ICCJ. Decizia nr. 202/2012. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 202/2012
Dosar nr. 1888/54/2008
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 102 din 13 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins contestaţia în anulare formulată de O.A. împotriva deciziei nr. 7600 din 28 august 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimata A.J.O.F.M. Mehedinţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul O.A., înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 26 martie 2009.
La termenul din data de 2 martie 2010 a fost dispusă suspendarea judecării recursului, în raport de dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La data de 15 noiembrie 2011, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, în vederea discutării perimării.
Recursul se va constata perimat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 2 martie 2010, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecării cererii de recurs.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., aceasta se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Constată perimat recursul formulat de contestatorul O.A. împotriva deciziei nr. 102 din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2029/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2028/2012. Civil → |
|---|
