ICCJ. Decizia nr. 2007/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.2007/2012
Dosar nr.749/104/2009
Şedinţa publică din 20 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Slatina la 23 octombrie 2008, reclamantul D.I. a chemat în judecată pe pârâtele SC P. SA Bucureşti şi Comisia Locală Cungrea de aplicare a legii fondului funciar, solicitând obligarea acestora la plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru o suprafaţă de 8.880 m.p. şi, în continuare, o chirie/ rentă funciară stabilită la nivelul sumei de 51.985 lei, iar în caz contrar obligarea pârâtei SC P. SA de a-şi ridica construcţiile de pe teren, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 514 din 2 februarie 2006 a Judecătoriei Slatina, au fost obligate Comisia Locală Cungrea şi Comisia Judeţeană Olt să reconstituie dreptul de proprietate pentru 1 ha teren arabil, din care face parte şi suprafaţa de 8800 m.p., situată în satul Oteşti Jos, ocupată ilegal de pârâtă, care de peste 18 ani desfăşoară activităţi de exploatare petrolieră.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ.
La termenul de judecată din 2 decembrie 2008 reclamantul a depus precizări, menţionând că perioada de dezdăunare pentru lipsa de folosinţă este cea începând de la 18 martie 1991 şi până la promovarea acţiunii, cuantumul prejudiciului fiind estimat la 935.730 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 843 din 10 februarie 2009, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, declinând competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Olt.
Prin sentinţa civilă nr. 654 din 1 iunie 2010, Tribunalul Olt a anulat cererea reclamantului ca insuficient timbrată, reţinând că acestuia i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru la valoarea pretenţiilor, respectiv 12.543 lei şi 5 lei timbru judiciar, obligaţie legală pe care nu şi-a îndeplinit-o, achitând doar taxa judiciară de 12,60 lei şi 5 lei timbru judiciar.
S-a avut în vedere împrejurarea că reclamantul a formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, însă aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, împotriva încheierii formulându-se cerere de reexaminare de asemenea respinsă ca neîntemeiată, prin încheierea de la 29 iunie 2009.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamantul D.I., solicitând anularea sentinţei şi soluţionarea cauzei în fond, întrucât litigiul este scutit de taxa judiciară de timbru, potrivit art. 24 pct. r) din Legea nr. 147/1996, precum şi în temeiul art. 5 alin. (3) din Titlul XIII al legii nr. 247/2005.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 421 din 25 noiembrie 2010, a respins apelul reclamantului ca nefondat, reţinând, în esenţă, că acţiunea acestuia având ca obiect despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a unei suprafeţe de teren cu privire la care apelantul susţine că se cuvine a-i fi reconstituit dreptul de proprietate, nu se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, nefiind scutită de taxa de timbru.
De asemenea, s-a reţinut că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, întrucât cererea promovată de reclamant nu se constituie într-un act de punere în executare a unei hotărâri judecătoreşti.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul D.I., criticând-o pentru aprecierea eronată în sensul că acţiunea sa nu ar fi scutită de plata taxei judiciare de timbru, cu încălcarea legislaţiei în materie, respectiv Ordinul nr. 760/C/1997, art. 24 pct. r), art. 24 pct. ş), art. 29 alin. (5) şi art. 35.
De asemenea, recurentul a invocat faptul că nu i s-a pus în vedere să achite suma de 12.534,8 lei, iar această obligaţie nu i-a fost adusă la cunoştinţă nici de avocatul său.
Recurentul reclamant a precizat cu caracter subsidiar că este de acord să achite taxele legale, dacă se va considera că acestea sunt datorate.
Intimata Comisia Locală Cungrea pentru aplicarea legilor fondului funciar, prin primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimata SC O.M.V.P. SA a solicitat, prin întâmpinare, să se respingă recursul reclamantului.
Examinând criticile invocate de recurentul reclamant, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Confirmând soluţia primei instanţe, instanţa de apel a reţinut că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă asupra unui teren, în legătură cu care reclamantul pretinde că i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, s-a constatat corect că nu sunt incidente dispoziţiile art. 5 lit. r) din Legea nr. 146/1997.
Prin urmare acţiunea reclamantului nu este scutită de taxă de timbru, nefiind aplicabile nici dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 247/2005 - Titlul XIII, deoarece solicitarea acestuia nu se constituie ca un act de punere în executare a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un litigiu în materie funciară.
Critica legată de necomunicarea cuantumului taxei judiciare de timbru datorate nu poate fi primită.
Deşi, iniţial, prin încheierea de la 15 iunie 2009, i s-a comunicat reclamantului obligaţia legală de a achita taxa judiciară de 12.543 lei, ulterior, prin încheierea de la 20 aprilie 2010, Tribunalul Olt a dispus citarea acesteia cu menţiunea achitării taxei de timbru de 12.528 lei, sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrate.
Prin urmare, având în vedere că reclamantul a fost citat cu această menţiune, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a actului de procedură pentru termenul din 11 mai 2010 (fila 170), nu se poate prevala de faptul că nu i s-ar fi adus la cunoştinţă obligaţia achitării taxei judiciare de timbru.
Celelalte critici vizând încălcarea dispoziţiilor Ordinului nr. 760/C/1997 nu pot fi analizate, fiind invocate direct în recurs, omisso medio, fără a fi constituit şi obiect al motivelor de apel.
De altfel, dispoziţiile la care se referă recurentul vizează o altă situaţie, respectiv scutirea de taxa de timbru a cererilor de restituire a imobilelor preluate de stat în perioada 1945 - 1989.
Precizarea formulată de reclamant prin ultimul motiv de recurs, în sensul că este de acord să achite diferenţa de taxă neachitată la prima instanţă nu poate conduce la admiterea căii de atac, întrucât nici dispoziţiile Legii nr. 146/1997 şi nici dispoziţiile procedurale nu permit o asemenea posibilitate.
Ca atare, curtea reţinând că instanţele de fond şi apel au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va constata că recursul reclamantului D.I. este nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva deciziei nr. 421 din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 201/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2006/2012. Civil → |
|---|
