ICCJ. Decizia nr. 1941/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1941/2012
Dosar nr. 7168/110/2009
Şedinţa publică din 19 martie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă reţine următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1387/D din 17 septembrie 2010 a Tribunalului Bacău s-a dispus: admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor şi în consecinţă s-a respins acţiunea în contradictoriu cu acest pârât; admiterea, în parte a acţiunii formulate de către reclamantul P.F.Ş. în contradictoriu cu pârâţii: Primarul Municipiului Oneşti, şi Primăria Municipiului Oneşti; anularea Dispoziţiei nr. 2027 din 30 octombrie 2009 emisă de Primarul municipiului Oneşti, şi stabilirea în favoarea reclamantului, de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de 8500 m.p. teren situat în municipiul Oneşti, str. C., acordate în condiţiile legii speciale privind plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă şi pentru cauze cu minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamant, prin Decizia nr. 26 din 17 martie 2011, a respins calea de atac, ca nefondat pentru considerentele ce urmează.
Reclamantul a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 2027 din 30 octombrie 2009 emisă de Primarul Municipiului Oneşti prin care i s-a respins notificarea pentru că nu a făcut dovada calităţii de moştenitor.
Ulterior, în cadrul procesului, reclamantul a depus un certificat de calitate de moştenitor emis la 2 decembrie 2009, din care rezultă că P.F.Ş. este moştenitorul legal al tatălui său P.F.(decedat la 20 iunie 1962), cu o cotă de 1/1 (fără a se indica dispoziţiile art. 700 sau 696 C. civ.); aceasta în condiţiile în care P.R. (mama reclamantului şi soţia lui P.F.) a decedat la 25 august 1979, P.V. fiica lui P.F. şi sora reclamantului) a decedat la data de 29 martie 1980, iar P.G., fiul lui P.F. şi fratele reclamantului) căsătorit a cărui soţie este în viaţă (aşa cum a declarat reclamantul), a decedat abia la 10 ianuarie 1997.
Totodată Curtea a mai remarcat faptul că, deşi în anul 2001, reclamantul a solicitat despăgubiri pentru 8500 mp, conform rolului 140 aparţinând tatălui său, ulterior, la nivelul anului 2009, invocă existenţa a 13.865 mp.
Cu privire la suprafaţa de 1340 mp din anexa la Decretul nr. 257/1959 - punctul 7 (poziţie în plan 10), instanţa a reţinut că aceasta a aparţinut lui P.A.Ş., (văr cu tatăl reclamantului aşa cum rezultă din declaraţia V.C.) iar nu P.F.Ş., apelantul din cauză şi că suprafaţa de 1380 mp, punctul 11 (poziţia din plan 23) a fost expropriată de la S.I.P.
Din anexa la decretul de expropriere rezultă că doar suprafaţa de 330 mp (pct. 94) a fost expropriată de la tatăl reclamantului şi doar cea de 347 mp (punctul 96) - de la reclamant. În ce-l priveşte pe P.F.Ş., instanţa nu poate aprecia că este una şi aceeaşi persoană cu P.F. de vreme ce pe tatăl acestuia îl chema P. şi nu Ş.
În ce priveşte rolul agricol al lui P.F.s-a constatat, conform menţiunilor detaliate la II. A - Evidenţa terenurilor gospodăriei, că suprafaţă totală avută în posesie - acasă - în anii 1959 - 1960, este de 0,85 ha (0,80 ha arabil şi 0,05 curţi-construcţii).
Totodată, din suprafaţa de 0,05 ha, suprafaţa de 0,02 ha curţi, a fost „dusă” la rolul lui Ş.G. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu 0,29 ha arabil (din cele 0,80 ha) conform înscrierii de pe verso rolului 85 aparţinând lui F.P. unde apare: „Se scade 0,23 ha arabil şi 0,02 ha curţi (...) şi se trece la rolul ginerelui său G.Ş. (...) făcut rol xxx” (Menţiunile apar şi la rolul lui G.Ş.).
În aceste condiţii, în mod corect în 1960 - 1961, la rolul 140 (rolul cel nou, după înzestrarea fiicei) aparţinând lui F.P. apar suprafeţele de 0,51 arabil (0,80 ha - 0,29 ha trecute la G.) şi 0,03 (0,05 - 0,02 ha curţi-construcţii, de asemenea trecute la G.), deci, în total 0,54 ha.
Nu rezultă nici dacă această suprafaţă era în intravilan, în totalitate sau doar ce apare ca fiind „acasă” .
Restul suprafeţei de pe deal Răcăuţi, nu intră în calcul, pe de o parte întrucât nu rezultă că la data exproprierii era în intravilan şi nici nu este reţinută detaliat la punctul II. A. Mai mult, această suprafaţă nu a făcut obiectul notificării, ci imobilul din str. C.
În raport de cele de mai sus rezultă cu certitudine un aspect: singura suprafaţă expropriată cu titlu de la tatăl său P.F. este cea de 330 mp (0,03 ha - cât avea trecut la rol ca fiind curţi-construcţii, după cedarea către G.Ş.). Terenul solicitat de reclamant, în nume propriu nu face obiectul acţiunii de faţă. Suprafaţa de 236 mp expropriată de la G.V. - sora reclamantului - (este tocmai suprafaţa primită de „zestre” de la tatăl său şi trecută pe rolul soţului G.Ş.).
Însă în condiţiile în care reclamantul, ca moştenitor a formulat notificarea exclusiv pentru terenul expropriat care a aparţinut tatălui său se apreciază că doar pentru suprafaţa de 330 mp putea primi despăgubiri.
Chiar mergând pe logica faptului că în realitate părinţii săi au fost expropriaţi, în fapt, de întreaga suprafaţă, aceasta era de doar 0,54 ha, întrucât atât mai deţineau în 1961, restul fiind dat de zestre surorii reclamantului, pentru care acesta nu a formulat notificare.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul.
Prin motivele recursului se arată că instanţa nu a ţinut cont de declaraţiile martorilor depuse la dosar, nici de hotărârea dată de instanţă cu nr. 3251/1955 şi nici hotărârea din Dosar nr. 4922/1955 dată în sentinţa publică din 27 februarie 1956; că nu s-a făcut diferenţa că sora sa P.V. s-a despărţit în fapt de soţul ei G.Ş., că acesta s-a recăsătorit; că a decăzut din dreptul de moştenitor, pentru că nu a avut copii cu sora sa P.V.
Declaraţia notarială arată că tatăl său era cunoscut sub două nume: P. şi P.P, ca şi bunicul la fel.
Se mai arată că suprafaţa de 3843 mp este terenul său moştenit de la tatăl său, F.P.; că la cadastrul 1 poziţia 81 P.P. figurează cu o suprafaţă de curte de 349 mp; că la cadastrul 1 poziţia 94 F.P. figurează cu o suprafaţă de curte de 330 mp.; că la cadastrul 1 poziţia 95 figurează V.P. cu o suprafaţă de curte de 236 mp.; că suprafaţa de 208 mp este drumul de ieşire al familiilor P., pentru care există hotărârile judecătoreşti din ani 1955 şi 1956, plus declaraţiile a 4 martori, iar curţile şi drumul sunt în total de 1123 mp.; se mai arată că la cadastrul nr. 2 la poziţia 7, Ş.P. figurează cu o suprafaţă de grădină de 1340 Ministerului Public.; că la cadastrul nr. 2 la poziţia 11, P.P. figurează cu o suprafaţă de gradină de 1380 mp., total grădină fiind 2720 mp.
Pretinde recurentul să intre în posesia terenului de 3843 mp, deoarece este moştenitorul legal al tatălui său F.P.
Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului, reţine cele ce succed.
Declararea recursului trebuie să fie însoţită de o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs, îngăduite de lege sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii atacate.
Recurentul nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 303 C. proc. civ., neindicând în cererea sa vreunul din motivele de casare şi de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în sensul că nu a formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Motivele invocate reprezintă doar o expunere de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic prin care nu este subliniată relevanţă pe care acestea o reprezintă faţă de argumentele instanţei de fond referitoare la calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită şi a întinderii dreptului dedus judecăţii.
Drept urmare, recursul va fi considerat nemotivat şi, prin raportare la prevederile art. 306 C. proc. civ., sancţionabil cu nulitatea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul P.F.Ş. împotriva Deciziei nr. 26 din 17 martie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1927/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1942/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
