ICCJ. Decizia nr. 2209/2012. Civil. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2209/2012
Dosar nr. 2686/103/2010
Şedinţa publică de la 2 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta B.I. Limited Nicosia a chemat-o în judecată pe pârâta SC S.P. SA, solicitând anularea hotărârii nr. 1 a adunării generale extraordinare a acţionarilor SC S.P. SA din 22 iulie 2010, publicarea şi menţionarea hotărârii judecătoreşti în Registrul Comerţului, conform art. 132 alin. (10) din Legea nr. 31/1990, cu cheltuieli de judecată, acţiunea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1172, art. 125, art. 127, art. 129 din Legea nr. 31/1990, art. 225, art. 243 din Legea nr. 297/2004 şi Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009.
Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantă, prin sentinţa civilă nr. 33/COM/CC, reţinând următoarele:
Termenul de 5 zile prevăzut de art. 243 alin. (5) din Legea pieţei de capital nr. 297/2004 a fost respectat, întrucât prin adresa din 11 iunie 2010, pârâta a comunicat reclamantei documentele ce urmau dezbătute în adunarea generală din data de 22 iulie 2010, iar documentele şi materialele în formative referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi s-au putut consulta la sediul societăţii începând cu data de 19 iulie 2010.
Faţă de motivul întemeiat pe prevederile art. 1172 din Legea nr. 31/1990 privind încălcarea normelor privind publicarea convocatorului adunării prin publicarea pe pagina de internet a societăţii, instanţa reţine că este nefondat, întrucât dispoziţiile textului menţionat nu sunt imperative, neîndeplinirea lor neatrăgând nulitatea hotărârii adoptate.
În legătură că nerespectarea termenului de 48 ore pentru depunerea procurilor speciale de reprezentare, instanţa a constatat că toate procurile speciale au fost depuse în termenul prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Astfel procurile B.I. Limited, SC M. SRL, SC L.R. SRL au fost înregistrate la sediul societăţii la 20 iulie 2010 şi cum adunarea generală a fost convocată pentru 22 iulie 2010, a fost respectat termenul de 48 ore înainte de adunarea generală.
Instanţa a reţinut că au fost respectate şi prevederile art. 129 din Legea nr. 31/1990, fiind aleşi trei secretari, care au informat adunarea cu privire la prezenţa acţionarilor şi a capitalului social pe care îl reprezintă fiecare, conform procesului-verbal existent la dosar.
În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, legiuitorul a prevăzut expres sancţiunea în caz de încălcare a dispoziţiei, în sensul că acţionarul vinovat de încălcarea acestor dispoziţii este răspunzător de daunele produse societăţii, neafectând valabilitatea hotărârii adunării generale.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinţei primei instanţe, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 4/2011 din 06 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Raportat la analiza motivelor de apel, instanţa de apel a constatat că hotărârea nr. 1 a adunării generale extraordinare a acţionarilor SC S.P. SA nu este contrară legii, considerentele pentru care a fost respinsă acţiunea de către prima instanţă fiind legale, toate textele de lege invocate fiind aplicate corect.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi pe fondul cauzei admiterea acţiunii, invocând dispoziţiile art. 299, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 132, art. 1172, art. 129 din Legea nr. 31/1990.
A susţinut în recursul său că hotărârea este nelegală fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor care reglementează publicitatea şi constituirea adunărilor generale cu referire la art. 1172 din Legea nr. 31/1990, art. 6 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009, art. 132 din Legea nr. 31/1990.
A susţinut, de asemenea, că instanţa de apel a aplicat greşit legea privind calculul termenelor speciale invocate, respectiv art. 125 din Legea nr. 31/1990, intimata-reclamantă depunând procura chiar la 22 iulie 2010, nefiind respectate dispoziţiile art. 101 C. proc. civ.
Prin cel de-al treilea motiv a susţinut că instanţa a interpretat greşit normele care reglementează conflictul de interese în materie comercială, refuzând aplicarea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, răspunzând fiecărui motiv invocat de recurentă şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. hotărârea atacată poate fi modificată dacă a fost dată cu aplicarea greşită a legii, această ipoteză vizând situaţiile în care, consecinţă a unei interpretări eronate a legii, instanţa a aplicat greşit un text de lege.
Invocând această dispoziţie legală recurenta, a avut în vedere în primul motiv de recurs aplicarea greşită a art. 1172 din Legea nr. 31/1990, art. 6 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009, în sensul că instanţa, reţinând încălcarea normelor legale indicate, a refuzat aplicarea sancţiunii nulităţii.
Acest motiv nu poate fi primit, deoarece, corect instanţa de apel a reţinut că neefectuarea publicităţii pe pagina de internet nu a fost de natură să o prejudicieze pe reclamantă, întrucât pârâta a comunicat reclamantei documentele ce urmau să fie dezbătute în adunarea generală încă din 11 iunie 2010, adunarea generală fiind convocată în 22 iulie 2010, fiind respectat termenul de 5 zile prevăzut de art. 243 alin. (5) din Legea nr. 297/2004, alin. (2) al art. 1172 din Legea nr. 31/1990 neprevăzând sancţiunea nulităţii pentru necomunicarea documentelor pe pagina de internet.
Ca urmare, Înalta Curte constată că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile legale invocate prin acest motiv astfel că nu poate fi primită critica referitoare la refuzul instanţei de a aplica sancţiunea nulităţii, ca urmare a nerespectării art. 1172 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Se va respinge şi cel de-al doilea motiv de recurs, vizând aplicarea greşită a art. 125 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, privind calculul greşit al termenului de 48 ore prevăzut de acest text de lege, deoarece corect instanţa de apel a apreciat termenul luând în considerare data la care a fost convocată adunarea generală extraordinară a acţionarilor, respectiv data de 22 iulie 2010, şi data depunerii procurilor, respectiv data de 20 iulie 2010, în cauză nefiind vorba de termene libere.
Dispoziţiile art. 101 C. proc. civ. se aplică doar pentru termenele procedurale şi privesc procedura de soluţionare a litigiilor în instanţa de judecată, neputând fi extinsă aplicarea acestuia şi asupra dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
În ceea ce priveşte cel de-al treilea motiv de recurs care vizează aplicarea greşită a art. 127 din Legea nr. 31/1990 cu trimitere la art. 132 din acelaşi act normativ, Înalta Curte reţine că instanţa de apel nu a refuzat aplicarea art. 132 din Legea nr. 31/1990, faţă de împrejurarea că art. 127 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 prevede că acţionarul care contravine dispoziţiilor art. 12 alin. (1) al aceluiaşi articol şi care „într-o anumită operaţiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei persoane, un interes contrar al aceluia al societăţii, va trebui să se abţină de la deliberările privind acea operaţiune”, fiind răspunzător de daunele produse societăţii, dacă fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.
Este de netăgăduit că textul de lege menţionat, respectiv art. 127 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu prevede sancţiunea nulităţii hotărârii adunării generale, în situaţia în care nu sunt respectate dispoziţiile art. 127 alin. (1) al aceluiaşi act normativ, astfel că instanţa de apel a aplicat corect textul de lege invocat.
Constatând că hotărârea atacată este legală şi la adăpost de orice critică, Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.I. Limited Nicosia împotriva deciziei nr. 4/2011 din 06 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2205/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2211/2012. Civil. Acţiune în constatare.... → |
|---|
