ICCJ. Decizia nr. 2243/2012. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2243/2012
Dosar nr. 31988/3/2006
Şedinţa publică de la 3 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 9423 din 16 iunie 2009 a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul-pârât OFICIUL PARTICIPANŢILOR STATULUI ŞI PRIVATIZĂRII ÎN INDUSTRIE (O.P.S.P.I.) Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi G.B. şi ASOCIAŢIA SALARIAŢILOR DE LA U.M. DRĂGĂŞANI şi pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR Bucureşti în sensul că a respins capetele 1 de cerere privind rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4 din 6 mai 2004 şi 2 de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară, ca neîntemeiate.
Au fost obligaţi pârâţii reclamanţi să plătească reclamantei-pârâte suma de 307.500 Euro reprezentând penalităţi pentru nerealizarea investiţiilor în Etapa a II-a.
Au mai fost respinse celelalte pretenţii formulate la capătul 3 din cererea principală, ca neîntemeiate.
De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi G.B. şi ASOCIAŢIA SALARIAŢILOR DE LA U.M. DRĂGĂŞANI.
Pentru lipsa calităţii procesuale a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a MINISTERULUI FINANŢELOR PUBLICE
- DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE VÂLCEA
- ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR'PUBLICE DRĂGĂŞANI şi STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE.
Ca neîntemeiată a fost respinsă şi cererea conexă formulată de SC U.M. DRĂGĂŞANI SA, B.G. şi ASOCIAŢIA SALARIAŢILOR DE LA U.M. Drăgăşani.
In final, au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că deşi reclamanta a invocat neplata preţului în conformitate cu toate clauzele contractului nr. 4 din 6 mai 2004, totuşi actele aflate la dosarul cauzei demonstrează că pârâţii au plătit integral preţul acţiunilor şi la termenul stabilit.
Cumpărătorii, care aveau şi posibilitatea achitării preţului de cumpărare în rate au plătit integral preţul conform dispoziţiilor art. 4.1, art. 6.1.2 şi art. 6.1.5 din contract, la data de 11 august 2004.
Prin adresa nr. 5829 din 20 august 2004 reclamanta a comunicat modul de calcul cu privire la dobânzi şi penalităţi convenit de părţi, indicându-se ca termen de plată 27 septembrie 2004. Deşi s-a achitat integral atât preţul convenit cât şi dobânda şi penalitatea, transferul dreptului de proprietate nu a putut opera la data plăţii preţului întrucât era necesară eliberarea unei confirmări de plată din partea vânzătorului care a fost eliberată la data de 2 decembrie 2004.
Prin adresa nr. 8199 din 2 decembrie 2004 emisă de către reclamantă plata preţului, a dobânzilor şi a penalităţilor s-a făcut potrivit contractului la datele de 11 august 2004 şi 23 septembrie 2004 şi nu la data de 22 noiembrie 2004 cum susţine reclamanta, iar potrivit art. 6 din contract clauza 6.1.3 data plăţii se consideră data creditării contului vânzătorului pentru plata preţului de cumpărare a acţiunilor vândute.
Potrivit prevederilor art. 9.17.1.1 din contract cumpărătorul s-a angajat să efectueze în societate din surse proprii sau atrase în numele şi pe seama sa pe o perioadă de 5 ani începând cu data transferului de proprietate asupra acţiunilor investiţii/aport de capital social de 3 milioane Euro din care 250.000 Euro capital circulant, iar conform art. 9.18.7 cumpărătorul se obligă să efectueze în societate din surse proprii sau atrase în numele său pe o perioadă de 2 ani o investiţie de mediu în sumă totală de 122.000 Euro conform anexei 3 la contract.
În legătură cu obligaţia investiţională aferentă conform Etapei 1, aceasta a fost îndeplinită de cumpărător, fiind realizate investiţii în valoare de 175.000 Euro, reprezentând capitalul circulant până la data de 22 februarie 2005, aspecte confirmate şi de expertiza contabilă efectuată în cauză.
Au fost realizate şi investiţiile pentru protecţia mediului conform programului de conformare nr. 35 din 5 ianuarie 2006 aşa cum rezultă din autorizarea emisă de autoritatea de mediu competentă, cuantumul investiţiilor având şi certificarea Comisiei de Cenzori.
In legătură cu investiţiile nerealizate în Etapa a II-a, cumpărătorul a susţinut că a fost în imposibilitatea de a-şi îndeplini aceste obligaţii investiţionale ca urmare a blocării tuturor conturilor societăţii de către creditorii bugetari din cauza neemiterii în timp util a ordinelor comune privind acordarea de facilităţi şi înlesniri de care SC U.M. SA Drăgăşani beneficia.
Nu s-a impus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, având în vedere că neefectuarea investiţiilor aferente Etapei a II-a, în condiţiile executării corespunzătoare a celorlalte obligaţii asumate, inclusiv cea de plată a preţului acţiunilor, nu echivalează cu o neexecutare suficient de importantă prin raportare la restul obligaţiilor executate.
Reclamanta a solicitat aplicarea unor penalităţi de 30% din suma neinvestită, valorificând clauza penală din contract. Alegerea de către creditor a clauzei penale reprezintă o modalitate de executare indirectă a obligaţiei, prejudiciul fiind evaluat convenţional şi anticipat.
Pârâţii-reclamanţi au recunoscut faptul că nu au îndeplinit investiţiile aferente anului II, astfel că neexecutarea parţială a obligaţiei de investiţii este sancţionată cu o penalitate de 30% din suma rămasă neinvestită. S-a impus obligarea lor la plata sumei de 307.500 Euro cu titlu de penalităţi, avându-se în vedere şi raportul de expertiză contabilă.
Daunele interese accesorii apar lipsite de temei, atâta timp cât nu s-a pronunţat rezoluţiunea contractului.
Contravaloarea celor 833.727 acţiuni nu poate fi considerată prejudiciu întrucât cumpărătorii au plătit integral preţul acţiunilor, în caz contrar pârâţii reclamanţi fiind obligaţi la o dublă reparaţie a aceluiaşi prejudiciu.
Cererea reconvenţională a fost respinsă ca neîntemeiată, reţinându-se că nu există nicio dispoziţie legală sau contractuală care să nască în sarcina reclamantei obligaţia de acordare a înlesnirilor la plata obligaţiilor restante prin Ordinul Comun al creditorului bugetar cu instituţia publică implicată.
Cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea - Administraţia Finanţelor Publice Drăgăşani şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive, deoarece potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege numai între părţile contractante, iar chemaţii în garanţie nu au fost părţi ale contractului de vânzare-cumpărare acţiuni.
Cererea conexă formulată de SC U.M. DRĂGĂŞANI SA, G.B. şi ASOCIAŢIA SALARIAŢILOR DE LA U.M. DRĂGĂŞAM în contradictoriu cu Ministerul Economiei şi Finanţelor şi A.V.A.S. (actualmente O.P.S.P.I.) s-a impus a fi respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că SC U.M. DRAGAŞANI SA a fost privatizată prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 4 din 6 mai 2004, în conformitate cu prevederile Legii nr. 137/2002, a H.G. nr. 577/2002 şi O.U.G. nr. 88/1997.
In contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nu se prevede în mod expres acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare datorate şi neachitate de către SC U.M. DRAGAŞANI SA în conformitate cu legislaţia în vigoare la data iniţierii procesului de privatizare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 128 din 9 martie 2011 a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanţii Oficiul Participanţilor Statului şi Privatizării în Industrie, Asociaţia Salariaţilor de la U.M. Drăgăşani SA şi B.G. împotriva sentinţei comerciale nr. 9423 din 16 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, fiind preluate în esenţă argumentele instanţei de fond.
Împotriva deciziei comerciale nr. 128 din 9 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au promovat recurs atât reclamantul OFICIUL PARTICIPANŢILOR STATULUI ŞI PRIVATIZĂRII ÎN INDUSTRIE Bucureşti cât şi pârâţii ASOCIAŢIA SALARIAŢILOR DE LA U.M. Drăgăşani, B.G. şi SC U.M. DRĂGĂŞANI SA care au criticat aceeaşi hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează.
Recurentul-reclamant OFICIUL PARTICIPANŢILOR STATULUI ŞI PRIVATIZĂRII ÎN INDUSTRIE a solicitat în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea în totalitate a deciziei atacate în sensul admiterii apelului aşa cum a fost formulat.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat faptul că în mod greşit s-a reţinut că unul din motivele de rezoluţiune a contractului invocat de reclamantă a fost încălcarea obligaţiei de plată, deoarece în realitate O.P.S.P.I. a cerut rezoluţiunea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiilor investiţionale, având ca temei art. 969, art. 970, art. 1020 şi art. 1021 C. civ.
Greşit a constatat instanţa de apel că obligaţia investiţională aferentă anului 1 Etapa 1 a fost integral realizată, fiind dată dovadă de superficialitate în analiza documentelor existente la dosarul cauzei.
Intimaţii aveau obligaţia de a îndeplini măsurile de mediu care erau cuprinse în anexa 1 la contractul de vânzare-cumpărare acţiuni, însă nu le-au respectat, astfel că în mod eronat instanţele au considerat că nu poate fi reţinută neexecutarea contractului.
Criticabilă este şi accepţiunea instanţei legată de faptul că nu s-a inserat în cuprinsul contractului un pact comisoriu de ultim grad, ceea ce semnifică că părţile contractante nu au considerat esenţială obligaţia investiţională, fiind suficientă doar clauza penală.
Recurenţii-pârâţi, la rândul lor au solicitat admiterea recursului în baza art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. în sensul modificării în parte a deciziei criticate, cu consecinţa admiterii apelului.
Nelegalitatea hotărârii instanţei de apel constă în aceea că a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 68 alin. (1), art. 161, art. 172 şi art. 174 C. proc. civ., prin aceea că avocatul care a semnat cererea de chemare în judecată nu a încheiat cu reclamanta O.P.S.P.I. un contract de asistenţă juridică prin care să fie mandatat să semneze acţiunea depusă în instanţă.
Titularul drepturilor deduse judecăţii nu este O.P.S.P.I. ci Ministerul Economiei şi Comerţului, fiind necesar un mandat care trebuie să îmbrace forma unui ORDIN al Ministerului Economiei şi Comerţului şi publicat în Monitorul Oficial Partea I.
Decizia recurata este dată şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nefiind motivată pe toate aspectele de nelegalitate invocate detaliat în faza procesuală a apelului, cu precădere în privinţa încălcării dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi ale art. 963 C. civ.
Nelegal s-a reţinut că SC U.M. DRĂGĂŞANI SA nu mai beneficiază de facilităţile oferite de art. 18 din Legea nr. 137/2002 ca urmare a abrogării acestora prin O.U.G. nr. 26/2005.
Înlesnirile la plata obligaţiilor de care beneficiază SC U.M. DRĂGĂŞANI SA sunt prevăzute de lege şi aprobate prin H.G. nr. 101/2004, intimata-reclamantă şi Ministerul Finanţelor Publice având doar obligaţia elaborării şi emiterii Ordinelor comune pentru înlesnirile la plata obligaţiilor bugetare.
În speţă operează puterea de lucru judecat, însă instanţa de apel a contestat prezumţia absolută şi irefragrabilă de adevăr de care se bucură decizia civilă nr. 359/R din 2 mai 2006, contestându-se astfel legalitatea şi temeinicia acesteia.
Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 970 alin. (2) C. civ. tocmai pentru că dreptul de a beneficia de acele înlesniri este prevăzut de lege, în mod greşit fiind respinse cererea de chemare în garanţie, cererea reconvenţională şi cererea conexă.
Nu se impunea obligarea recurenţilor-pârâţi la plata sumei de 307.500 Euro cu titlu de penalităţi pentru nerealizarea investiţiilor în Etapa a II-a în condiţiile în care cumpărătorii şi-au îndeplinit integral obligaţiile.
Recurenţii au depus întâmpinări, prin care au cerut respingerea recursurilor declarate de părţile potrivnice.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenţi, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ambele recursuri ca nefondate, pentru următoarele considerente.
Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, instanţele judecătoreşti anterioare au stabilit o corectă situaţie de fapt şi de drept a adevăratelor raporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, aşa cum se regăsesc în clauzele contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 4 din 6 mai 2004 încheiat între OFICIUL PARTICIPANŢILOR STATULUI ŞI PRIVATIZĂRII ÎN INDUSTRIE (O.P.S.P.I.) Bucureşti în calitatea de vânzător, pe de o parte şi B.G. şi ASOCIAŢIA SALARIAŢILOR DE LA U.M. Drăgăşani în calitatea de cumpărător, pe de altă parte.
Obiectul contractului, precizat în art. 2, l-a constituit vânzarea-cumpărarea, libere de orice sarcini, a unui număr de 833.727 acţiuni având valoarea nominală de 100.000 lei fiecare, în valoare totală de 83.372.700.000 lei şi reprezentând 100/% din capitalul social al SC U.M. DRĂGĂŞANI SA.
De comun acord, în art. 4 al contractului, a fost specificat detaliat preţul şi modalitatea lui de plată, preţul convenit fiind de 16.000 lei pentru fiecare acţiune vândută, totalizând 13.339.632.000 lei, urmând a fi plătit în integralitate, fără nici o deducere.
Având în vedere că vânzătorul a încasat de la cumpărător o garanţie însumând 5.000.000.000 lei cu ordinul de plată FN din 16 octombrie 2003 emis de ING BANK N.V. Amsterdam, sucursala Bucureşti, plătitor G.B., restul de preţ de 8.339.632.000 lei trebuia plătit în termen de până la 60 de zile de la data semnării contractului, respectiv cel mai târziu până la data de 5 iulie 2004.
Au mai stipulat părţile, la art. 6.1.5 situaţia în care cumpărătorul nu plăteşte, la data scadenţei preţul menţionat la art. 4.1, acesta va plăti vânzătorului, pe lângă dobânda prevăzută la art. 6.1.2 şi o penalitate de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, aplicată la suma neachitată din preţul de cumpărare, calculată de la data scadenţei până la data încasării integrale.
Tot prin acordul lor de voinţă liber exprimat, cu rigurozitate, la art. 10 intitulat rezoluţiunea contractului, s-a menţionat că acest contract se desfiinţează de drept, fără nici o somaţie, notificare sau altă formalitate prealabilă şi fără încuviinţarea instanţelor judecătoreşti dacă cumpărătorul nu achită integral suma reprezentând preţul de cumpărare de la art. 4.1 până la data scadenţei prevăzută la art. 6.1.2 la care se adaugă 30 de zile lucrătoare cu penalităţi şi nu achită suma reprezentând penalităţile calculate de către vânzător conform art. 6.1.5 precum şi dobânzile aferente în termen de 30 de zile lucrătoare de la comunicarea de către vânzător a cuantumului respectivelor penalităţi şi dobânzi.
Documentaţia existentă la dosarul cauzei, respectiv corespondenţa dintre Oficiul Participanţilor Statului şi Privatizării în Industrie şi pârâţii B.G. şi Asociaţia Salariaţilor de la U.M. Drăgăşani demonstrează că diferenţa de preţ de 8.339.632.000 lei a fost integral achitată în data de 11 august 2004, în cadrul termenului de 30 de zile lucrătoare calculat de la data scadenţei stabilită în contract, iar penalităţile şi dobânda fiind şi ele achitate în termen, la data de 23 septembrie 2004.
Mai mult, prin adresa nr. 8199 din 2 decembrie 2004 reclamantul Oficiul Participanţilor Statului şi Privatizării în Industrie confirmă plata preţului acţiunilor, a dobânzilor şi a penalităţilor aferente conform prevederilor art. 4.1, art. 6.1.2 şi art. 6.1.5 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 4/2004 la data de 23 septembrie 2004 precum şi plata sumei reprezentând actualizarea cu inflaţia a sumelor datorate cu titlu de penalităţi, conform prevederilor art. 9.24 din acelaşi contract, la data de 22 noiembrie 2004 (fila 7 volumul 2 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, dosar nr. 31988/3/2006).
Este de necontestat că reclamanta O.P.S.P.I. a cerut prin demersul său juridic rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4 din 6 mai 2004 pentru neîndeplinirea de către cumpărători a obligaţiilor contractuale investiţionale, arătând sub un prim aspect că momentul la care s-a transferat dreptul de proprietate asupra acţiunilor de la vânzător la cumpărător a fost data de 22 noiembrie 2004, când pârâţii au înţeles să achite restul preţului convenit, deci cu mai mult de patru luni de la data stabilită în contract, (fila 5 volumul 1, dosar fond) iar sub un al doilea şi al treilea aspect neîndeplinirea obligaţiilor investiţionale aferente Etapei I şi Etapei II, temeiul de drept fiind dispoziţiile art. 1021 C. civ.
Relevanţă în această corectă apreciere a situaţiei expusă de recurenta-reclamantă o are şi raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil F.P., care amplu documentat, pe bază de înscrisuri prevăzute de părţile litigante, a concluzionat prin răspunsul la obiectul nr. 7 că obligaţiile investiţionale asumate de cumpărător aferente anului 1 investiţional, Etapa I, scadente la data de 22 februarie 2005 au fost integral realizate, sumele de bani corespunzătoare intrând în conturile SC U.M. DRÂGĂŞANI SA, ele făcând parte din suma de 175.000 Euro reprezentând aport de capital circulant.
A fost făcută dovada şi a investiţiilor pentru mediu, aşa cum o atestă Autorizaţia de Mediu nr. 4 din 5 ianuarie 2006 emisă de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor precum şi de Programul de Conformare care este parte integrantă a autorizaţiei, acte necontestate de reclamantă, aceasta contestând că nu s-au cercetat împrejurările iniţial stabilite în contract, care nu au fost respectate întocmai.
Din perspectiva celor expuse anterior, nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante care să conducă la rezoluţiunea contractului pentru neîndeplinirea parţială a obligaţiilor contractuale vizând nerealizarea obligaţiilor contractuale vizând nerealizarea investiţiilor aferente Etapei a Ii-a, prin aceea că au fost îndeplinite corespunzător toate celelalte obligaţii asumate contractual, iar pentru nerealizarea obligaţiilor investiţionale părţile au prevăzut de comun acord numai clauze penale nu şi un pact comisoriu expres.
Respingerea pretenţiilor formulate de reclamantă la capătul 3 din cererea de chemare în judecată, având ca obiect obligarea pârâţilor la plata de daune interese este fundamentată pe caracterul accesoriu faţă de cererea principală, fiind făcută aplicarea principiului „accesorium sequitur principale";.
Nici criticile aduse de recurenţii-pârâţi nu pot fi primite, din cele expuse anterior rezultând că ambele instanţe au interpretat corect voinţa liber exprimată a părţilor, în deplină concordanţă cu obiectul contractului, obligaţiile reciproc asumate, conceperea clauzelor, intenţia părţilor şi modalitatea efectivă de executare.
Recurenţii-pârâţi au invocat constant, în toate fazele procesuale că se impune anularea cererii de chemare în judecată formulată în numele O.P.S.P.I. pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant a persoanei care a formulat şi semnat acţiunea, neexistând încheiat un contract de asistenţă juridică între avocatul mandatat să semneze, să depună şi să reprezinte reclamanta în proces.
Cererea de chemare în judecată a reclamantului Oficiul Participanţilor Statului şi Privatizării în Industrie a fost semnată de avocat prin SCA „M. şi Asociaţii"; din Baroul Bucureşti şi ştampilată, aşa rezultă din împuternicirea avocaţială nr. 144843 din data de 14 septembrie 2006.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 31988/3/2006 la data de 22 septembrie 2006, din conţinutul împuternicirii avocaţiale stabilindu-se că în baza contractului de asistenţă juridică nr. 144843 din 14 septembrie 2006 Oficiul Participanţilor Statului şi Privatizării în Industrie a împuternicit SCPA M. ŞI ASOCIAŢII să exercite în faţa instanţei competente următoarele activităţi: asistare şi reprezentare pentru rezoluţiune contract de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 4 din 6 mai 2004.
Chiar dacă împuternicirea avocaţială nu este semnată de client, reglementările cuprinse în Statutul profesiei de avocat în forma în vigoare la acel moment, evidenţiau expres că semnătura pe împuternicirea avocaţială nu era necesară în situaţia în care forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părţilor, a conţinutului şi data contractului de asistenţă juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea de reprezentare. Fără a se face o distincţie între împrejurarea că avocatul este angajat de o persoană fizică sau de o persoană juridică, nu este necesară semnătura pe împuternicirea avocaţială în măsura în care sunt întrunite celelalte condiţii enumerate de Statutul profesiei de avocat.
Reclamanta are calitate procesuală activă conferită de prevederile art. 1 şi 3 din O.U.G. nr. 88/2001 privind înfiinţarea Oficiului Participanţilor Statului şi Privatizării în Industrie, acesta exercitând în numele Ministerului Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri atribuţiile de instituţie publică implicată în domeniul privatizării, derulând în numele Ministerului Industriei şi Resurselor activităţile legate de exercitarea calităţii de acţionar al statului la societăţile comerciale din portofoliul său.
Decizia recurată a fost dată cu respectarea dispoziţiilor art. 963 C. civ. şi a celor cuprinse în Legea nr. 137/2002 cu modificările şi completările ulterioare, a H.G. nr. 101/2004 şi a O.U.G. nr. 26/2005, deoarece nu există dispoziţie legală sau contractuală care să nască în sarcina O.P.S.P.I. obligaţia acordării de înlesniri solicitate de pârâţi iar în privinţa acordării facilităţilor la data de 31 decembrie 2002 reclamanta a întocmit proiectul de ordin comun cu condiţia ca acesta să intre în vigoare la data emiterii deciziei de către Consiliul Concurentei.
Nu poate fi primită nici teza potrivit căreia în speţă operează puterea de lucru judecat. Art. l201 C. civ. prevede că este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceiaşi cauză şi este între aceleaşi părţi făcută de ele şi în contra lor în aceiaşi calitate. Decizia civilă nr. 359/R din 2 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Vâlcea a fost în legătură cu o contestaţiei la executare privind somaţia nr. 2662 din 5 octombrie 2005 din dosarul execuţional nr. 256/2005, astfel că între cele două pricini nu există identitate de cauză.
Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instituţiei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile pârâţilor potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (1) C. proc. civ., constituie elementele silogismului judiciar, premisele care au condus instanţa la soluţia litigiului cuprinsă în dispozitiv.
Art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepţie, asigurarea şi recunoaşterea, aplicarea universală şi efectivă a obligaţiei de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul de judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. In soluţionarea cauzei, instanţa de apel a ţinut seama, în special, de diversitatea capetelor de cerere a acţiunilor, dar şi de motivele formulate în calea de atac.
Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p.16, paragraful 33) acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real, „ascultate";, adică în mod concret examinate de către instanţa sesizată.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul Oficiul Participanţilor Statului şi privatizării în Industrie şi de pârâţii B.G., ASOCIAŢIA SALARIAŢILOR DE LA U.M. DRĂGĂŞANI şi SC U.M. DRĂGĂŞANI SA împotriva deciziei comerciale nr. 128 din 9 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul OFICIUL PARTICIPAŢIILOR STATULUI ŞI PRIVATIZĂRII ÎN INDUSTRIE Bucureşti şi de pârâţii ASOCIAŢIA SALARIAŢILOR DE LA U.M. DRĂGĂŞANI, B.G. şi SC U.M. DRĂGĂŞANI SA împotriva deciziei comerciale nr. 128 din 9 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 3 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1845/2012. Civil. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 2245/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
