ICCJ. Decizia nr. 2295/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2295/2012
Dosar nr. 63650/3/2011
Şedinţa din Camerei de consiliu din 3 mai 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud la data de 11 februarie 2011, contestatorul C.V. prin SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ŞI ÎN RETRAGERE, prin mandatar SPA D., M., M. şi Asociaţii, a chemat în judecată intimaţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 44390 din 10 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi menţinerea deciziei nr. 090127 din 15 iunie 2009 privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 şi pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 de la data de 01 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a pensiei iniţiale, cu obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente până la data plăţii efective a pensiei iniţiale.
Totodată, contestatorul a solicitat suspendarea plăţii pensiei reduse ca urmare a recalculării.
Prin sentinţa civilă nr. 1659/F din 19 septembrie 2011, pronunţată în dosarul nr. 553/112/2011, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a invocat-o din oficiu, în baza dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2011 raportat la dispoziţiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, ";Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.";
Art. 156 din Legea nr. 19/2000, prevede că: ";Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.";
Raportat la normele legale precitate, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a apreciat că în această materie operează competenţa teritorială exclusivă, de ordine publică, ce revine instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului, pentru contestaţiile împotriva deciziilor sectoriale de pensii (cazul de faţă), iar numai în cazul contestaţiilor îndreptate împotriva deciziilor emise de casele teritoriale de pensii instanţa competentă este cea de la domiciliul reclamantului.
În acelaşi sens s-a reţinut că stabilirea competenţei teritoriale la domiciliul reclamantului este o excepţie de la regula de drept comun instituită de art. 5 C. proc. civ. privind competenţa teritorială a instanţei de la domiciliul pârâtului, care urmând regimul juridic al excepţiilor, este de strictă interpretare.
În concluzie s-a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile legii speciale (art. 156 din Legea nr. 19/2000), în cadrul cărora, legiuitorul a prevăzut norme derogatorii, făcând distincţie între acţiunile introduse împotriva C.N.P.A.S./case teritoriale de pensii şi cele formulate împotriva altor pârâţi, în acest ultim caz, competenţa revenind în mod exclusiv, instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul pârâtul.
Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 63650/3/2011, la data de 28 septembrie 2011 şi a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 425 din 17 ianuarie 2012, în sensul admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, declinării competenţei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, constatării ivirii conflictului negativ de competenţă şi înaintării cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a reţinut următoarele:
Art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data sesizării Tribunalului Gorj, reglementează din punct de vedere teritorial competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, stabilind competenţa de soluţionare în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului.
Totodată, potrivit art. 156 din acelaşi act normativ, prevederile legale referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi cu cele ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe.
Aliniatul (2) al articolului mai sus menţionat, statuează că dispoziţiile Codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se şi în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice.
Având în vedere dispoziţiile legale precitate, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, reţinând că sunt incidente pentru stabilirea competenţei teritoriale normele de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei, respectiv legea nouă, Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la data de 23 decembrie 2010 şi a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, pe care a abrogat-o.
În raport de dispoziţiile art. 20 - 22 C. proc. civ., constatând declanşat conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Tribunalului Gorj, pentru următoarele considerente:
Decizia de recalculare a pensiei nr. 44390 a cărei anulare se solicită a fost emisă la 10 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind îndreptată la instanţa de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul";
La data de 01 ianuarie 2011, conform art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată.
Art. 154 din Legea nr. 263/2010 prevede că: (1) ";Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.";
Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cererilor privind deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale a fost modificată, revenind instanţelor de la domiciliul reclamantului.
Art. 7 din Legea nr. 119/2010 dispune că: „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare";.
Având în vedere că, decizia de pensie ce se contestă a fost emisă la data de 10 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, contestaţia împotriva acesteia fiind îndreptată la instanţa de la domiciliul reclamantului, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogării Legii nr. 19/2000, se pune problema, în contextul în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, deja abrogată, dacă o lege abrogată mai poate impune competenţa teritorială la domiciliul pârâtului.
Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 10/2000 şi Legea nr. 119/2010 sunt legi speciale ce cuprind norme de procedură referitoare la competenţă, astfel că, atunci când o lege specială (Legea nr. 19/2000), cuprinzând şi norme de competenţă, este înlocuită de o altă lege (Legea nr. 263/2010) şi există şi o altă lege specială (Legea nr. 119/2010), care face trimitere la normele de competenţă din legea abrogată, se aplică legea nouă, competenţa fiind stabilită de la data intrării ei în vigoare.
Art. 156 din Legea nr. 263/2010 dispune că: ";Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar art. 727 C. proc. civ. prevede: ";Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziţii abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispoziţiile corespunzătoare care le înlocuiesc.";
Deşi Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispoziţiile Codului de procedură civilă, acestea constituind norma generală în materie de procedură civilă, Înalta Curte apreciază că, prin analogie, în cazul în care o normă specială trimite la o normă de competenţă dintr-o lege specială abrogată, competenţa fiind o normă de procedură, textul trebuie interpretat ca făcând trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.
Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a litigiului dintre contestatorul C.V. prin SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVA ŞI IN RETRAGERE, prin mandatar societatea profesională de avocaţi D., M., M. şi Asociaţii cu sediul în oraşul Bistriţa, jud. Bistriţa Năsăud şi intimaţii MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE cu sediul în Bucureşti, Sector 5 şi CASA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE cu sediul în Bucureşti, Sector 5, având ca obiect anulare decizie recalculare pensie, în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 mal 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2294/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2296/2012. Civil. Acţiune în anulare a... → |
|---|
