ICCJ. Decizia nr. 2105/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2105/2012
Dosar nr. 1763/63/2009
Şedinţa publică din 22 martie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia nr. 445 din 07 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova împotriva sentinţei civile nr. 184 din 29 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj. A schimbat în parte sentinţa în sensul că a înlăturat dispoziţia prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor şi a obligat pârâţii să propună acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reclamanţilor, pentru suprafaţa de 747,7 m.p. teren situat în Craiova, strada M.V., judeţ Dolj. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a arătat că imobilul în litigiu a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, iar tribunalul a aplicat corect prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în privinţa stabilirii calităţii reclamanţilor de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii.
Prima instanţă a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001. Pe de altă parte, dovezile administrate în cauză confirmă faptul că nu au fost achitate despăgubiri pentru imobil.
Instanţa şi-a depăşit competenţa atunci când a stabilit cuantumul despăgubirilor, faţă de Decizia nr. 52/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Prerogativele individualizării cuantumului despăgubirilor aparţin comisiilor înfiinţate potrivit Legii nr. 247/2005.
2. Recursul
2.1. Motive
Pârâţii Municipiul Craiova, Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., prin care au formulat următoarele critici:
Intervenienţii sunt cumpărători de drepturi litigioase de la reclamanţi, astfel încât în mod greşit le-au fost acordate lor măsurile reparatorii. Au fost încălcate, astfel, prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001 care stabileşte categoriile de persoane care pot beneficia de măsuri reparatorii, respectiv foştii proprietari. Singura excepţie a fost îngăduită de legiuitor prin art. 4 din Legea nr. 10/2001, în privinţa moştenitorilor foştilor proprietari.
Reclamanţii nu au făcut dovada că la data preluării imobilului autorii lor erau proprietari ai terenului în litigiu.
Instanţa trebuia să analizeze în considerentele deciziei, pe de o parte, regimul juridic actual al imobilului construcţie ce face obiectul litigiului, iar, pe de altă parte, condiţiile restituirii sale. Faţă de specializarea expertului, acesta şi-a depăşit atribuţiile atunci când a dat o interpretare juridică actelor analizate. Or, expertul este obligat să răspundă la obiecţiuni, urmând ca instanţa, coroborat şi cu alte probe, să dispună soluţia ce se cuvine.
Pârâţii nu pot să facă propunere de acordare a despăgubirilor pentru că din raportul de expertiză rezultă că terenul este proprietate particulară.
Instanţa a interpretat greşit actul normativ atunci când a apreciat că terenul a fost preluat abuziv de către stat de la autorii reclamanţilor prin Decretul nr. 92/1950 fără să existe o minimă dovadă în acest sens. Reclamanţii nu au făcut dovada preluării abuzive în sensul prevederilor art. 23 şi 24 din Legea nr. 10/2001. Nu a fost contestat titlul de proprietate al autorilor reclamanţilor, ci dovada preluării abuzive.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Apelanţii nu au dedus analizei în apel problema nesocotirii dispoziţiilor art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001, întemeiată pe faptul acordării măsurilor reparatorii intervenienţilor, însă, întrucât priveşte calitatea procesuală a acestor părţi va fi examinată de instanţa de recurs.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată, în respectarea cerinţelor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, de către moştenitorii legali ai foştilor proprietari - persoane fizice îndreptăţite la restituire. Aşadar, calitate procesuală activă au avut, la debutul procesului, persoanele anume prevăzute de lege. Transmiterea calităţii procesuale a acestora a avut loc în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, încheiat pe parcursul judecăţii în primă instanţă, la 16 decembrie 2009.
Întrucât niciun text din Legea nr. 10/2001 nu interzice o asemenea operaţie juridică, instanţele de fond au apreciat corect faptul că G.D.C. şi G.G. sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în sistemul legii speciale.
Nu este întemeiată nici critica privitoare la faptul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a terenului de la autorii reclamanţilor.
În procesul-verbal încheiat la 9 mai 1941 de către Administraţia Financiară este descris imobilul situat în Craiova, strada M.V., compus din construcţii şi teren. În referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 se arată că imobilul situat în Craiova, pe strada Z.S. este acelaşi cu cel situat anterior pe strada M.V. Cum în adresa din 20 ianuarie 1999 emisă de Consiliul judeţean Dolj se arată că „în anexa Decretului nr. 92/1950 figurează la poziţia XX, numitul N.R. cu 4 apartamente naţionalizate în Craiova, strada Z.S.";, iar în raportul de expertiză se concluzionează faptul că imobilul în litigiu este identic cu cel din actele de proprietate depuse la dosar, instanţele de fond au stabilit în mod corect, în aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, faptul că şi terenul a fost preluat în mod abuziv. De vreme ce s-au administrat dovezile menţionate şi s-a dovedit faptul vecin şi conex pe care se întemeiază prezumţia stabilită prin art. 24 din Legea nr. 10/2001, sarcina probei unei eventuale înstrăinări a imobilului, anterior producerii efectelor Decretului nr. 92/1950, revenea pârâţilor.
Criticile privitoare la raportul de expertiză vizează, în realitate, aspecte de netemeinicie a hotărârii, nesusceptibile de analiză în recurs, faţă de limitarea impusă prin art. 304 C. proc. civ.
În fine, nu este întemeiată nici critica ce vizează faptul că pârâţii ar fi împiedicaţi să emită decizie prin care să facă propunere de acordare a despăgubirilor, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, motivat de faptul că terenul în litigiu este în proprietatea privată a unor persoane fizice. Instanţa de apel a impus acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor acordate potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 tocmai în considerarea faptului că diferenţa de teren preluată de la autorii reclamanţilor nu poate fi restituită în natură pentru că este deţinută de alte persoane, nemaifiind în posesia pârâţilor.
Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de apel făcând interpretarea şi aplicarea corectă a legii materiale incidente în cauză.
În temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii Municipiul Craiova, Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 445 din 07 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2104/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2106/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
