ICCJ. Decizia nr. 2185/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2185/2012
Dosar nr.1153/318/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5648 din 7 septembrie 2010, Judecătoria Târgu-Jiu a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamanţii C.M. şi C.T.N. în contradictoriu cu pârâta SC G. SRL, astfel cum a fost modificată.
A respins cererea reconvenţională formulată de către pârâta SC G. SRL şi cererea de chemare în garanţie a S.C.D.H Târgu-Jiu, formulată de pârâtă.
S-a luat act de renunţarea reclamanţilor la cererea privind uzufructul.
A fost obligată pârâta să lase reclamanţilor, în deplină proprietate şi liniştită posesie, suprafaţa de teren de 1040 m.p., amplasat în Târgu-Jiu, cu vecinătăţile indicate în dispozitivul hotărârii şi să ridice construcţiile de pe acest teren, iar, în caz de refuz, au fost abilitaţi reclamanţii să le ridice pe cheltuiala pârâtei.
A fost obligată pârâta SC G. SRL să plătească reclamanţilor suma de 850 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta-pârâtă SC G. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 2880 din 07 decembrie 2010, pronunţată în dosar nr. 1153/318/2009, Tribunalul Gorj a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă şi a obligat-o pe recurenta pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, către intimaţii reclamanţi.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs pârâta SC G. SRL Târgu-Jiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 426 din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins recursul formulat împotriva deciziei sus-menţionate, ca inadmisibil.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta SC G. SRL.
Conform rezoluţiei de primire a cererii de recurs, s-a stabilit, în sarcina recurentei, obligaţia de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, conform art. 11 cu referire la art. 13 din Legea nr. 146/1997, şi a unui timbru judiciar de 0,15 lei, conform art. 3 din OG nr. 32/1995.
Deşi legal citată cu menţiunea depunerii sumelor de bani sus-menţionate, potrivit dovezii de la dosar recurs, recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a sumelor de bani datorate cu acest titlu.
Potrivit art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau, cel mai târziu, până la primul termen de judecată acordat în cauză, în caz contrar, sancţiunea aplicabilă fiind cea a anulării acţiunii, potrivit alin. (3) din acelaşi text de lege.
Cum recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, Înalta Curte va anula recursul declarat de aceasta, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC G. SRL împotriva deciziei nr. 426 din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2186/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2181/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
