ICCJ. Decizia nr. 2202/2012. Civil. Acţiune în constatare. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2202/2012
Dosar nr.4139/1/2011
Şedinţa publică din 23 martie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 13 mai 2011, S.Ş. şi S.A. au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 414 din 14 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, solicitând anularea acesteia pe temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuienţii au arătat că Decizia atacată este potrivnică deciziei civile nr. 107 din 07 februarie 2008, pronunţată de aceeaşi instanţă.
Astfel, prin Decizia atacată, pronunţată în recursul din al doilea ciclu procesual al cauzei, s-a considerat că cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcţiei dobândite în baza Legii nr. 112/1995 este neîntemeiată, ceea ce vine în contradicţie cu cele stabilite cu putere de lucru judecat prin Decizia de casare din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, în sensul că reclamanţilor le este recunoscut de lege dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei dobândite în baza Legii nr. 112/1995.
Intimaţii au depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, deoarece hotărârile nu sunt potrivnice, fiind pronunţate după casarea cu rejudecare a cauzei.
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., chestiune asupra căreia a rămas în pronunţare în şedinţa publică din 23 martie 2012, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Prin hotărâri definitive potrivnice se înţeleg acelea care s-au pronunţat în dosare separate, prin hotărârea din cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea de lucru judecat rezultat din hotărârea dată în primul dosar.
Rezultă că nu sunt întrunite condiţiile motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. atunci când soluţiile atacate ca fiind contradictorii sunt date în aceeaşi cauză, în etape procesuale diferite, determinate de căile de atac folosite de părţi.
Aceasta deoarece, prin reglementarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia. În cadrul aceluiaşi proces, însă, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă, în diferite faze sau cicluri procesuale, soluţiile pot fi diferite de cele anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecăţii.
În speţă, prevalându-se de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuienţii au solicitat anularea deciziei civile nr. 414 din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara pe motiv că ar fi potrivnică deciziei de casare pronunţată de aceeaşi instanţă în primul ciclu procesual al cauzei, respectiv Decizia civilă nr. 107 din 07 februarie 2008.
Din chiar aceste susţineri ale revizuienţilor, ca şi din verificarea hotărârilor pretins potrivnice, reiese că acestea sunt pronunţate în acelaşi dosar, în etape procesuale diferite.
Astfel, reclamanţii S.Ş. şi S.A. au învestit Judecătoria Timişoara, la data de 22 martie 2007, cu o cerere de chemare în judecată a pârâţilor Statul Român prin Consiliul local al municipiului Timişoara şi Primarul municipiului Timişoara, prin care au solicitat să se constate că odată cu imobilul construcţie, cumpărat în baza Legii nr. 112/1995, au dobândit în virtutea legii şi dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei, în suprafaţă de 755,76 mp şi să se dispună radierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra terenului susmenţionat şi înscrierea lor cu acest drept în cartea funciară.
Prin sentinţa civilă nr. 4532 din 03 mai 2007, Judecătoria Timişoara a admis în parte acţiunea, sens în care a constatat că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei cumpărate, înscris în C.F. Timişoara, în suprafaţă de 321 mp şi a dispus radierea dreptului de proprietate al Statului Român şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra acestei parcele.
Prin Decizia civilă nr. 885/ A din 31 octombrie 2007, Tribunalul Timiş, secţia civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei susmenţionate şi a admis apelul declarat de pârâţi, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii, ca neîntemeiată.
Recursul declarat de reclamanţi împotriva acestei din urmă decizii a fost admis, iar Decizia recurată a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Această soluţie a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 107 din 07 februarie 2008.
În rejudecare, Tribunalul Timiş, secţia civilă a pronunţat Decizia civilă nr. 611/ A din 26 septembrie 2008, prin care a admis apelul reclamanţilor şi a desfiinţat sentinţa de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
În fond după desfiinţarea cu trimitere, cauza a fost soluţionată de Judecătoria Timişoara prin sentinţa civilă nr. 7384 din 14 mai 2009. Prin această sentinţă s-a admis acţiunea şi s-a constatat că reclamanţii au dobândit odată cu imobilul construcţie, în temeiul legii, şi dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei, în suprafaţă de 860 mp, dispunându-se totodată înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra acestui teren.
Sentinţa civilă nr. 7384 din 14 mai 2009 a fost atacată cu apel de către pârâţi, iar prin Decizia civilă nr. 773/ A din 15 noiembrie 2010 a Tribunalului Timiş, secţia civilă s-a admis apelul şi s-a dispus schimbarea sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii.
Soluţia din apel a fost menţinută de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, care prin Decizia civilă nr. 414 din 14 aprilie 2011 a respins recursul reclamanţilor, ca nefondat.
Rezultă că, hotărârile invocate prin cererea de revizuire ca fiind potrivnice, deciziile civile nr. 414 din 14 aprilie 2011 şi nr. 107 din 07 februarie 2008 ale Curţii de Apel Timişoara, au fost pronunţate în acelaşi dosar, în etape procesuale diferite, cea din 2008 în recursul din primul ciclu procesual, iar cea din 2011 în recursul din al doilea ciclu procesual al cauzei, astfel că, potrivit celor anterior arătate, ele nu sunt hotărâri potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În concluzie, reţinând că, în speţă, nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate ce decurge din art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aceea ca hotărârile pretins potrivnice să fie pronunţate în dosare diferite, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă şi o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienţii S.Ş. şi S.A. împotriva deciziei nr. 414 din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 221/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2201/2012. Civil → |
|---|
