ICCJ. Decizia nr. 1944/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1944/2012
Dosar nr. 46925/301/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 4 aprilie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, C.E.B.P.B. România SA a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în contractul de credit nr. 423702G0140576818 din 18 iunie 2008 încheiat între creditoarea P.B. România SA şi S.L.M., pentru recuperarea creanţei înscrise în titlu, plus cheltuieli de executare.
Judecătoria Târgu Mureş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, instanţa în circumscripţia căreia domiciliază debitorul, reţinând că potrivit art. 3731 C. proc. civ. raportat la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării se îndreaptă la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul debitoarei, aşa cum rezultă din încheierea nr. 5062 din 16 decembrie 2011.
Prin sentinţa civilă nr. 6618 din 30 septembrie 2011, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite a debitoarei S.L.M., în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, apreciind că, în speţă, petenta a solicitat în mod expres încuviinţarea executării silite pe raza Judecătoriei Târgu Mureş şi că, în niciun caz nu se poate susţine că între instanţa în a cărei circumscripţie se află bunurile sau conturile debitorului şi instanţa în a cărei circumscripţie se află sediul sau domiciliul debitorului ar exista întotdeauna identitate, respectiv nu s-ar putea susţine că un debitor are bunuri sau conturi numai în localitatea în care îşi are sediul sau domiciliul, iar faptul că executorul a solicitat expres încuviinţarea pe raza localităţii Târgu Mureş justifică evidenţa competenţei Judecătoriei Târgu Mureş.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.
Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, pentru următoarele considerente.
Art. 373 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea.
Conform art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i, în copie, cererea de executare şi titlul respectiv.
Instanţa de executare este definită, în art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Aşadar, încuviinţarea executării silite o face judecătoria aflată în raza curţii de apel în circumscripţia căreia se află sediul executorului judecătoresc ce va face executarea silită.
Având în vedere că, faţă de art. 3731 alin. (4) C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării silite poate fi respinsă numai dacă cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat; titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerinţă este necesară pentru pornirea executării silite; creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă; titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege, înseamnă că executorul judecătoresc nu este obligat să indice, în chiar cererea de încuviinţare a executării silite, bunurile asupra cărora se va face executarea.
În plus, art. 3731 alin. (3) C. proc. civ. arată că, în temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege.
Prin urmare, este inutil ca la momentul încuviinţării executării silite să se verifice locul unde s-ar afla bunurile ce urmează să fie executate silit, situarea şi existenţa ca atare a bunurilor interesând doar la momentul executării propriu-zise.
Cu alte cuvinte, faptul că, la momentul încuviinţării executării silite, bunul se află în raza unei anumite instanţe, va fi total lipsit de relevanţă pentru determinarea „instanţei de executare”, în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ., dacă, până, la momentul executării efective, a ieşit din raza acelei instanţe.
În cazul în care s-a cerut încuviinţarea executării silite în toate formele de executare, sintagma „judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea” nu poate fi înţeleasă, doar în baza unei prezumţii simple, ca fiind instanţa domiciliului debitorului.
De vreme ce, faţă de art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., creditorul îşi poate alege executorul, iar această alegere are consecinţe şi sub aspectul competenţei materiale şi teritoriale în faza a doua a procesului civil, în condiţiile art. 373 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., limitarea competenţei la instanţa în raza căreia s-ar putea afla bunuri ale debitorului nu are niciun suport legal.
Se constată că, în cauză, creditoarea şi-a manifestat voinţa ca executarea silită a debitorului să se facă pe raza Judecătoriei Târgu Mureş.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului ivit între creditoarea P.B. ROMÂNIA S.A. BUCUREŞTI şi debitoarea S.L.M. în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1952/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 191/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
