ICCJ. Decizia nr. 2091/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2091/2012
Dosar nr.8874/2/2011
Şedinţa publică din 22 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 octombrie 2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, petenta D.M. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2209/ R din 22 septembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a sentinţei civile nr. 11159 din 16 noiembrie 2010 a Judecătoriei sectorului 2, arătând că Decizia din recurs a modificat, în parte, sentinţa primei instanţe, în sensul respingerii capătului de cerere privind revendicarea.
Potrivit încheierii din 9 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea de suspendare a executării silite a sentinţei nr. 11159 din 16 noiembrie 2010 a Judecătoriei sectorului 2, reţinându-se în motivare că, deşi s-a susţinut de către reclamantă că a solicitat învestirea cu formulă executorie a sentinţei indicate, nu au fost administrate dovezi care să probeze declanşarea executării silite, în condiţiile prevăzute de art. 372 C. proc. civ., respectiv, în sensul sesizării organului de executare.
Împotriva încheierii menţionate a declarat recurs petenta D.M., care a susţinut că soluţia este nelegală întrucât, aşa cum rezultă din actele dosarului nr. 3955/300/2008, iar nu numai din susţinerile acesteia, a fost formulată cerere de învestire cu formulă executorie, cerere care a fost admisă, efectuându-se învestirea cu formulă executorie, astfel încât posibilitatea declanşării executării silite este iminentă, iar nu ipotetică.
Recursul este inadmisibil, raportat la datele concrete ale speţei şi la dispoziţiile art. 325 coroborate cu art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.
Astfel, din interpretarea sistematică a textelor menţionate, rezultă că instanţa de revizuire poate, până la soluţionarea unei cereri privind executarea silită, să suspende executarea.
În speţă, astfel cum a reţinut prima instanţă, nu s-a făcut dovada declanşării executării silite, pentru a se pune problema temporizării executării, prin suspendarea acesteia.
Susţinerea recurentei conform căreia a formulat cerere de învestire cu formulă executorie şi aceasta ar fi fost şi admisă, a rămas nedemonstrată în cadrul procesului.
Aceasta, în condiţiile în care instanţa de revizuire a consemnat conform practicalei încheierii din 9 ianuarie 2012 că cererea nu a fost finalizată întrucât dosarul a fost înaintat Curţii de apel pentru soluţionarea cererii de revizuire.
De asemenea, situaţia pretinsă de către recurentă nu rezultă, aşa cum afirmă aceasta, din „actele dosarului nr. 3955/300/2008", în conţinutul căruia se regăseşte o singură hotărâre învestită cu formulă executorie (respectiv, sentinţa nr. 3999 din 18 mai 2007 a Judecătoriei sectorului 2), alta decât cea care constituie obiect al revizuirii şi în privinţa căreia s-a solicitat suspendarea.
Or, potrivit art. 403 alin. (3) C. proc. civ. (la care trimit dispoziţiile art. 325 C. proc. civ.) este atacabilă cu recurs, în mod separat, încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. (1) din acelaşi text, iar conform acestui alineat, este vorba de cereri privind executarea silită.
Cum în speţă lipseşte situaţia premisă, referitoare la începerea executării silite (acesta fiind considerentul determinant care a stat la baza adoptării soluţiei recurate), înseamnă că nici încheierea pronunţată nu este supusă căii de atac pe cale separată, nefiind pronunţată în materia care să o facă susceptibilă cenzurii pe cale separată.
Împrejurarea că în încheiere s-a menţionat că este susceptibilă de recurs nu dă posibilitatea exercitării astfel a căii de atac, având în vedere că sistemul căilor de atac este unul legal iar nu jurisdicţional.
Pentru toate considerentele arătate, recursul va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta D.M. împotriva încheierii de şedinţă din 9 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 213/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2088/2012. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
