ICCJ. Decizia nr. 2254/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2254/2012
Dosar nr. 4751/1/2011
Şedinţa publică de la 3 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 2570/C din 20 iunie 2007 a admis acţiunea reclamantei SC A.G. TRANSILVANIA SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.G. M.F. SRL, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 157.941,1 lei din care suma de 142.900 lei reprezintă contravaloarea facturii fiscale nr. 02654041 din 8 iunie 2005 iar suma de 15.041,1 lei reprezintă dobânda comercială.
A mai fost obligată pârâta şi la plata sumei de 1.100 lei reprezentând diferenţa onorariu expertiză în contul Biroului Local de Expertize Braşov pentru expertiza efectuată în cauză de expertul T.E. concretizată în Raportul de expertiză nr. 335.359 din 22 mai 2007.
A fost respinsă cererea reconvenţională reclamantei reconvenţionale SC A.G. M.F. SRL în contradictoriu cu pârâta reconvenţională SC A.G. TRANSILVANIA SRL.
In final a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.411 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit facturii fiscale nr. 02654041 din 8 iunie 2005, acceptată de pârâtă, reclamanta a livrat acesteia animale vii, a căror contravaloare totală de 142.900 lei nu a fost achitată. în condiţiile art. 46 C. com., factura acceptată de destinatar face dovada în favoarea emitentului în legătură cu existenţa actului juridic şi cu executarea operaţiunii care constituie obiectul ei.
Reclamanta a probat faptul predării animalelor vii către SC A.G. M.F. SRL prin factura fiscală nr. 02654041 din 8 iunie 2005, prin răspunsurile la interogator date de părţi, coroborate cu declaraţiile martorilor S.M. şi P.G., dar şi cu concluziile raportului de expertiză conform căruia animalele au fost scoase din gestiune în baza facturii fiscale, iar pârâta la rândul său a înregistrat factura în contabilitate.
Având în vedere că mărfurile au fost predate pârâtei de societatea reclamantă, pretenţiile deduse judecăţii prin cererea reconvenţională devin neîntemeiate.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin decizia nr. 217/Ap din 29 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de pârâta reclamantă reconvenţională SC A.G. M.F. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2570/C din 20 iunie 2007 a Tribunalului Braşov, secţia comercială, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.G. TRANSILVANIA SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.G. M.F. SRL, fiind păstrate numai dispoziţiile sentinţei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1100 lei reprezentând diferenţă onorariu expertiză.
De asemenea au fost desfiinţate dispoziţiile sentinţei privind respingerea cererii reconvenţionale formulate de SC A.G. M.F. SRL în contradictoriu cu SC A.G. TRANSILVANIA SRL. fiind trimisă cauza spre rejudecarea cererii reconvenţionale primei instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că numai primirea tară obiecţiuni a facturii şi a mărfii facturate atrage după sine acceptarea implicită a preţului facturat.
Clauzele facturii obligă pe cumpărător doar în situaţia în care le-a acceptat expres sau tacit, iar acceptarea tacită trebuie să rezulte din fapte incompatibile cu o voinţă contrară.
Semnătura de primire a delegatului apelantei - numitul M.N. certifică primirea de către acesta doar a facturii, nu şi a mărfii facturate, întrucât rubrica privind data şi ora expedierii nu a fost completată şi nu poartă nicio semnătură.
Nu se poate considera că reprezentantul apelantei a acceptat clauzele facturii privind livrarea produselor şi preţul facturat.
Intimata nu a făcut dovada livrării mărfii facturate, întrucât procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de 8 mai 2005 nu poartă semnătura de primire a reprezentantului apelantei M.N.
Înregistrarea facturii în contabilitatea apelantei nu confirmă primirea mărfii facturate.
In ceea ce priveşte cererea reconvenţională aceasta a fost soluţionată de prima instanţă fără a intra în cercetarea fondului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr. 3075 din 28 octombrie 2010 a respins ca nefondat recursul reclamantei SC A.G. TRANSILVANIA SRL împotriva deciziei nr. 217/Ap din 29 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, constatând că nu sunt întrunite nici una dintre situaţiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., hotărârea criticată cuprinzând motivele pe care se întemeiază, iar recurenta nu a făcut nici un fel de comentariu privind o eventuală interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii sau vreo dovadă a aplicării greşite a legii.
Rejudecând cauza în fond, în limitele casării, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1278/C din 30 iunie 2009 a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională SC A.G. M.F. SRL în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvenţională SC A.G. TRANSILVANIA SRL astfel cum a fost precizată la data de 4 mai 2009 şi a obligat reclamanta pârâtă reconvenţională SC A.G. TRANSILVANIA SRL la predarea către pârâta reclamantă reconvenţională SC A.G. M.F. SRL a animalelor înscrise în factura fiscală nr. 02654041 din 8 iunie 2005, precum şi a sumei de 209.531 lei cu titlu de prejudiciu.
In fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a preluat o parte din argumentele care au fost reţinute în primul ciclu procesual de instanţa de apel şi anume că procesul verbal de predare-primire din 8 mai 2005 nu are menţionată vreo semnătură a reprezentantului legal al SC A.G. M.F. SRL, nefăcându-se astfel dovada predării primirii mărfii de către reclamantă.
Mai mult, acest proces verbal se referă la predarea mărfii din factura emisă la data de 8 mai 2005 şi nu la factura în discuţie în prezentul litigiu, care a fost emisă la data de 8 iunie 2005.
Aceste împrejurări sunt confirmate şi de înscrierea facturii în contabilitatea SC A.G. M.F. SRL în contul „animale aflate la terţi";, dar şi de avizul de însoţire a mărfii care nu poartă semnătura de primire a delegatului societăţii.
S-a avut în vedere că prejudiciul nerealizat de către SC A.G. M.F. SRL ca urmare a nepredării animalelor este de 209.531 lei.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin decizia nr. 17/Ap din 15 martie 2011 a admis apelul declarat de pârâta reconvenţională SC A.G. TRANSILVANIA SRL împotriva sentinţei civile nr. 1278/C din 30 iunie 2009 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională SC A.G. M.F. SRL având ca obiect executare contract şi plata beneficiului nerealizat.
A mai fost obligată intimata SC A.G. M.F. SRL să plătească apelantei suma de 6.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că, în fazele judecătoreşti anterioare, s-a reţinut cu putere de lucru judecat că reclamanta SC A.G. TRANSILVANIA SRL nu este îndreptăţită la plata contravalorii animalelor întrucât acestea nu au fost predate pârâtei SC A.G. M.F. SRL.
Investită cu rejudecarea cererii reconvenţionale, instanţa de fond urma a hotărî asupra cererii reclamantei reconvenţionale de executare directă a contractului de daune interese.
A fost găsită întemeiată excepţia de neexecutare a contractului, rezultând din caracterul independent şi reciproc al obligaţiilor înscrise în contractele sinalagmatice.
Cum reclamanta reconvenţională nu a achitat preţul animalelor contractate şi nici nu s-a arătat gata să execute această obligaţie, neexprimându-şi în nici un fel asemenea intenţie, nu poate cere predarea animalelor contractate.
In ceea ce priveşte daunele interese cerute sub forma beneficiului nerealizat, s-a apreciat că neexecutarea unei obligaţii contractuale dă dreptul numai părţii care şi-a executat propria obligaţie de a solicita plata de despăgubiri conform art. 1084-1086 C. civ.
Împotriva deciziei nr. 17/Ap din 15 martie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a promovat recurs pârâta SC A.G. M.F. SRL care a criticai această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 5-9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate şi pe cale de consecinţă menţinerea sentinţei dată de prima instanţă care a soluţionat corect cererea reconvenţională.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat, în principal, că neachitarea preţului animalelor este lipsită de relevanţă şi nu poate conduce la concluzia că recurenta nu a înregistrat nici un prejudiciu, de vreme ce neplata preţului s-a datorat tocmai nelivrării animalelor de către SC A.G. TRANSILVANIA SRL.
Plata preţului este o obligaţie corelativă celei de a preda marfa, lucru care presupune că îndeplinirea obligaţiei de a preda marfa are întâietate, plata preţului fiind consecinţa directă a acestei obligaţii.
Cheltuielile de judecată în cuantum de 6.900 lei stabilite în sarcina pârâtei, atât pentru fond cât şi pentru apel, sunt exagerat de mari, impunându-se diminuarea lor, deoarece valoarea onorariilor de avocat se stabileşte în raport cu munca depusă, dificultatea şi complexitatea speţei.
Intimata reclamantă SC A.G. TRANSILVANIA SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut în principal anularea recursului, fiind încălcate dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că recursul este nemotivat, iar în subsidiar respingerea lui ca nefondat.
Înalta Curte analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate critici le aduse de recurenta pârâtă SC A.G.M.F. SRL, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Nu poate fi primită teza acreditată de intimata-reclamantă SC A.G. TRANSILVANIA SRL vizând nulitatea recursului pârâtei SC A.G. M.F. SRL în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Este adevărat, aşa cum a evidenţiat doctrina şi jurisprudenţa, că sancţiunea nulităţii recursului nu intervine doar în situaţia în care motivarea cererii lipseşte cu desăvârşire, ci şi atunci când recurentul nu indică niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., mărginindu-se să reia susţinerile şi apărările formulate în fazele procesuale anterioare şi a căror încadrare într-unui din motivele de casare prevăzute de lege este imposibilă.
Recursul reclamantului are indicat ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 5-9 C. proc. civ. iar dezvoltarea motivelor de recurs se află în directă legătură cu decizia instanţei de apel, critici le aduse fiind structurate distinct pentru fiecare aspect de nelegalitate, astfel că nu se impune aplicarea regimului sancţionator al nulităţii recursului.
Din verificarea documentaţiei existente la dosarul cauzei, rezultă că la data de 4 decembrie 2012 pârâta SC A.G. M.F. SRL a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care s-a cerul obligarea reclamantei la predarea animalelor înscrise în factura fiscală nr. 02654041 din 6 iunie 2005, dar şi daune în cuantum de 150.000 lei cu litiu de beneficiu nerealizat.
De remarcat că în considerentele deciziei nr. 3075 din 28 octombrie 2008 pronunţate de Secţia Comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că semnătura de primire a delegatului societăţii pârâte M.N. confirmă numai primirea facturii şi nu şi a mărfii facturate, iar procesul verbal de predare-primire din 8 mai 2005 nu cuprinde semnătura acestuia şi nu se referă la livrările de marfă din factura în litigiu din 8 iunie 2005, aşa cum corect s-a constatat prin hotărârea atacată.
Astfel a fost dată eficienţă juridică dispoziţiilor imperative cuprinse în art. 315 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Jurisprudenţa a menţionat că în caz de casare cu trimitere, instanţa care urmează să rejudece trebuie să procedeze numai în sensul şi în limitele stabilite prin hotărârea instanţei superioare, pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat.
Corect a procedat instanţa de apel atunci când a admis apelul pârâtei SC A.G. TRANSILVANIA SRL şi a respins cererea reconvenţională găsind întemeiată excepţia de neexecutare a contractului, considerând că partea unui contract sinalagmatic căreia i se pretinde executarea obligaţiilor ce-i incumbă, poate refuza executarea câtă vreme partea care pretinde executarea nu şi-a îndeplinit propria obligaţie, ori nu se arată gata să o aducă efectiv la îndeplinire.
În materia cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., este reglementat că, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Neîndoielnic că pârâta SC A.G. TRANSILVANIA SRL a beneficiat, pe tot parcursul soluţionării cererii reconvenţionale de asistenţă juridică calificată, complexă sub aspectul pregătirii apărării, a volumului efectiv de muncă, cauza având un grad sporit de dificultate şi valoarea litigiului fiind mare, avocatul depunând toate diligentele în scopul realizării drepturilor deduse judecăţii. Chiar în jurisprudenţa CEDO, constant s-a statuat că partea care a câştigat procesul este îndreptăţită la rambursarea unor cheltuieli în măsură în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil, exigenţe care se regăsesc pe deplin în prezenta cauză.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.G. M.F. SRL împotriva deciziei nr. 17/Ap din 15 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.G. M.F. SRL Caţa împotriva deciziei nr. 17/Ap din 15 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, în dosarul nr. 22/62/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 3 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2253/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2256/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
