile scrise depuse la dosar solicită respingerea recursului reclamantei.
Precizează că, Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe are capacitate procesuală, conf. art. 36 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, avându-se în vedere atribuţiile pe care le are în ceea ce priveşte administrarea domeniului public şi privat al municipiului, prevederile art. 8 din Legea nr. 303/2008 şi art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
În privinţa motivelor de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 8 şi 9, referitoare la dreptul de retenţie al reclamantei, intimatul pârât cere respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile în cauză constată că recursul reclamantei este nefondat.
Cât priveşte excepţia netimbrării petitelor 1 şi 2 din cererea reconvenţională formulată de către intimatul pârât, aceasta va fi respinsă în raport de dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată, avându-se în vedere că bunul imobil ce face obiectul recursului, Cinematograful Arta, face parte din domeniul public al Municipiului Sfântu Gheorghe şi generează venituri publice, care sunt scutite de la plata taxei de timbru.
Cu privire la excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Consiliului Local al Municipiului Sf. Gheorghe, formulată de recurenta reclamantă SC I.L.G.D.C. SRL prin care susţine că, în temeiul art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, acţiunea ar fi trebuit să se judece în contradictoriu cu Municipiul Sf. Gheorghe, reprezentat prin Primar, deoarece municipiul, în calitate de unitate administrativ teritorială, are personalitate juridică şi, prin urmare, el este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului ce a constituit în cauză obiectul contractului de închiriere şi, prin urmare, el este şi beneficiarul sumelor primite cu titlu de chirie, aceasta este nefondată.
Astfel, potrivit art. 36 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, consiliul local are atribuţii în ceea ce priveşte administrarea domeniului public şi privat al unităţii administrativ teritoriale şi că în exercitarea acestor atribuţii consiliul local poate sta în judecată în cauzele ce privesc domeniul public şi privat al municipiului, având calitate procesuală.
Conform art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în litigiile privitoare la dreptul de administrare, statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, iar unităţile administrativ teritoriale de către consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale, care dau mandat scris.
În exercitarea acestor atribuţii consiliul local poate sta în judecată în cauzele care privesc domeniul public şi privat al municipiului, cu atât mai mult cu cât este parte în contractele care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.
De altfel, consiliul local are calitate procesuală şi capacitatea specială de a sta în proces şi în temeiul reglementărilor speciale din materia cinematografiei. Astfel, prin Legea nr. 303/2008 privind aprobarea OUG nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea OG nr. 39/2005 privind cinematografia şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea OG nr. 39/2005 privind cinematografia, s-a prevăzut la pct. 8 că de la data intrării în vigoare a acestei legi, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic prevăzute în anexa nr. 1 la OG nr. 39/2005 aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea R.A.D.E.F.R.F. România Film, împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective.
În speţă, imobilul Cinematograful Arta situat în Municipiul Sfântul Gheorghe a trecut în domeniul public al Municipiului Sfântul Gheorghe şi în administrarea consiliului local.
Prin urmare, consiliul local asigură administrarea acestui imobil şi în această calitate poate să stea în proces, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate, cu atât mai mult cu cât, în ceea ce priveşte cererea reconvenţională a consiliului local, aceasta are în vedere efectele unui contract de închiriere, care este chiar un act de administrare. Aşadar, în raport cu cererea reconvenţională formulată de consiliul local, întrucât pretenţiile acestuia nu se întemeiază pe calitatea de proprietar, ci pe un contract de închiriere care este un act de administrare, cu atât mai mult nu se poate reţine că acesta nu ar putea să stea în proces.
Mai mult decât atât, punerea în aplicare a dispoziţiilor legale menţionate mai sus s-a realizat prin Protocolul încheiat la data de 31 martie 2009 între R.A.D.E.F. R.F. (fostul titular al dreptului de administrare) şi Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe (noul titular al dreptului de administrare), prin primar, la nivelul titularilor dreptului de administrare a imobilului.
Întrucât consiliul local are capacitate procesuală şi poate sta în proces în raport cu cerere de chemare în judecată formulată de SC I.L.G.D.C. SRL, acesta poate sta în proces şi în raport cu cererea reconvenţională pe care a formulat-o în contradictoriu cu reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL.
Critica recurentei reclamante SC I.L.G.D.C. SRL prin care a susţinut că Tribunalul Bucureşti, nu ar fi fost competent să soluţioneze cererea reconvenţională, ci competenţa ar fi revenit Judecătoriei Sf. Gheorghe sau Tribunalului Sf. Gheorghe, fiind vorba de o cerere având ca obiect pretenţii nu poate fi reţinută.
În momentul formulării acţiunii introductive, reclamanta a adresat cererea introductivă Tribunalului Bucureşti, avându-se în vedere că pârâta R.A.D.E.F. R.F. îşi avea sediul în circumscripţia acestei instanţe.
Potrivit art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală, operând o prorogare de competenţă în favoarea instanţei sesizate cu soluţionarea cererii principale, astfel că cererea reconvenţională urmează acelaşi regim juridic, în sensul că judecata ei este de competenţa instanţei sesizată cu cererea principală.
Susţinerea recurentei reclamante SC I.L.G.D.C. SRL că nu există nicio legătură între cererea principală şi cererea reconvenţională nu poate fi reţinută în raport cu dispoziţiile art. 119 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora dacă pârâtul are pretenţii în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconvenţională.
Or, în speţă, pretenţiilor reclamantei legate de dobândirea unui drept de proprietate asupra imobilului cu destinaţia de cinematograf, pârâtul consiliul local le-a opus propriile pretenţii întemeiate pe contractul de închiriere încheiat cu această societate, pretenţii care sunt în legătură tocmai cu imobilul ce a constituit şi obiectul cererii introductive formulată de reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL.
În atare situaţie, condiţiile prevăzute de art. 119 alin. (1) C. proc. civ. sunt în mod evident îndeplinite, operând prorogarea de competenţă prevăzută de art. 17 C. proc. civ. pentru cererile incidentale, aşa cum este şi cererea reconvenţională.
Cât priveşte excepţia necompetenţei materiale funcţionale, Înalta Curte apreciază că şi aceasta este nefondată, avându-se în vedere că litigiul de faţă are caracter comercial, iar nu civil, întrucât operaţiunea de vânzare-cumpărare a unui imobil de către o societate în scopul desfăşurării de activităţi comerciale reprezintă un act de comerţ conform art. 4 C. com.
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, Înalta Curte apreciază că şi aceasta este neîntemeiată, câtă vreme competenţa teritorială exclusivă prevăzută de dispoziţiile art. 13 C. proc. civ. care dispune, că cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilul, este reglementată numai pentru acţiunile reale imobiliare, or în prezenta cauză este vorba despre o acţiune personală imobiliară.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct.8 şi 9 C. proc. civ., prin care recurenta reclamantă cere Înaltei Curţi, să constate existenţa dreptului său de retenţie asupra imobilului cinematograful Arta, situat în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, în temeiul art. 1444 C. civ., până la plata efectivă a despăgubirilor reprezentând contravaloarea investiţiilor efectuate de societatea sa, în perioada în care a folosit acest imobil în baza contractului de închiriere nr. 3 din 24 ianuarie 2006, în sumă de 458.726,26 Euro, cu dobânda legală aferentă, se constată că, recurenta reclamantă face pentru prima dată în recurs această critică cu privire la constatarea dreptului său de retenţie asupra imobilului în cauză, critică pe care nu a formulat-o în apel şi pe care instanţa de apel nu a examinat-o.
Cu alte cuvinte, reclamanta nu putea formula prima dată în recurs, omisso medio, trecând peste apel, o critică asupra căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, în temeiul art. 274 C. proc. civ., instanţa va respinge cererea intimatului pârât Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. I.L.G.D.C. S.R.L., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C.I.I. I.C. împotriva deciziei comerciale nr. 183 din 7 aprilie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI - a comercială, ca nefondat.
Respinge cererea intimatului CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 188/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 186/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
