ICCJ. Decizia nr. 2245/2012. Civil. Constatare nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2245/2012
Dosar nr. 909/109/2009
Şedinţa publică din 27 martie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă reţine următoarele:
Prin decizia civilă nr. 683/ R din 16 aprilie 2009, Tribunalul Argeş a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 1647/ R din 30 octombrie 2007 a Tribunalului Argeş, fondată pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., formulată de A.C., în contradictoriu cu D.M.I. şi Comisiile Locală Oarja şi Judeţeană Argeş de Fond Funciar, pe de o parte, pentru faptul că soluţia a cărei retractare s-a solicitat nu este una susceptibilă de revizuire, întrucât la pronunţarea ei instanţa nu a evocat fondul, iar pe de altă parte, nu există o hotărâre pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin care să se fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale aptă a constitui temei pentru o astfel de retractare.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 54/ A din 26 aprilie 2011, a constatat perimată cererea de apel formulată de revizuentul A.C., împotriva deciziei civile nr. 683/ R din data de 16 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Argeş, în contradictoriu cu intimaţii D.M.I., Comisia locală de fond funciar Oarja şi Comisia judeţeană Argeş de fond funciar, reţinând următoarele:
Cu cererea formulată la data de 2 iulie 2009, intitulată „cerere de apel”, A.C., în contradictoriu cu aceiaşi intimaţi, a solicitat desfiinţarea sentinţei civile nr. 3487 din 15 iunie 2007, a deciziei civile nr. 164/ R din 30 octombrie 2007, a deciziei dată în Dosarul nr. 909/109/2009, constatată de Curte în urma verificărilor a fi decizia civilă nr. 683/ R din 16 aprilie 2009 a Tribunalului Argeş, arătând că instanţele investite, nu i-au soluţionat niciun capăt de cerere din cele şapte formulate, au săvârşit greşeli de judecată, i-au ignorat contestaţia în anulare depusă, i-au respins-o prin încălcarea legii şi prin abuzul de judecată, săvârşind multiple greşeli de judecată, potrivit art. 317 şi 321 C. proc. civ., aşa încât, se impune înaintarea tuturor actelor şi înscrisurilor făcute la o instanţă superioară, competentă şi dreaptă ce urmează a fi investită să-i soluţioneze legal, corect şi cinstit cauza şi toate cauzele şi capetele de cerere formulate care, prin grave erori şi greşeli abuzive de judecată, i-au fost ignorate, prin abuzuri viciate, în esenţă, solicitând casarea tuturor hotărârilor judecătoreşti pronunţate faţă de sine.
Prin încheierea din data de 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel Piteşti, în complet de apel, a pus în vedere părţii să precizeze, în concret care este obiectul cererii sale, care sunt hotărârile şi deciziile împotriva cărora a formulat apel şi motivele pentru care le critică, sub sancţiunea prevăzută de art. 1551 C. proc. civ.
Totodată, s-a dispus ataşarea Dosarului nr. 909/109/2009.
Până la următorul termen acordat, cunoscut de către parte, aşa cum rezultă din memoriul formulat de aceasta şi expediat prin poştă la data de 10 noiembrie 2009, nu s-a conformat dispoziţiei de a lămuri obiectul cererii sale.
Însă, întrucât acesta, prezent în şedinţa publică din data de 3 decembrie 2009, a pretins că nu a primit cererea de a formula o astfel de precizare, întrucât Poşta Română nu îi comunică actele de procedură, motiv pentru care are pe rol un litigiu cu aceasta, instanţa a acordat un ultim termen în vederea precizării cererii sale formulată împotriva hotărârii dată în revizuire.
Cu memoriul depus pentru termenul din 4 februarie 2010, A.C. face o înşiruire a nemulţumirilor sale legate de multiplele judecăţi pe care le-a purtat cu intimaţii, şedinţa publică din acea dată arătând că înţelege să formuleze contestaţie în anulare fondată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., iar nu o cerere de revizuire.
În aceste condiţii, invocându-se lipsa de competenţă a curţii de apel de către apărătorul intimatului, instanţa a pus în vedere apelantului, aşa cum şi-a intitulat acesta iniţial cererea, să indice care este hotărârea pe care înţelege să o atace pentru a se putea stabili competenţa de soluţionare a căii de atac.
Apelantul a arătat că înţelege să atace toate hotărârile pronunţate în toate dosarele aflate pe rolul instanţelor, aşa cum sunt menţionate în notele depuse la dosar, situaţie în care instanţa, constatând din oficiu că acesta nu îşi poate singur susţine interesele faţă de complexitatea pricinii, în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a dispus acordarea de asistenţă juridică gratuită prin numirea unui avocat din oficiu, sens în care a fost emisă adresă către Baroul Argeş.
La următorul termen, din data de 25 februarie 2010, apelantul a fost asistat de avocat D.M.I., care însă nu a formulat nici un fel de precizare, ci a arătat că nu poate ajunge la nicio înţelegere cu privire la calea de atac ce ar trebui urmată, apelând la o organizaţie ce urmează să-i ofere acestuia consilierea necesară.
În aceste condiţii, instanţa a dispus suspendarea judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., până când partea va face precizările cerute.
La 30 martie 2011, Serviciul de Registratură al Curţii de Apel Piteşti a sesizat instanţa asupra curgerii a mai mult de un an, de la data suspendării în condiţiile art. 1551 C. proc. civ. şi, respectiv, asupra necesităţii repunerii cauzei pe rol, în vederea discutării perimării.
La termenul astfel acordat, din data de 19 aprilie 2011, apelantul A.C. a arătat că are cunoştinţă de termen dar nu se poate prezenta pentru faptul că ar avea alte pricini pe rolul altor instanţe de judecată, fără a produce dovezi în acest sens.
În acelaşi timp, a formulat un memoriu în care a arătat că este nemulţumit de toate hotărârile date în privinţa sa.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de un an.
În cauza de faţă, de la data suspendării pentru vina părţii de a nu fi adus lămuririle necesare pentru a se putea da curs cererii sale de reformare ori revocare ce a atras suspendarea în condiţiile art. 1551 C. proc. civ., a curs mai mult de un an, aşa încât urmează ca instanţa să constate operată în privinţa acesteia sancţiunea perimării.
Împotriva deciziei a declarat recurs A.C. invocând greşita perimare a cauzei deoarece nu a fost legal citat.
Înalta Curte analizând decizia prin raportare la critica formulată constată caracterul fondat al recursului pentru considerentele ce succed.
Tribunalul Argeş, prin decizia nr. 683 din 16 aprilie 2009 a respins cererea de revizuire a deciziei civile formulate de A.C., decizie irevocabilă faţă de dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. şi art. 328 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei irevocabile, dar şi a altor hotărâri judecătoreşti, revizuentul a formulat o cale de atac intitulată „apel”.
Instanţa, prin încheierea de şedinţă de la 25 februarie 2010 a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ.
La 15 februarie 2011 cererea de repunere pe rol formulată de petiţionar a fost anulată ca netimbrată.
Urmare a referatului întocmit de arhiva instanţei, cauza a fost repusă pe rol în vederea verificării condiţiilor prevăzute de art. 248 C. proc. civ.
Potrivit art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor.
La data soluţionării cererii, procedura de citare cu petiţionarul nu era legal îndeplinită faţă de menţiunile agentului procedural în sensul că acesta era mutat de la adresă, din str. Transilvaniei.
În atare situaţie trebuia să dispună citarea petiţionarului la noua adresă indicată prin cererea formulată la 14 aprilie 2011 (fila 92 apel) respectiv în şos. Colentina.
Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursul va fi admis şi, drept consecinţă, decizia va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de revizuentul A.C. împotriva deciziei nr. 54/ A din data de 26 aprilie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2236/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2246/2012. Civil → |
|---|
