ICCJ. Decizia nr. 2253/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2253/2012
Dosar nr. 4738/1/2011
Şedinţa publică de la 3mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Caraş-Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa comercială nr. 732 din 16 iunie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T.M.B. SRL Oţelu Roşu împotriva pârâtei SC M. SA Drobeta Turnu Severin în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 72.544 Euro cu titlu de despăgubire şi suma de 153.373 lei cu titlu de penalităţi.
A mai fost obligată pârâta să plătească şi suma de 10.373,51 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între părţi a fost încheiat contractul nr. 2464 din 30 iunie 2004 având ca obiect executarea de către reclamantă a unor lucrări de izolaţie termică la 50 de vagoane cisternă 72 m. Termenele de livrare a vagoanelor a fost prevăzut în contract de comun acord, vagoanele urmând a fi puse la dispoziţia reclamantei de către pârâtă pentru efectuarea izolaţiilor.
Materialele necesare efectuării izolaţiilor la întregul lot de vagoane a fost importat de către reclamantă.
Reclamanta a intenţionat să încheie un act adiţional prin care să fie modificate termenele de livrare cu motivarea că pârâta nu a pus la dispoziţie vagoanele în discuţie în vederea efectuării izolaţiei, iar pârâta a comunicat la data de 15 noiembrie 2004 către reclamantă rezilierea contractului, ca rămas fără obiect.
Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză a concluzionat că materialele importate de reclamantă pentru izolarea termică a vagoanelor cisternă se pot folosi numai pentru operaţiile de izolare termică, neexistând alte posibilităţi de valorificare a lor.
Pârâta nu a respectat obligaţiile contractuale prin faptul că a ignorat termenele de punere la dispoziţie a vagoanelor. Vagoanele existau la pârâtă şi urmau să fie izolate de reclamantă, care a achiziţionat din import materialele necesare în acest scop cu singura destinaţie pentru operaţiunile de izolare termică.
Fapta ilicită a pârâtei constă în nepunerea la dispoziţia reclamantei, la termenele convenite, a vagoanelor ce urmau a fi izolate, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 1073 şi art. 1084 C. civ. se impune repararea integrală a prejudiciului.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin decizia nr. 162 din 27 octombrie 2009 a admis apelul declarat de pârâta SC M. SA împotriva sentinţei comerciale nr. 732 din 16 iunie 2008 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a înlăturat obligarea pârâtei apelante SC M. SA de la plata sumei de 153.373 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, fiind menţinută în rest dispoziţia hotărârii apelate cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 72.544 Euro reprezentând despăgubiri.
Instanţa de apel a apreciat că prejudiciul produs prin conduita culpabilă a pârâtei apelante constă în contravaloarea materialelor importate de reclamantă în vederea executării contractului nr. 2464 din 30 iunie 2004.
In condiţiile în care executantul, respectiv reclamanta SC T.M.B. SRL nu a livrat nici un vagon izolat ca urmare a nepunerii acestora la dispoziţie de către pârâtă cât şi a faptului că nu a fost emisă nici o factură, sumele la care face referire art.5 din Capitolul II al contractului nr. 2464 din 30 iunie 2004 nu sunt certe, lichide şi exigibile, impunându-se înlăturarea penalităţilor de întârziere.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr. 2613 din 7 iulie 2010 a admis recursurile declarate de reclamanta SC T.M.B. SRL şi pârâta SC M. SA împotriva deciziei nr. 162 din 27 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a stabilit că au fost sumar interpretate clauzele contractuale, cu ignorarea prevederilor art. 2 alin. (2) din contract, esenţiale în determinarea riguroasă a situaţiei de fapt, în contextul drepturilor şi obligaţiilor reciproce ale părţilor. Astfel, era necesar a fi verificate raporturile juridice dintre părţi şi din punctul de vedere al art. 2 alin. (2) din contract pentru a concluziona asupra culpei în neexecutarea obligaţiilor contractuale.
Trebuia examinat dacă realizarea acestui vagon prototip reprezenta o condiţie pentru derularea contractului, dacă s-a întocmit lista anexă a consumului de materiale agreat de părţi, dacă această listă a fost definitivată, iar în caz afirmativ dacă materialele achiziţionate de reclamantă s-au încadrat în lista anexă.
Mai era necesar a se lămuri legalitatea şi temeinicia susţinerilor pârâtei potrivit cărora materialele ce urmau a fi achiziţionate în vederea executării întregii lucrări trebuiau să fie stabilite de părţi prin definitivarea listei care constituia anexa contractului, după finalizarea izolaţiilor la vagonul prototip, dacă s-a procedat la achiziţionarea materialelor fără a se respecta procedura contractuală şi dacă s-au efectuat importuri de materiale şi ulterior datei la care pârâta a notificat rezilierea contractului.
Rejudecând apelul după casare, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin decizia civilă nr. 93 din 20 martie 2011 a admis apelul declarat de pârâta SC M. SA împotriva sentinţei comerciale nr. 732 din 16 iunie 2008 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, şi a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta SC T.M.B. SRL.
S-a reţinut că prin art. 7 din contract, beneficiarul s-a obligat să pună la dispoziţia executantului spaţiul adecvat şi utilităţile necesare efectuării lucrărilor de izolare termică a vagoanelor.
Urmărind modul în care părţile şi-au adus la îndeplinire obligaţiile asumate prin contractul de execuţie, s-a constatat că din motive neprecizate, până la data de 2 septembrie 2004, nici un vagon nu a fost izolat şi nici nu s-a solicitat de vreuna din părţi executarea obligaţiilor contractuale.
Cu adresa nr. 53/04 din 2 septembrie 2004 reclamanta SC T.M.B. SRL a atenţionat-o pe pârâta SC M. SA asupra faptului că termenul pentru punerea la dispoziţie a primelor două vagoane a fost depăşit, aspect pentru care a solicitat încheierea unui act adiţional la contractul iniţial prin care, pe de-o parte să fie reeşalonate termenele de livrare, iar pe de altă parte să se majoreze la 8.500 Euro/vagon+TVA preţul lucrărilor de izolare, prin aceea că au crescut costurile materialelor din lista anexă.
Pârâta a solicitat reclamantei, la data de 19 octombrie 2004 să întreprindă demersurile necesare în vederea demarării lucrărilor de izolare, arătând că are pregătite pentru ziua de 25 octombrie 2004 un număr de două vagoane.
Corespondenţa părţilor atestă că şi-au menţinut poziţiile descrise anterior, în final pârâta notificând reclamantei la data de 15 noiembrie 2005 rezoluţiunea contractului, existând astfel vinovăţie în neexecutarea contractului din partea SC T.M.B. SRL.
Împotriva deciziei civile nr. 93 din 29 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a promovat recurs reclamanta SC T.M.B. SRL care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate în sensul menţinerii sentinţei dată de instanţa de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că SC M. SA avea obligaţia de a pune la dispoziţie vagoanele, astfel încât reclamanta să poată respecta termenele de livrare stipulate în art. 6 din contract.
Pentru a executa contractul reclamanta a început să se aprovizioneze cu materiale însă pârâta a întârziat să pună la dispoziţie vagoanele. In acest context a fost solicitată reeşalonarea termenelor contractuale şi majorarea preţului per vagon faţă de cel stabilit în contract.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, raportat la criticile aduse de recurenta-reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că între reclamanta SC T.M.B. SRL în calitatea de executant şi SC M. SA în calitatea de beneficiar a fost încheiat contractul nr. 2464 din 30 iunie 2004 având ca obiect execuţia izolaţiei pentru 50 de vagoane cisternă VTG 72 m3.
De comun acord, părţile au stabilit la Capitolul II intitulat „Preţul şi modalitatea de plată"; că valoarea totală a contractului este de 7.350 Euro/vagon x 50 de vagoane = 367.500 Euro + TVA. S-a menţionat expres că preţul cuprinde materialele din lista anexă, manopera, SDV-uri, iar materialele vor fi aprovizionate în conformitate cu consumul de materiale din lista anexă, care însă se va definitiva după executarea primului vagon prototip.
La art. 6 din contract este precizat că termenele de livrare a vagoanelor sunt următoarele:
-15 august 2004 - 2 vagoane; 15 octombrie 2004 - 5 vagoane; 15 noiembrie 2004 - 10 vagoane; 15 decembrie 2004 - 10 vagoane; 15 ianuarie 2005 - 5 vagoane şi 15 februarie 2005 - 15 vagoane.
Instanţa de apel, în rejudecarea cauzei a dat dovadă de un veritabil rol activ, în condiţiile art. 129 pct. 5 C. proc. civ. prin aceea că a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii. Aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 16 noiembrie 2010, instanţa a pus în vedere ambele părţi să depună note scrise, prin care să precizeze în ce măsură au dat eficienţă prevederilor art. 2 alin. (2) din contract, respectiv dacă s-a executat şi predat primul vagon prototip, iar în caz afirmativ să fie comunicată lista anexă cu consumul de materiale. S-a mai cerut părţilor să exprime poziţia procesuală vizând aspectul dacă lista a fost agreată de ambele părţi şi dacă materialele achiziţionate de reclamantă se regăsesc în listă.
Relevanţă juridică în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept a avut-o cu precădere şi recomandările deciziei nr. 2613 din 7 iulie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin care a fost casată decizia nr. 162 din 27 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Din această perspectivă au fost valorificate toate recomandările expuse anterior, fiind respectate întocmai dispoziţiile cuprinse în art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Cu ocazia rejudecării apelului, au fost stabilite cu rigurozitate adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, în special a prevederilor art. 2 alin. (2), prin care părţile contractante au stipulat că materialele vor fi aprovizionate în conformitate cu consumul de materiale din lista anexă, care va fi definitivată după executarea primului vagon prototip.
Întreaga documentaţie depusă de părţi, raportul de expertiză tehnică, corespondenţa şi apărările constante în toate fazele procesuale, atestă că achiziţia primelor materiale necesare lucrărilor de izolaţie au fost cumpărate la data de 2 octombrie 2004, ulterior solicitării de modificare a preţului de către reclamantă. Concret nu a fost realizat nici vagonul prototip, nu exista nici un temei de majorare a preţului de execuţie a lucrărilor de izolaţie, împrejurări care conduc, cum de altfel corect a reţinut instanţa de apel, că vinovată de neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale este reclamanta.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC T.M.B. SRL împotriva deciziei civile nr. 93 din 29 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC T.M.B. SRL Oţelu - Roşu împotriva deciziei civile nr. 93 din 29 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, în dosarul nr. 3270.1/115/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăz0 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2249/2012. Civil. Reziliere contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2254/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
