ICCJ. Decizia nr. 195/2012. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.195/2012
Dosar nr.4621/2/2010
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2012
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1479 din 14 decembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul I.S., în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 450.000 euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a introducerii de pauze publicitare prelungite în timpul difuzării filmelor artistice.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţa a reţinut în esenţă că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea cerinţelor răspunderii civile delictuale a pârâtei.
Apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 167 din 17 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În considerentele deciziei pronunţate instanţa de apel a reţinut că prejudiciul moral invocat de apelant nu este justificat.
Simplul disconfort cauzat reclamantului prin difuzarea calupurilor de publicitate în timpul filmelor, pe o perioadă mai lungă de timp, în condiţiile în care reclamantul are libertatea să urmărească alte emisiuni nu este de natură să reprezinte un prejudiciu în sensul dispoziţiilor art. 998-999 C. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I.S.
Motivele de recurs prin care recurentul susţine că reclamele publicitare trebuiau date la începutul filmului, pentru a avea posibilitatea de a alege un alt post de televiziune au fot depuse la data de 13 mai 2011.
La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2012 instanţa a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul este nul, pentru considerentele următoare:
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Potrivit art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
În speţă, se constată că motivele de recurs nu au fost depuse în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Astfel, aşa cum rezultă din dosarul instanţei de apel, (fila 49) Decizia atacată i-a fost comunicată recurentului reclamant la Penitenciarul Giurgiu, în data de 24 martie 2011.
Motivele de recurs au fost depuse în data de 16 mai 2011 deşi ultima zi de depunere a acestora s-a împlinit la 9 aprilie 2011.
Prin urmare, motivele de recurs au fost depuse peste termenul prevăzut de lege, fără a se invoca motive de ordine publică.
Faţă de cele arătate, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constata nul recursul declarat de reclamantul I.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul I.S. împotriva deciziei nr. 167/ A din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 196/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 194/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
