ICCJ. Decizia nr. 1750/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1750/2012
Dosar nr. 65947/3/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 27 martie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Contestatorul H.D. prin cererea înregistrată la data de 16 februarie 2011, pe rolul Tribunalului Bistrita-Nasaud a chemat în judecată intimaţii MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE și CASA DE PENSII a M.Ap.N. și a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei, menţinerea deciziei iniţiale de pensie emisă în baza Legii nr. 164/2001, obligarea intimaţilor la plata diferenţelor rezultate între pensia iniţială și pensia recalculată cu aplicarea dobanzii legale până la data plăţii efective, suspendarea efectelor deciziei atacate și menţinerea în plată a cuantumului pensiei stabilit prin Decizia initială, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că prin Decizia de pensie contestată s-a dispus netemeinic și nelegal recalcularea pensiei, diminuandu-se nejustificat cuantumul acesteia, implicit patrimoniul său, că impunerea calcularii cuantumului pensiei rezervistului la salariul mediu brut încalcă un drept de proprietate fundamental astfel cum este el prevăzut în art. 44 din Constitutia Romaniei, o încălcare a tratatelor la care România este parte, dar și a jurisprudentei CEDO, că reducerea pensiei pentru viitor și lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă o ingerinţă ce a avut efect privarea de bun în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 ori, ingerinţa trebuie să fie proporţională cu scopul legitim urmărit pentru a menţine un „just echilibru" între cerinţele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, că prin recalcularea pensiilor se crează o discriminare între cadrele militare active care lucrează într-o singură unitate și au putut prezenta adeverinţe cu veniturile realizate și celelalte cadre militare care nu pot prezenta astfel de adeverinţe, creindu-se deosebiri de tratament în cadrul aceleiași categorii profesionale fără justificare obiectivă.
Nu în ultimul rând, contestatorul invocă principiul drepturilor castigate, principiu care are la baza construcţia jurisprudenţială, pensiile aflate în plată fiind drepturi legal câștigate care nu pot fi afectate prin recalculare, altfel prin efectele ei ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii, orice noua reglementare fiind aplicabilă doar pentru viitor, respectiv pentru pensiile stabilite dupa data intrării în vigoare a legii.
Cât privește cuantumul pensiei, contestatorul a arătat că nu au fost luate în considerare perioade de activitate, că datele conţinute în decizie sunt eronate, salariile sunt nereale, lipsesc venituri pe anumite perioade, acestea fiind pe larg precizate în acţiune și contestate fără a primi vreun răspuns de la Casa de pensii.
Contestatorul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și a depus în susţinerea acţiunii, copie de pe Decizia initială de stabilire a pensiei, copie de pe Decizia de recalculare a pensiei, talon de pensie, dovada comunicării deciziei contestate, contestaţia deciziei de recalculare a pensiei și confirmarea de primire a contestaţiei.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin sentinţa civilă nr. 1758/F din 26 septembrie 2011 Tribunalul Bistriţa-Năsăud a dispus declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, făcând aplicarea art. 156 din Legea nr. 19/2000.
Astfel învestit, Tribunalul București a pus în discuţie excepţia de necompetenţă teritorială, reţinând că în prezent Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, că art. 154 din Legea nr. 263/2010 dispune că „cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul, iar că celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul că la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi ale SRI) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
A reţinut tribunalul că normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozitiilor art. 725 C. proc. civ. iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă.
În baza acestor considerete Tribunalul București, secţia a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentinţa nr. 11061 din 7 decembrie 2011 a admis exceptia necompetenţei teritoriale a Tribunalului București Secţia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a declinat competenţa de solutionare a cererii formulată de contestatorul H.D., în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie în vederea soluţionarii conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, învestită legal cu pronunţarea regulatorului de competenţă constată că Tribunalul Bistriţa Năsăud este competent teritorial în soluţionarea cauzei pentru motivele care se vor arăta.
Relevanţă în stabilirea competenţei teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei.
În speţă, promovarea acţiunii s-a realizat la 16 februarie 2011, sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având ca efect abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Aşa fiind, în respectarea art. 725 alin. (1) C. proc. civ. în cauză instanţa competentă teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010, în speţă Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 186/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1748/2012. Civil → |
|---|
